Acestea sunt versuri mai personale care mă reprezintă, din seria scrisa între 2012 şi 2013. Sunt prima mea tentativă de a scrie poezie. Este o poezie despre speranţă, menită pentru cei care au nevoie să-i reamintească că suferinţa nu este totul şi că viaţa merge mai departe indiferent de obstacole.
A fost o vreme în trecutul meu când
îmi părea că speranța nu-i decât iluzie deşartă
Fiindcă trăiam crezând
că tot ce aş fi creat într-un final se spulberă,
Credeam că pentru mine nu exista un final fericit
care să șteargă tot răul ce-a fost
Şi nu credeam c-am să-mi găsesc un rost,
să am o pasiune de neclintit,
O vreme din lipsa iubirii
foarte rece am devenit,
Suferința a încetat când din tristeţe mi-am revenit
şi nu m-am lăsat pradă urii,
Eu însămi am alimentat sentimentul
şi-am trăit clipele pe ascuns,
Când am zis: ”Gata, mi-e de-ajuns!”
atunci a încetat turmentul,
Am stat atâta timp așteptând
o minune să se-ntâmple
Și-mi petreceam zilele suspinând
că nu mai aveam gânduri simple,
Am simțit că visele-mi sunt ratate
și că nu mai aveam nici o şansă,
Şi voiam să schimb cărţile de pe masă
chiar dacă de toate aveam parte,
Plângeam zi de zi
şi nu reuşeam să mă reinventez,
Încercam să caut dovezi
şi în sinea mea să cercetez,
Am realizat apoi că ceea ce făceam n-are sens
însă deja un zid în jurul meu am creat,
Doar iubirea mi-a putut pătrunde în suflet
și să-mi ofere un răspuns.
There was a time in my past when
it seemed to me that hope was but a vain illusion
Because I lived believing
that everything I would have created will be shattered,
I thought there was no happy ending for me
to erase all the evil that was
And I didn't think I'd find a purpose,
to have an unwavering passion,
For a while for lack of love
I became very cold
The suffering stopped when I recovered from my sadness
and I did not give in to hatred,
I fed the feeling myself
I lived my moments secretly,
When I said, "That's it, that's enough for me!"
then the torment ceased,
I've been waiting so long
a miracle to happen
And I spent my days sighing
that I no longer had simple thoughts,
I felt like my dreams were failing
and that I had no chance,
And I wanted to change the books on the table
even if I had everything,
I cried every day
and I couldn't reinvent myself,
I was trying to find evidence
and to research myself,
When I realized that what I was doing didn't make sense
I have already created walls around me,
Only love could penetrate my soul
and give me an answer.