Am primit într-o zi o pisicuţă,
Era
frumoasă şi drăgălaşă,
I-am
pus numele Kiwi
Acelei micuţe hoaţe de inimi
Bolnavă
a fost sărăcuţa
Şi
nu-i mai tăcea guriţa,
După
ce s-a-nsănătoşit
Din
plâns şi-a revenit 
Acum
pisicuţa mea
Se
mai plimbă-n pădure,
Ar
cutreiera-o toată ziua
Şi
nu pentru a culege fragi şi mure
Kiwi
de curând s-a-mprietenit
Cu
o mică veveriţă
Şi-mpreună
un plan au întocmit
Să-i
facă o glumă câinelui Bobiţă
Când
îi dau voie să iasă afară
Felina
mea se şi urcă-n copaci,
De
haita de câini din vecini astfel se apără
Şi se fereşte şi de alte pisici
Prietenei
mele blănoase-i place o anumită grădină din vecini
Mai
mare şi mai îngrijită decât a noastră
Iar
vis-a-vis locuiesc doi motani,
Taţi
ai puilor ei, de care-acum noile lor familii se bucură
Şi
dacă mai face câteodată prostioare
Nu
mă supăr pe ea căci aduce vieţii mele savoare,
Ea
nu este un simplu animal de companie
Pentru
mine face parte din familie
Un
animal are, precum oamenii, nevoie de îngrijire şi iubire
Şi
este o responsabilitate foarte mare
Căci
el sau ea - ţi aparţine pentru totdeauna,
Nu poţi pur şi simplu abandona.




Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu