A fost odată ca niciodată (partea a şaptea)

         Bună tuturor, aceasta va fi ultima parte a poveştii acesteia care v-a ţinut interesaţi, sper. Va exista şi o continuare a ei, aşa că urmăriţi blogul pentru a vedea când va apărea. În continuare, ca proză am să încep să postez povestea "Gardienii Cetăţii Umbadast" la care lucrez de mai mult timp iar ca poezie vor fi versuri nou-nouţe. 

Epilog

      Zâna cea mai întunecată, Fiena, aşa cum era de aşteptat s-a eliberat din celula unde o ţinuse tatăl şi sora ei timp de miii de ani. A creat din nou haos, împreună cu fiicele ei, în lumea magică, pe când lumea noastră a rămas neatinsă. Odată cu revenirea Zânei Negre, şi Zâna Albă a venit după ce Padoro şi cei şapte deţinători a baghetelor simbolurilor binelui a invocat-o. Aceasta a preluat bagheta destinului de la elevul lui Merlin şi, după ce a vrăjit-o, a spus că acum el avea puterea de a rescrie sorţile tuturor oamenilor din tărâm şi că depindea de el mai departe să o oprească  pe zâna malefică. El împreună cu Milah au învăţat să mânuiască bagheta iar între timp ceilalţi magicieni buni au umblat în căutarea oamenilor disperaţi care au trecut de partea întunecată. Cei trei amici au vizitat întâi regatul lor de origine, Kemeland, şi unde au fost făcuţi cavaleri de onoare pentru faptele lor eroice.  Aveau apoi să călătorească şi în celelalte trei regate. Kilian şi Selena au rămas cu Milah şi Padoro. Maestrul vrăjitor le-a dat o sarcină specială celor doi şi a făcut o înţelegere cu ei. A făgăduit să le redea magia dacă se revanşau celor cărora au greşit şi i-au adus de partea răului. Ideea era ca, cât mai multe spirite întunecate să se mântuiască pentru a avea mai mulţi vrăjitori şi vrăjitoare de lumină care să poată alimenta bagheta destinului cu energie de lumină. Doar aşa putea asigura de finaluri fericite pentru oricine, inclusiv pentru cei ce au făcut rele şi au regretat.

"Tu ne poţi reda magia zici că?" Bărbatul era intrigat de posibilitatea asta.

"Dar numai dacă te mântuieşti, drăguţule. Am bagheta de zână prin care pot face asta, deşi tot ce-mi trebuie este un vechi descântec prin care vă puteţi recăpăta puterea. Este alegerea voastră."

"De acord. Asta înseamnă că putem să plecăm? Adică până la urmă mi-aş relua viaţa în Nevilot, pe o navă preferabil."

"Oh, desigur, căpitane. Eşti liber să pleci după ce o să îndeplineşti partea ta de sarcină. Avem o înţelegere?"

"Da."

"Şi tu, drăguţă?"

"Accept, dar eu am să rămân lângă sora mea."

"Minunat. Hi hi hi."

Cei doi ticăloşi au început să devină mai buni, să ajute eroii să salveze lumea de răul ce s-a dezlănţuit. Deşi mulţi dintre magicienii întunecaţi au fost găsiţi şi o mică parte din ei au început procesul de revanşare pentru acţiunile lor, mai rămâneau mulţi care au fost protejaţi de zânele rele. Acestea i-au trimis, prin intermediul unei uşi magice, în lumea de unde vin ele. Este tot o lume magică, diferită faţă de cea cunoscută în această poveste. Printre ei se numără Nimue, Drizyele şi Gothel, trei vrăjitoare tinere, şi Gold cu Peter, doi magicieni mai în vârstă, care erau apropiaţi cu Malusio, Corus şi restul grupării lor malefice. Erau cu toţii la fel de puternici, incantaţia de invocare a Zânei Negre avea nevoie de doar opt magicieni aşa că s-a hotărât în funcţie de experienţa fiecăruia. Se ştia că aveau să fie trimişi în acel tărâm nou iar Gold avea să aibă comanda grupului care o să ajungă în lumea zânelor. Totul a fost planificat în minime detalii. Eroii au aflat târziu, de la Malusio şi Corus care au fost cruţaţi dacă ar fi renunţat la ticăloşii. Nu mai aveau posibilitate să-şi recupereze puterea întrucât era ceva ce numai un magician de lumină ar fi putut face. Ei aşteptau doar să vadă ce va urma, să găsească vrăjitorul sau vrăjitoarea care să-i poată ajuta. Trebuia doar să se prefacă buni şi ar fi putut să mai păcălească din nou. Milah i-a încuiat bine, fără posibilitatea de a avea contact uman, pe cei doi bărbaţi vicleni întocmai pentru a evita asta. Avea să le dea voie să iasă numai dacă schimbarea lor ar fi fost una sinceră. Voia să le mai acorde o ultimă şansă. Regele din Wanderfall, unde erau ţinuţi, nu prea era de acord cu această idee, i-a făcut totuşi favoarea de a-i ţine în viaţă. Au fost martori la victoria finală a binelui împotriva răului când, cu bagheta de la Zâna Albă, discipolul celui mai mare vrăjitor a reuşit să le captereze din nou pe zânele rele şi le trimită pentru totdeauna de unde au fost eliberate. Pentru a evita să fie invocate din nou, Padoro a ars pergamentul care conţinea descântecul pe care magicienii ticăloşi l-au folosit. La scurt timp după acea, Malusio şi Corus au fost executaţi prin ordinul regelui. Vrăjitoarea bună a destinului nu a fost foarte mulţumită, a înţeles însă motivele moharhului şi a fost chiar liniştită să ştie că nu mai avea să aibă de-a face cu ei. Era îngrijorată pentru restul magicienilor întunecaţi pe care n-a putut să-i captureze şi care erau acum în altă lume magică.

"Stai liniştită, drăguţă, munca unui erou nu se termină niciodată, întunericul pândeşte mereu. Vor exista mereu noi provocări. Acum tu trebuie să te concentrezi pe sarcina ce ţi-a fost dată, care este mai importantă decât ai putea crede." 

"Da, maestre."

"Dar între timp vreau să-ţi şi trăieşti viaţa ta în continuare. Eşti tânără, ai nevoie şi de o altfel de aventură, dacă ştii ce zic. Trebuie să-ţi asculţi inima, să iubeşti. Viaţa ta s-a învârtit în jurul datoriei. E momentul să faci loc pentru dragoste."

"Am să ţin cont de asta..."

"Ce zici de camaradul tău vechi Eduard. Aveţi o anumită afinitate şi nu poţi nega că-l placi."

"Oh, uau, cineva este perspicace."

"Nu, dar văd ceea ce alţii nu pot vedea. Dacă inima ta te îndreaptă undeva, ascult-o."

         Femeia voia să nege spusele superiorului ei, ştia că el avea dreptate. L-a plăcut pe vrăjitorul adevărului, şi el pe ea deoarece i-a recunoscut asta şi a sărutat-o. Era împotriva codului lor de onoare să fraternizeze între ei, şi totuşi nu puteau să ţină ascunse sentimentele. S-au comportat normal, până când au hotărât să dea frâu emoţiilor acum că lucrurile erau sub control. Ştiau amândoi că şi dacă au învins confruntarea finală împotriva răului erau conştienţi că misiunea lor nu se terminase şi trebuia să fie mereu pregătiţi să înfrunte din nou forţele întunecate în cazul în care ar fi revenit. Până atunci, fiecare şi-ar fi văzut mai departe de viaţa lui. Milah împreună cu Padoro avea să creeze destine iar partenerul ei s-au pus în serviciul regelui din Wanderfall împreună cu ceilalţi doi amici de-ai lui. Suveranul avea nevoie de oameni onorabili în care să se poată încrede lângă el şi i-a invitat pe cei trei cavaleri. Kilian s-a întors în regatul său pe vechea sa navă iar Selena a decis să-l urmeze pe mare. Cei doi s-au îndrăgostit în timpul petrecut împreună şi au dat o şansă iubirii. Au ales o viaţă de familie în loc de una de răufăcători şi-au fost recompensaţi din plin pentru asta.

     Înapoi în lumea noastră, cetăţenii din liniştitul orăşel Cărtăreşti şi-au continuat nederanjaţi de forţe ale răului traiul de zi cu zi. Reiha şi noua primăriţă i-au trimis pe cei care au vrut înapoi în lumea magică şi au condus împreună oraşul până a fost ales un alt primar. Oamenii aveau încredere în fosta lor împărăteasă şi ea a lucrat mereu la primărie. Partenerul ei a rămas împreună cu fiul lui în poliţie iar Lidia a devenit, aşa cum şi-a dorit, detectivă şi îşi ajuta iubitul şi pe tatăl său. Se poate spune că acesta este un final fericit, totul posibil datorită faptului că eroii n-au renunţat în faţa nici unui obstacol. De multe ori cel mai mare inamic suntem chiar noi înşine. Acea este o cu totul altă luptă, pe care trebuie să o ducem şi noi oamenii de rând.  

A fost odată ca niciodată (partea a şasea)

 Poveste despre fraţi

      N-au trecut de această dată nici două zile liniştite pentru cetăţenii din Cărtăreşti, la fel ca şi pentru cei din regatele tărâmului magic. Şi fără a fi ameninţaţi de vrăji, traiul în acea lume de poveşti nu era niciodată sigur fiindcă pericolele existau la fiecare colţ, mai ales în apropierea pădurii magice unde locuiesc toate creaturile magice dintre cele fioroase şi cele blânde. Doi magicieni practicanţi de magie neagră evadaţi din celulele lor reprezintă doar o mică parte din ameninţările cu care locuitorii tuturor celor patru regate se confruntă. Acum mai ca niciodată suflete disperate au trecut de partea întunecată şi au devenit practicanţi de magie neagră din cauza ticăloşilor ce fac parte din echipa lui Malusio şi Regele de Inimi. Kilian şi Selena, care erau închişi de către regele din Orwald, au reuşit cumva să scape iar acum umblau liberi oriunde voiau. Nu mai aveau puterile magice, se puteau descurca totuşi destul de bine şi fără ele. Zâna Galbenă sau a Destinului, Imana, a fost înştiinţată de gemenele prinţese de cele întâmplate. Aceasta s-a prezentat deţinătoarei baghetei sale,aşa cum a făgăduit că ar fi făcut. Tânăra vrăjitoare citea o carte în camera ei când zâna a apărut de nicăieri.

"Imana! Eşti aici!? Mă înşeală vederea?"

"Stăpână, chiar am venit aici. S-a întâmplat inevitabilul. Sora voastră a scăpat din celula ei împreună cu celălalt mag, Kilian. Doriţi să mergem acum să dăm de urmele lor?"

"Nu imediat,nu pot pleca fără să le spun şi partenerilor mei. Ce ar fi să începi tu căutările, apoi te voi urma curând."

"Cum doriţi, stăpână." 

Restul deţinătorilor simbolurilor magice n-au fost de acord cu planul femeii de a merge de una singură după doi răufăcători fugari, cu sau fără magie. A argumentat că avea chestiuni de familie de rezolvat şi că numai de una singură putea să meargă. Nu a fost de ajuns aşa că Milah a început să spună povestea ei şi a surorii sale, de la momentul naşterii lor.

Milah şi Selena nu s-au născut per se cu darul magiei, părinţii lor erau oameni simpli din Orwald care munceau din greu pentru a le asigura totul fiicelor. Cele două s-au născut la un an distanţă şi erau cele mai bune prietene de copile, apoi când au mai crescut relaţiile s-au răcit. Milah este cea mai mare şi cea care a descoperit prima talentele magice ascunse la vârsta de treisprezece ani. A aflat de la un vrăjitor în vârstă despre grupul magicienilor de lumină, cu sediul în Wanderfall, acelaşi din care şi Reiha a făcut parte. Cele două au şi avut acelaşi maestru, un vrăjitor ceva mai mare ca ele cu numele de Padoro. Acesta a fost ucenicul celui mai puternic şi influent magician din toate timpurile, unicul şi fabulosul Merlin. Patru ani de zile a făcut şi ea parte din acel grup, exact ca Reiha, apoi a fost aleasă de zâne să ia bagheta destinului. Maestrul ei Padoro a propus acest lucru zânelor. Ceea ce nu se ştia era că şi Reiha a fost propusă doar că l-a cunoscut pe Malusio şi a trecut de partea întunecată şi nu a mai putut fii candidată pentru a primi recompensa lor. Mama lui Horia ar fi putut să devină posesoarea baghetei iubirii pentru compasiunea şi bunătatea ei. Revenind acum la povestea celor două surori, cea mică a dorit să urmeze şi ea cursurile surorii mai mari, doar că nu i s-a permis să facă parte din grupă deoarece nu avea ceea ce-i trebuia. Selena l-a întâlnit atunci pe Malusio, care i-a întunecat sufletul şi a transformat-o într-un simplu pion. Cele două surori au devenit astfel inamice şi nu şi-au mai vorbit decât atunci când se confruntau.

"Înţelegeţi-mă că trebuie să fiu doar eu şi Selena, să rezolvăm asta odată pentru totdeauna..."

"Şi cum rămâne cu Kilian?"

"El nu va fi o problemă... Uitaţi, am făcut ceea ce era nevoie să ajung demnă să port bagheta destinului pentru că,cu aceasta, pot schimba soarta Selenei..."

"O poţi aduce pe calea cea bună, ai încredere. Totuşi, ei sunt doi. Măcar lasă pe careva dintre noi să venim cu tine. Nu te duce chiar de una singură după sora ta şi celălalt mag." a spus Aurinda.

"Vrei să vii tu, Reiha? Cred că tu mai bine ca oricare din noi cunoşti ce înseamnă mântuirea. Tu o poţi ajuta şi pe sora mea."

"Vrei să vin cu tine?"

"Da, dacă ar fi să aleg pe cineva, te vreau pe tine."

"Bine atunci, presupun că vin cu tine să o găsim pe sora ta."

"Mulţumesc."

"Cu plăcere. Haide atunci să ne pregătim."

"Staţi, dacă vrem să găsim persoane dispărute, eu şi Sparks vă putem ajuta. L-am dresat şi dacă avem obiecte de-ale lor îi putem găsi."

"Oh, nu ştiu ce să zic,câinele poate fii util dar avem magie. Şi apoi mi-am trimis zâna pe urmele lor."

După ce şi-au luat tot ce aveau nevoie şi şi-au luat la revedere de la prieteni şi familie, cele două femei au trecut în lumea magică în regatul Orwald, de unde ar fi început să-i caute pe cei doi fugari. Milah a invocat-o pe zâna sa bună, care putea să le spună exact unde erau. Nu au reuşit să ajungă mai departe de teritoriul unde a fost împărăţia Pădurea Fermecată. Îi vor găsi cu uşurinţă, undeva prin dumbravă căutând un loc unde să se ascundă. S-a lăsat cu scântei în momentul în care surorile au început să se atace una pe alta. Kilian şi cu Reiha au stat mai mult deoparte, privind doar bătaia dintre cele două surori. N-a fost sarcină uşoară să le despartă,în cele din urmă magiciana simbolului inocenţei a făcut un pas în faţă şi cu o simplă mişcare din baghetă le-a aruncat într-o parte şi alta pe surori, strigând "Destul!". Le-a forţat să-şi vorbească. Erau încăpăţânate şi a durat până când au putut să facă armistiţiu şi să înceteze să se mai atace pentru ca să poată discuta. Partenera lui Aron voia sincer doar să se poată întoarce curând la familia ei şi-şi pierdea încet răbdarea. O făcea doar fiindcă Milah era prietena ei şi voia s-o ajute. I-a povestit lui Selena şi Kilian despre cum a fost manipulată de Malusio, care se juca de ceva vreme şi cu ei. După ce-au ascultat ce avea ea de zis, cei doi au recunoscut că aveau şi ei regrete, mai ales că ştiau că personajul acela rău se folosea de ei. În acel moment, şi-au deschis sufletul şi au povestit la rândul lor istoria pe care o au cu acel practicant de magie neagră. Ceea ce aveau în comun era că din cauza lui au pierdut ceea ce iubeau cel mai mult şi s-au lăsat cuprinşi de disperare. Despre sora lui Milah se ştia că ajunsese să devină întunecată după ce nu a fost acceptată în grupul magic al surorii, ceea ce a produs şi mai mare suferinţă a fost să-l vadă pe băiatul care-l plăcea murind pe mâna lui Malusio. Ea nu voia decât răzbunare pentru ce i-a făcut. Pentru ca să-l poată distruge, trebuia întâi să fie de partea lui. Kilian l-a cunoscut şi el din pură întâmplare pe vrăjitorul malefic, pe când era simplu marinar în Nevilot. Avea pe atunci cincisprezece ani şi era la prima lui slujbă. A ajuns căpitan pe o navă, şi-a întâlnit dragostea adevărată şi se însurase. Într-o secundă toată viaţa i-a fost spulberată când o găseşte moartă pe soţia lui şi-l găseşte făptaş pe Malusio, care a şi recunoscut. De atunci caută şi el să se răzbune. Pe idea că "Duşmanul inamicului meu îmi este prieten" Reiha a reuşit să-i determine pe cei doi să se alăture eroilor. Milah şi-a cerut scuze surorii fiindcă habar nu avea prin ce a trecut şi a judecat-o fără să încerce să o înţeleagă. I-a promis că nu o va mai abandona şi că o va asculta mai mult. Kilian şi Selena au acceptat chiar să vină să stea şi ei o perioadă în Cărtăreşti, cât timp ar fi avut nevoie pentru a lăsa în urmă vieţile de răufăcători şi a o lua de la început.

        La scurt timp după evadarea lui Kilian şi Selena, şi alţi ticăloşi au scăpat din închisori. Zâna Albastră şi-a făcut apariţia vrăjitoarei ce-i purta bagheta pentru a o anunţa că Malusio şi Regele de Inimi erau din nou liberi şi au ajuns în Cărtăreşti. Femeia era în parc cu fiul când zâna a venit la ea şi i-a dat vestea. Plimbau câinele pe care l-au adoptat după sărbătorile de iarnă. Mama l-a trimis în faţă pe băiat când a văzut-o de la distanţă pe mica fiinţă magică.

"Dacă aia doi sunt aici nu e de bine. Trebuie să-mi protejez familia de ei. Cu siguranţă vor încerca să ajungă la Aron şi Horia, ar putea să le ia inimile şi să le sfarme. Tu, care ai fi zâna  mea bună te poţi asigura să nu se întâmple acest lucru, nu?"

"Desigur, pot îndeplini dorinţele tale. Am să-i protejez pe cei pe care-i iubeşti. Am să fac aşa încât nimeni să nu le poată face vreun rău."

"Mulţumesc. Între timp trebuie anunţaţi şi restul."

"Mă ocup. Porunca ta îmi este lege."

Deylala a zburat repede şi i-a căutat pe restul eroilor să-i avertizeze că doi din cei mai periculoşi inamici ai lor se aflau în oraş. Reacţiile au fost diverse, de îngrijorare, fustrare, indignare, teamă şi surpriză în funcţie de personalitatea fiecăruia. 

Grupul de eroi s-a şi reunit în acea seară la casa lui Aurinda şi Gregor pentru a pune la cale următoarea mişcare. Marian cu Horia au rămas cu vechea dădacă a lui Eubardo. Cei doi nu mai erau deranjaţi de a nu incluşi în aventuri fiindcă aveau alte preocupări. Primul era îndrăgostit lulea şi numai cu iubita lui, Clara, voia să fie iar celălalt se ocupa de noul său câine şi-şi găsise un nou hobby, canotajul, pe lângă faptul că făcea de un an atletism şi-şi dorea să exceleze aşa că antrenamentele erau prioritatea lui. Selena şi Kilian au fost invitaţi să-şi dea cu părerea, mai ales că ei îi cunoşteau cel mai bine. Ei au venit cu cea mai bună idee şi anume să ia bagheta de la Malusio. Puterea magică pe care aveau era de la zânele întunecate şi că prin baghetă le controlau. Au emfatizat faptul că inclusiv zânele de lumină sunt controlate de cătrei cei care au baghetele lor de acea le-a fost destul de greu să renunţe la ele să le poată oferi celor mai vrednici magicieni. Lidia şi-a amintit atunci de o poveste care a citit-o în cartea de la mama ei despre originea celor două zâne primordiale, ale Luminii şi Întunericului, pe care doresc să o povestesc mai în detaliu.  

      Fiena şi Merara erau două surori, create la începutul universului de însuşi Demiurgul, iar una avea să devină întruchiparea a tot ceea ce era mai rău pe lume şi cealaltă a tot ceea ce era mai bun. La început, cele două se iubeau una pe alta şi erau foarte apropiate. Într-o zi tatăl lor, Demiurgul, le-a făcut un test. Fiecare a trebuit să plăsmuiască şi să pună într-o cutie sentimente şi principii care să guverneze oamenii. Merara a inclus în cutia ei cele care vor deveni simboluri ale binelui adică curajul, speranţa, adevărul, dreptatea, inocenţa şi iubirea. Fiena a pus în cutia ei simboluri opuse surorii ei adică frica, deznădejdea, înşelăciunea, desfrâul şi discordia. Tatăl lor a mărturisit după că a făcut acel test fiindcă a lăsat o singură baghetă pentru una dintre ele să făurească destinele oamenilor după bunul ei plac. Fiica cea mică s-a opus deoarece a promis că le va permite la amândouă să ţeasă soarta oamenilor. Demiurgul a ales-o totuşi numai pe Merara iar Fiena a devenit invidioasă. Când sora ei a creat pe fiicele ei, primele şase zânele ale binelui şi singurele care au primit şi baghete, să le trimită în lume ea le-a făcut după asemănarea ei pe zânele rele să le combată pentru a stabili cine avea să aibă controlul destinului oamenilor. Ultima şi cea de-a şaptea zână primordială creată de Merara e crucială fiindcă în cazul în care ea ar fi fost coruptă de partea răului, puterea singurei baghete ce poate determina soarta ar fi devenit întunecată. Soarta oamenilor atunci ar deveni şi ea una nefericită şi n-ar fi existat pentru nimeni un final fericit. Feina n-a putut să o aducă de partea ei pe Imana aşa că a încercat să fure bagheta. A fost pedepsită de tată şi condamnată să fie pentru totdeauna închisă undeva înafara spaţiului şi timpului unde să nu poată interfera cu lumea oamenilor. Magicienii au ajuns să poată manipula nesfârşita axă spaţiu-timp când au descoperit cum să călătorească în timp iar închisoarea lui Fiena slăbea mereu. Dacă careva ar fi reuşit să găsească modul de a elibera, aceasta ar fi putut să arunce lumea în întuneric. Merara, precaută, a ascuns bine acea baghetă oferită de tatăl ei şi a folosit-o numai pentru bine, să creeze pentru oricine o poveste de viaţă fericită. Zânele rele au rămas şi după ce mama lor a fost închisă şi şi-au pus amprenta pe sufletele oamenilor. Acestea au fost apoi şi ele înlăturate, era deja târziu fiindcă în lume exista atât bine cât şi rău.

"Deci stai aşa? Spui că bagheta ce o deţine Malusio este capabilă să creeze destine şi să le controleze pe zânele rele să facă orice le spune? Deci chiar trebuie să punem mâna pe acea baghetă." A concluzionat Reiha

"Şi o vom face. Ne trebuie totuşi un plan de acţiune. Kilian şi Selena voi ştiţi mai bine unde ar putea ţine Malusio ceva atât de preţios?"

"În cripta sa de aici din Cărtăreşti. Doar că bagheta este în general mereu la el, nu o lasă pentru o secundă. Bagheta are putere proprie. Chiar va trebui ca voi magii să fiţi suficienţi de puternici să faceţi faţă." A răspuns Kilian.

"Împreună toţi şapte vom fi. Nu degeaba am fost aleşi. Să nu ne pierdem speranţa."

"Nu sunteţi singuri în asta." S-a băgat în discuţie Zâna Inocenţei, care a rămas în tot acel timp sub forma de libelulă. Zâna a luat formă umană şi le-a vorbit eroilor despre existenţa unui al optulea magician care să unească puterile celor şapte deţinători ai simbolurilor binelui iar numele lui era Padoro.

"Bun, sperăm să ştii, o bună zână unde îl putem găsi pe acest mag puternic." A luat cuvântul partenera lui Gregor.

"O, desigur, e aici, a fost în acest oraş tot timpul de la blestem încoace."

"Padoro este aici!" Au exclamat fostele discipole ale vrăjitorului.

"Da, sunt aici cu voi, nu e nevoie să spuneţi ceea ce e evident." A vorbit o figură umană care a venit de nicăieri. Era un bărbat cu părul mai cărunt, trecut evident de prima tinereţe, cu ochii albaştri şi faţa tinerească. Era unul din aceia care odată cu vârsta devin mai atrăgători, destul de înalt, cu umerii laţi, fără barbă sau mustaţă. Putea trece drept un tânăr dacă nu l-ar trăda părul.

Padoro i-a şocat pe toţi cu apariţia lui misterioasă. Lidia a fost uimită când a realizat că era acelaşi magician care i-a scos din închisoare pe ea, Marian şi Eubardo şi care i-a protejat de asasinul plătit de mătuşa ei. Acesta semăna incredibil de mult cu ticălosul de Pan, care-i era frate geamăn. Padoro le-a explicat că a trebuit să se ascundă deoarece fratele său l-ar fi putut găsi. Acum că ştia că el împreună cu Zoso, Holl şi Medvedar au fost executaţi înainte să apuce să scape, era mai liniştit şi putea să le explice eroilor următorul pas. Nici mai mult nici mai puţin, ucenicul lui Merlin a recuperat bagheta de la Malusio şi împreună cu ceilalţi şapte magicieni a creat un descântec puternic ce avea să o cheme pe Zâna Luminii şi să poată repara ceea ce au făcut zânele rele. Le-a sugerat tuturor ca în momentul în care ar fi rostit incantaţia să se concentreze fiecare pe sentimentul pe care trebuie să-l reprezinte, înafară de sora lui Selena căreia i-a cerut să se gândească la poveşti cu finaluri fericite şi pe acea să se concentreze. Vraja creată avea să asigure protecţia lumii, cel puţin până când ar fi activat puterea baghetei de rescrie destinele şi numai Merara ar fi putut face acest lucru. El era numai trimisul ei în lume, un simplu copil născut pentru a fii cel mai puternic vrăjitor. 

"Deci misiunea noastră se încheie aici? Lumea e din nou sigură? Ne putem întoarce pe tărâmul magic?"

"Oh, nu nu, draguţă, lumea asta este protejată. Pentru a face acelaşi lucru în tărâmul nostru magic trebuie ca Merara să ne asculte chemarea şi să apară iar apoi împreună tu şi cu mine vom avea responsabilitatea de a asigura finaluri fericite. Aici în această lume fără magie e mai uşor fiindcă oamenii-şi creează propriile destine. Pe tărâmul nostru asta depinde de cine mânuieşte bagheta lăsată de Demiurg, de prezenţa Luminii sau Întunericului. Iar pe ţinuturile noastre adie un vânt de suflete disperate, care alimentează puterea răului. Fratele meu Pan cu amicii lui Zoso, Holl şi Medvedar, ca să nu mai zic de Malusio şi Regele de Inimi Corus, au adus de partea întunecată multe suflete iar voi, toţi cei care veţi dori să reveniţi, veţi avea sarcina de a repara răul făcut. Împărţiţi-vă în cele patru regate şi împărtăşiţi speranţa, iubirea, inocenţa, curajul, adevărul şi dreptatea. Fiţi sprijinul acelor suflete în nevoie."

Milah cu amicii ei Eduard, Roben şi David îşi vor lua rămas bun de la restul eroilor pentru ca să-l urmeze pe Padoro în lumea magică să termine acolo misiunea lor. Au insistat să vină şi ultimele trei vrăjitoare posesoare de baghete ale zânelor iar ucenicul lui Merlin a refuzat categoric. A argumentat că locul lor era acum acolo, ele trebuia să proteje noua lor casă şi că nu mai avea nevoie de puterea combinată a celor şapte magicieni deoarece aveau deja ceea ce-i interesa, adică bagheta destinului. Cele trei femei au acceptat să rămână acolo cu promisiunea că aveau să se mai întâlnească. Le părea rău să-şi vadă prietenii dispărând prin portal cu fostul maestru a lui Reiha şi Milah, ştiau totuşi să se vor mai putea vedea oricând. Cele două foste ucenice a geamănului lui Pan, devenite din inamice prietene, s-au îmbrăţişat şi şi-au urat de bine una alteia. Maestrul lor şi toţi restul au fost plăcut surprinşi de gestul celor două. 

Odată cu plecarea celor cinci magicieni şi Kilian cu Selena care erau acum doar oameni comuni, în micul oraş din România toţi şi-au continuat rutina cotidiană fără să-şi facă griji pentru nimic. Ici colo doar incidente mărunte s-au mai petrecut în oraşul creat de blestemul întunecat. Sigur că dacă pe tărâmul nostru totul a fost normal, nu se poate spune acelaşi lucru despre cel magic unde mai erau lucruri de reparat. Exact asta aveau să facă eroii noştri.

A fost odată ca niciodată (partea a cincea)

 Confruntarea dintre Lumină şi Întuneric

       În timp ce în Cărtăreşti lipsea exact o săptămână până la Crăciun, în regatele de lângă Pădurea Fermecată domnea haosul. Primul regat afectat de eliberarea zânelor rele a fost Wanderfall, acolo unde a şi fost realizată teribila vrajă care a făcut posibil acest lucru. Zânele decepţiei, înşelăciunii, fricii, desfrâului şi discordiei au ieşit din închisoarea lor şi au corup oamenii,inclusiv posesorii de magie, din regatul Regelui de Inimi care a acceptat de bună voie să aducă magia neagră pe teritoriul său. Următorul regat afectat de vraja malefică a celor cinci zânele rele a fost Orwald. Curajoasele prinţese Carmina şi Rosella au putut fii protejate de acel descântec care aducea în inimile oamenilor disperare, minciună, frică, desfrâu şi răutate fiindcă tatăl lor le-a trimis în Pădurea Fermecată, care era ca întotdeauna sub protecţia zânelor şi magicienilor rămaşi. Cele două surori au fugit deci înafara regatului lor către vechea împărăţie a lui Aurinda, în timp ce blestemul trimis de zânele rele avea să ajungă în regatele Kemeland şi Nevilot. Prinţesele din Orwald au chemat zânele bune, singurele care le puteau ajuta cu această nouă criză. Acestea le-au spus că nu puteau face nimic pentru a opri ascensiunea întunericului, puteau însă să le trimită într-un tărâm unde avea să găsească eroi care să le poată ajuta. Zâna Verde s-a decis să le însoţească în Cărtăreşti pe fiicele regelui din Orwald mai ales că fără o zână nu era posibil să călătorească printre diferitele lumi întrucât sigilaseră portalurile astfel ca numai ele să poată trece. Asta pentru a evita ca magicienii întunecaţi să nu poată ajunge în micul orăşel din România, de unde să aducă Întunericul şi în lumea fără magie.

      Lidia tocmai făceau cercetări legate de originea familiei mamei sale în biblioteca oraşului, când Reiha o întâlni şi îi sugeră că dacă voia să afle răspunsuri putea să meargă la Consiliul vrăjitorilor şi ei sigur ar fi putut-o ajuta. Adolescenta îi arătă ceea ce avea de la mama ei, scrisoarea de la părinţii ei biologici şi cartea cu povești. Femeia fu surprinsă să recunoască caligrafia răposatei sale mame. A hotărât să o însoţească pe iubita lui Eubardo la magii bătrâni, după ce-i recunoscut faptul că era sigură că scrisoarea era de la mama ei. Cele două află după şedinţa spirituală, în care au vorbit cu Eugen şi Maria Milva care se aflau în Lumea de Dincolo, că erau înrudite şi că Reiha era sora despre care se relata în scrisoarea mamei lui Lidia şi Marian. A fost profetizat în scrisoare şi că nepoata, deci Lidia, avea să fie o vrăjitoare tot atât de puternică ca mătuşa şi bunicul. Amândouă au fost la fel de şocate să afle adevăruri ascunse. Femeia nu a fost atât de uimită să descopere că ea şi salvatoarea erau într-adevăr rude, ci cât a fost să descopere la aproximativ douăzeci de ani de la moartea părinţilor că tatăl practica în secret magie. Ştia că nu degeaba avea înclinaţie spre arta magică şi devenise o magiciană puternică. O avea de la tată iar Lidia o moştenea pe ea. Cele două femei tocmai ieşeau de la şedinţa cu bătrânii, când Carmina şi Rosella apar de nicăieri printr-un portal.

”Credeam că zânele au spus că vor închide portalurile.”

”S-o fi întâmplat ceva...”

”Tu!? Tu eşti aici?! Locul tău nu ar fi cu grupul lui Malusio? Care a eliberat pe zânele rele?” Le-a întrerupt Carmina, recunoscând-o pe mama vitregă.

” Poftim? Despre ce vorbeşti? Reiha este bună şi am descoperit tocmai acum că e mătuşa mea.”

”Ea e bună? Cea care v-a blestemat?”

”Blestemul a fost rupt, dragelor, şi nepoata mea aici de faţă este cea care a făcut asta.”

”Oh, bine. Noi am venit aici să-i găsim pe purtătorii simbolurilor magice. Se află în acest oraş, sau cel puțin aşa ne-au zis zânele bune.”

”Da, aşa e, sunt aici în Cărtăreşti. Vă putem duce la ei.”

”Mulţumim, apreciem.”

”Dar cum aţi ajuns aici? Portalurile trebuia să fie închise.”

”Am călătorit cu această zână.” a răspuns Rosella iar Ackma, care era cât o libelulă, a apărut din ghiozdanul fetei şi s-a făcut de dimensiune umană.

”Eu le-am adus, aşa e, pe aceste două prinţese.”Le-a grăit zâna.

După cum au făgăduit, Reiha şi Lidia le-au conduc pe prinţesele din Orwald prin oraş până la hotelul ”La Mamita” unde au fost primiţi Milah, Eduard, Roben şi David. Au stat cu toţii acolo să bea câte ceva în timp ce gemenele au povestit ce s-a petrecut în regatul lor. Zâna bună a completat şi ea vorbele celor două cu informaţiile ce le avea din urmărirea grupului de magicieni răi. Purtătorii simbolurilor au putut astfel să-și facă un plan care să le asigure victoria în faţa inamicilor. Iubita lui Aron a protestat când aceştia stabilesc să plece singuri în Wanderfall pentru a se confrunta cu personajele negative. Zâna Speranţei a susţinut spusele ei, argumentând că era nevoie de toţi pentru a putea duce acea bătălie. Planurile s-au schimbat iar Reiha, Aurinda şi cu Lidia aveau să meargă şi ele cu posesorii de baghete de la zâne bune. Aron, Gregor şi Eubardo când au fost înştiinţaţi de asta au refuzat să-şi lase perechea să meargă de una singură aşa că eu venit şi ei iar Virgiliu şi Antoniu ar fi protejat oraşul dacă ar fi fost nevoie. Laila ar fi stat cu Marian şi Horia, care n-au fost mulţumiţi să fie lăsaţi la o parte însă au înţeles că era periculos şi că mai bine rămâneau în micul oraş din Banat. Reiha le-a promis că vor găsi altă ocazie în care să poată cunoaşte lumea de unde provin iar ei s-au mulţumit cu asta.

Odată ajunși în Wanderfall, primul lucru pe care partenera lui Aron a vrut să-l facă a fost să treacă pe la casa părinților, care după moartea lor a rămas nelocuită, unde știa că avea să găsească mai multe despre trecutul familiei. De când mama lui Horia aflase că era mătușa lui Lidia și Marian, voia să afle ce anume i-au mai ținut ascuns părinții. Zâna Verde s-a grăbit să se întoarcă la surorile ei după ce i-a adus pe eroi unde aveau să se înfrunte cu inamicii.

”Uitați, nu vom sta mult, dar eu cu Lidia chiar avem nevoie să aflăm mai multe. Ea a promis mamei că avea să afle despre originea ei, iar acum că ne aflăm aici putem găsi răspunsurile. Tatăl meu era un foarte mare vrăjitor aparent și vreau să aflu și eu mai multe așa că am să mă opresc la vechea casă părintească să aflu despre el. Voi luați-o liniștit înainte, eu și Lidia vă vom ajunge din urmă. Lângă castelul Regelui de Inimi va trebui să vă documentați cum anume puteți contracara vraja pusă de zânele rele. Trebuie să găsiți un descântec tot la fel de puternic. Vom face apoi împreună incantația. Ne întâlnim după.”

”De acord, dar de curiozitate, cum ziceai că se numea tatăl tău? Din acest regat vin unii din cei mai puternici magi, dintre care au avut și baghete magice ale zânelor ca noi.” I-a vorbit David

”Îl chema Eugen Milva.”

”El a purtat simbolul justiției înaintea mea...” A intrat în vorbă Roben.

”Poftim? Într-adevăr tatăl meu a fost purtătorul baghetei simbolului dreptăţii?! Asta ar fi el, îl recunoști?”

”Da, el este, îți garantez. Noi trei am fost aleși pentru sinceritatea, curajul, altruismul și simțul dreptății de care am dat dovadă.”

”Bine, uau, nu știam așa ceva despre tatăl meu, descoperăr acum multe lucruri pe care nu le știam. Aparent am o soră, mama lui Lidia.... Ea pentru oarecare motiv a fost trimisă în lumea fără magie....”

”Noi știm povestea unui anumit război între regate care a făcut prăpăd de la vechii purtători de simboluri. Lucrurile erau ca acum, oamenii au fost corupți de forțe negative. Asta era acum aproape cincizeci de ani.”

”Cu vreo zece ani înainte să mă fii născut eu atunci....”

”Mai mult ca sigur de aia au trimis-o pe mama. Adică nu încape îndoială.” Interveni Lidia

”Da, cu siguranță. Acum haideți să vedem ce putem găsi prin casa părinților. Trebuie să fie ceva despre mama ta. O să îi poți spune adevărul... Și dacă părinții nu mai sunt aici...”

”Da, regret că n-am apucat să-i întâlnesc ...”

”Ține minte că vor fi mereu alături de noi ...”

În timp ce Aurinda, Milah, David, Roben și Eduard au luat-o către palatul din Wanderfall iar Gregor cu Eubardo și Aron le-ar fi condus pe Carmina și Rosella înapoi la palatul din Orwald, Lidia cu Reiha investigau în fosta casă a familiei Milva. Cele două, care s-au mai apropiat una de alta după ce au descoperit a fi înrudite, au descoperit acolo o cameră secretă plină cu ingrediente pentru vrăji (pe care aveau să le ia cu ele la întoarcerea în Cărtărești) și cărți cu texte magice și tot felul de istorii din acel tărâm de poveste. Tânăra fată a recunoscut o parte din poveștile aflate cartea mamei ei. Au găsit undeva în birou ascunsă și o scrisoare adresată lui Reiha, în care se vorbea despre o soră mai mare care a fost trimisă pentru siguranța ei într-o lume fără magie și că ea va găsi calea să ajungă la ea. Tot ceea ce era în scrisoarea pe care a primit-o Magdalena era confirmat în cea pentru Reiha, despre care zicea în scrisoare că era predestinată să deschidă o poartă de legătură între cele două lumi printr-un descântec ce avea să-l arunce. Fata a fost mai mult decât surprinsă să afle că bunicii ei știau ce avea să se întâmple în viitor, femeia însă era conștientă că părinții ei probabil îi citiseră viitorul cu ajutorul unor magicieni. Reiha nu era sigură dacă părinții aveau habar că ea aruncase blestemul întunecat și dacă ei se așteptau de la ea una ca asta. Acum cel mai mult o preocupa să scape de Malusio și Regele de Inimi, care erau pentru ea principala amenințare.

Puternicul monarh din Wanderfall le-a găsit pe mătușă și nepoată cotrobăind prin acea veche casă a minerului și soției sale, a profitat de ocazie și s-a dus la ele. În loc să le atace, le-a amenințat că nu vor învinge. A mărturisit că și dacă ar fi câștigat împotriva grupei de vrăjitori răufăcători, n-ar fi putut să le oprească pe zânele rele. Același timp de avertisment l-a dat și Malusio celorlalți magicieni buni pe care i-a găsit în apropierea luxosului palat al Regelui de Inimi.

Eroii n-au fost descurajați și s-au întâlnit în centrul comercial din Wanderfall pentru a discuta următorul pas. Aurinda și Milah au găsit o soluție care să înlăture magia întunecată a zânelor rele, doar că în momentul de față era ceva ce nu puteau face.

”Deci, am găsit o carte cu povești vechi care spune că un blestem activat de zâne poate fi rupt numai cu această incantație antică. Problema este că poată fii rostită numai de purtătorii celor șapte baghete magice a zânelor bune... Iar noi nu avem decât patru ... În plus ar trebui să fim în cele toate cele patru regate pentru ca să aibă efect ...Bătălia asta este pierdută din păcate ...” A concluzionat Milah, descurajată.

”Trebuie să mai fie ceva ce putem face...Refuz să mă dau bătută așa ușor... Mai putem cerceta” a încercat să dea speranță Aurinda.

”Doar dacă nu cumva furăm celelalte trei baghete de la zâne...Dar nu pot fi folosite, sunt protejate și nu pot fi activate numai dacă vor zânele... Nu avem ce face... Lumea aceasta dacă cade în întuneric, curând același lucru se va întâmpla și în Cărtărești...”

”Oh, dar avem noi soluția.” A spus Zâna Destinului, apărând împreună cu celelalte surori ale ei.

Printr-o ceremonie mai mult sau mai puțin fastuoasă, Zânele Speranței, Iubirii și Inocenței au înmânat baghetele magice lui Aurinda, Lidia și Reiha pentru a-i combate pe vrăjitorii cei răi și să poată rupe vraja aruncată de Zânele Discordiei, Înşelăciunii, Desfrâului, Fricii şi Decepţiei. Nu trebuia acum decât să se despartă astfel încât să se afle în toate cele patru regate. Reiha cu Lidia aveau să rămână în Wanderfall, Aurinda cu Milah aveau să meargă în Orwald să se întâlnească cu cei trei cavaleri, David cu Roben și Eduard aveau să meargă în locul unde Nevilot și Kemeland se întâlneau pentru a activa de acolo incantația în ambele regate. Malusio cu gruparea sa au încercat să-i oprească. 

      Lidia și mătușa ei s-au confruntat direct cu Malusio și Regele de Inimi, care au fost cu ușurință învinși de magia de lumină provenind de la baghetele pe care le primiseră. Cei doi inamici ai binelui au fost efectiv ca orbiți de razele de lumină cu care au atacat cele două purtătoare ale simbolurilor iubirii și inocenței. Magicienii întunecați au recunoscut când să se dea bătuți, au insistat pe faptul că și dacă au câștigat această bătălie, războiul nu s-a terminat și că urma să se întâmple ceva și mai rău decât un simplu blestem a oglinzii sparte aruncat de zânele rele. Au anunțat sosirea reginei întunericului, față de care nu aveau nici o șansă de luptă. Femeii nu i-a păsat ceea ce aveau de zis și i-a capturat pe amândoi după ce le-a neutralizat întreaga putere cu o simplă învârtire de baghetă. Acum că nu mai reprezentau o amenințare, au putut fii întemnițați. 

"Ar trebui să vă scot inimile la amândoi chiar acum pentru tot ce mi-aţi făcut." A venit şi păstrătoarea baghetei inocenţei cu ameninţări la adresa celor doi inamici, în timp ce-i lega fedeleş să-i ducă la închisoarea din regat.

"Oh, dar poţi şi încerca. Ştim însă că nu o ai în tine." A tachinat-o Regele de Inimi.

"Da, Reiha, fă-o. Ştii că doar morţi vei scăpa de noi." A continuat Malusio.

"Tu nu mai eşti aşa. Lasă-i să vorbească cât vor. Îi avem la mână acum, vor primi ceea ce merită."

"Da, cred că ai dreptate, draga mea. Nu are rost să-mi bat capul. Sunt fără magie, nişte oameni comuni. Asta e destulă suferinţă pentru ei."

"Păi  vezi?"

"Da, e o chestiune de conştiinţă."

Au mai încercat să o corupă pe femeie cei doi bărbaţi vicleni iar ea a rezistat oricărei tentaţii de a le pune capăt vieţii chiar atunci. Ştiau că dacă ar fi omorât, inima ei s-ar fi întunecat ceea ce ar fi compromis toate eforturile ei de a fi bună. Femeia ştia prea bine ce avea de pierdut şi nimeni şi nimic nu ar mai putut să o ducă pe o cale greşită când ea lupta pentru familia ei. În acelaşi timp, alți doi magicieni întunecați, Kilian și Selena, au luat-o pe urmele lui Milah și Aurinda, fiind și ei înfrânți și capturați. Ultimii patru vrăjitori din gruparea întunecată, Pan, Zoso, Holl şi Medvedar s-au dus să-i caute pe David, Eduard și Roben și au fost de asemenea luaţi prin surprindere de puterea inamicilor și-au dat bir cu fugiții, nu înainte de a fi prinși. 

      Eroii au comunicat unii cu alții folosind semnale cu fum, după ce i-au închis pe magicienii întunecaţi, și s-au sincronizat pentru a rosti incantația din cartea găsită de Milah și Aurinda în același timp. Au scăpat astfel cele patru regate de blestemul oglinzii sparte şi totul a revenit la normal în târămul de povești. Au făcut și mai mult de atât. În timp ce erau în Wanderfall, fosta prințesă din Pădurea Fermecată cu vrăjitorii ce aveau baghetele destinului, curajului, adevărului și dreptății au găsit din pură întâmplare o veche criptă secretă nu departe de casa părintească a noii purtătoare a baghetei inocenței unde era ținut închis vechiul conducător al regatului. Acesta a putut să-și revendice și să-și câstige înapoi teritoriul pierdut din cauza magicianului rău. Toate cele patru regate, în special Orwald și Wanderfall, au răsplătit eroii cu aur și argint ce le-ar fi ajuns pentru restul vieții lor. Tatăl lui Carmina și Rosella a fost la fel de uimit ca fiicele lui prima dată când a văzut-o pe fosta soție cu grupul de eroi apoi când Aron, care era cu ea, a vorbit despre mântuirea ei acesta a invitat pe amândoi să mai vină oricând ar fi vrut în regatul său. Şi-a dat seama că nu mai era aceași femeie pe care a exilat-o cândva şi apoi nu putea să nu aibă încredere în cuvintele unui cavale cunoscut în toate regatele cum era Aron. Reiha cu Lidia și tot restul familiei lor era oricând binevenită în regatul lor de baștină iar acum și în celelalte trei regate învecinate. Eroii au fost invitați de fiecare din cei patru regi să rămână, aceştia îi refuză pe motiv că locul lor era în Cărtărești. Cu praful magic și baghetele pe care le aveau de la zânele bune, ar fi putut călători oricând între cele două lumi acum că poarta era din nou deschisă. Milah cu Roben, Eduard și David, care se adaptau mai cu greu lumii noastre, ar fi vrut să rămână. Au decis totuși să se întoarcă și ei în orășelul de lângă Timișoara pentru a mai sta împreună cu ceilalți eroi să se mai poată antrena împreună pentru bătălia finală despre care vorbeau personajele negative. Zânele bune le-au confirmat acest lucru și anume că într-adevăr zânele rele au avut timp să deschidă o portiță care avea să o poată elibera pe mama lor, Zâna Neagră, din închisoarea ei. Ceea ce nu au spus ele, și nici cartea nu menționa, era că prin incantația lor ei la rândul lor au deschis o poartă pentru Zâna Albă. Mama zânelor bune avea să poată înlătura din nou întunericul. Asta avea să fie posibil când un alt posesor de magie albă avea să se alăture grupei de purtători ai simbolurilor binelui. El avea să fie cel care va uni puterea celor șapte baghete magice și va crea cea mai puternică vrajă, care să le închidă pentru totdeauna pe zânele rele. Cine avea să fie magicianul de lumină care facă acest lucru cititorii vor descoperi în cele ce urmează. 

        Personajele bune au putut celebra din plin victoria împotriva răului împreună cu familia și prietenii. Sărbătorile de iarnă aveau să fie chiar fericite pentru eroii noștri, care au fost primiți cu aplauze în Cărtărești. Așa cum au stabilit, părinții lui Lidia și Marian și părinții vitregi ai lui Eubardo au ajuns punctuali în douăzeci și patru decembrie seara. Au fost primiți bine la cazare și-au luat cina acasă la Aurinda și Gregor. A doua zi aveau să vină și Laila cu Virgiliu în vizită, să o cunoască pe fiica lor. Nu prea știau ce să-i aducă fetei, i-au făcut totuși cadou un set de produse cosmetice. Clara a mulțumit și s-a bucurat oarecum să-i vadă, doar că la un momendat un comentariu de-al ei a dat de înțeles că-i condamna fiindcă au părăsit-o. Şi dacă a dus o viaţă bună, nu era oricum mulţumită că părinţii ei ai trimis-o de lângă ei. Asta i-a făcut să se simtă prost, noroc cu Aurinda care a reușit să mai destindă atmosfera și a lui Lidia care a încercat să se împrietenească cu fiica lui Laila și Virgiliu. Marian s-a apropiat imediat de Clara fără prea mult efort. Ei doi, ca și sora lui și fratele ei adoptiv s-au simpatizat din primul moment în care s-au văzut. În timp ce relația dintre Lidia și Eubardo evolua în fiecare zi, cea dintre Marian și Clara avea să înceapă. Cât despre Aron și familia sa, au petrecut sărbătorile de iarnă liniștiți și bucuroși. Reiha și-a ținut promisiunea și l-a dus pe fiul ei să vadă ținutul de unde provenea și casa unde copilărise. Noul rege din Wanderfall i-a primit la castelul său pe cei trei și le-a servit o masă. Băiatul a fost încântat și s-a minunat de acel tărâm magic de poveste iar entuziasmul lui i-a contagiat și pe părinți. Aron și Reiha erau din nou ca doi îndrăgostiți la început de relație iar bărbatul se gândea să facă următorul pas și să o ceară de soție având în vedere că nu erau în mod legal căsătoriți.

     Regele de Inimi și Malusio, ținuți captivi cu puterile magice luate într-o temniță din Wanderfall, stăteau și discutau ceea ce avea să urmeze. Aveau să fie a doua zi executaţi după ordinele regelui. N-aveau nici o cale de scăpare de la ceea ce-i aştepta.

”Ei bine, Malusio, ai făcut-o lată. Ai spus că vom ieși triunfători dar iată-ne aici, învinși. Mâine vom fi morţi.”

”O, stai așa dragul meu, nu uita că nu s-a terminat încă. Regina întunecată o să revină și atunci s-a zis cu eroii...”

”Da, da, ai zis asta. Am înțeles, doar că noi între timp suntem aici înfrânți și fără magie.”

”Asta va fi doar temporar, dragă Corus, doar un mic incovenient. Ne vom putea căpăta înapoi toată puterea de îndată ce Zâna Neagră va fi eliberată.”

Zânele Destinului, Speranței, Adevărului, Dreptății, Curajului, Inocenței și Iubirii au făcut ca ceea ce spunea Malusio lui Corus să nu se adeverească. Nu puteau opri iminenta sosire a lui Fiena, Zâna Neagră, ceea ce puteau însă face este să se asigure că mama lor avea să fie și ea eliberată să se poată lupta cu ea. Acea avea să fie confruntarea finală dintre bine și rău iar eroii aveau să aibă un rol cheie.

Între timp, în orăşelul din lumea noastră, fiica prietenei cele mai bune a fostei prinţese şi fostul cavaler a decis să se mute alături de părinţii ei după ce au trecut sărbătorile de iarnă şi a fost încheiat semestrul la şcoală. Fata a decis acest lucru mai mult pentru a fii mai aproape de Marian, de care-i plăcea, decât pentru ei. Părinţii adoptivi au înţeles dorinţa ei de a pleca, aşa cum au făcut şi pentru fratele adoptiv, şi apoi ei deja erau cu gândul să mai adopte alţi copii. Ana şi bărbatul ei erau şi foster, şi găzduiau ocazional câte doi sau chiar trei copii o anumită perioadă. De această dată ar fi vrut să păstreze acasă la ei acei copii pe care îi luau temporar la ei. Au lăsat-o deci pe Clara, ca şi pe Eubardo, să plece acolo unde era locul ei.

A fost odată ca niciodată (partea a patra)

       Urez tuturor un an nou fericit, mai bun ca cel care a trecut. Aici aveţi continuarea seriei de poveşti "A fost odată ca niciodată" inspirată din serialul Once upon a time. Sper să vă placă. Urmăriţi blog-ul dacă vă place cum scriu.

Eroi şi răufăcători

        Vrăjitoarea Reiha se afla în Pădurea Fermecată, la marginea unei poieniţe de unde vedea apa cristalină urmând cursul ei spre mare. Acea era nu doar locul preferat de adăpare a animalelor pădurii, ci şi un sanctuar pentru posesorii de magie ca ea unde se adunau şi creaturile magice. Acolo putea medita la o cale de a ajunge înapoi la fiul şi iubitul ei în Cărtăreşti acum că ştia planul magicianului viclean. Numai cu puterea zânelor ar fi putut să treacă bariera pentru a ajunge în lumea noastră. Dacă acestea n-ar fi ajutat-o, atunci nu ştia ce altceva să facă. Asociatul ei găsise o cale să deschidă un portal care să-i aducă acolo. După un an de zile a reuşit să creeze un alt portal prin care acum se putea trece din lumea magică în cea reală. A făcut-o pentru a trimite în târămul fără magie unele din cele mai rele şi mai întunecate creaturi din tărâmul magic. Femeia trebuia să ceară ajutorul fiinţelor magice pentru a-l opri. Îi era frică că ar fi fost refuzată. Invocă numele celor mai puternice dintre zâne cu voce tare şi aşteptă.

"Chem pe fiicele Zânei Luminii: Imana, Ackma, Shawna, Henara, Gheana, Deylala şi Daisha. În numele binelui le invoc.”

"Tu? Tu ne chemi? Care ai cedat întunericului? De ce ar trebui să ascultăm ce ai de zis?”  Ackma, Zâna Speranţei sau Zâna Verde, a vorbit prima.
"Vă rog, încerc să schimb asta. Vreau să fiu iar vrăjitoare de lumină.”
"Ştii că asta nu se prea poate. Îţi dăm însă ocazia să spui de ce ne-ai chemat, tocmai când suntem preocupate de creşterea puterii negative în Pădurea Fermecată?” A spus Gheana, Zâna Destinului sau Zâna Oranj.
”E opera lui Malusio, un vrăjitor întunecat puternic. A adunat foarte multă magie neagră şi vrea s-o trimită în lumea fără magie, începând cu orăşelul Cărtăreşti împreună cu alţii vrăjtori ca el.”
”Cel care l-ai creat tu, când ai aruncat blestemul întunecat?” S-a băgat în discuție Shawna, Zâna Adevărului sau Zâna Indigo.
”Da, acela. Acum că blestemul este rupt, fiinţe magice rele vor ameninţa o întreagă lume.”
”Tu ai început asta când ai creat prin aruncarea blestemului o portiţă către ceălalat tărâm. Ai trimis împărăţia Pădurea Fermecată în alt tărâm iar acum îţi faci probleme pentru ce ar putea să se întâmple?” A luat cuvântul Henara, Zâna Dreptăţii sau Zâna Violetă.
”Vreau să repar asta, am însă nevoie de ajutorul vostru pentru a-l opri pe Malusio înainte ca să apuce să-şi pună planul în aplicare. Am nevoie să-i avertizez pe cei din Cărtăreşti. Acolo sunt eroi care să poată să-l învingă pe vrăjitorul cel întunecat. ”
”Deci de ce ai nevoie practic de asistenţa noastră? O vom putea oferi eroilor dacă aceştia se vor prezenta şi o vor cere. Nu facem planuri cu tine.” I-a zis Daisha, Zâna Iubirii sau Zâna Roşie.
”Am nevoie să-i pot aduce pe eroi aici la voi doar că portalul creat de magicianul întunecat nu poate decât să meargă într-o singură direcţie.”
”Cu asta te putem ajuta, cu promisiunea că nu vei destăinui ceea ce faci lui Malusio. Cred în posibilitatea schimbării tale, fii însă cu băgare de seamă la paşii următorii ce îi vei face. Vor determina dacă ai să primeşti înapoi puterile de lumină.” I-a grăit Deylala, Zâna Inocenţei sau Zâna Albastră.

Cu toate intenţiile ei bune, Malusio a reuşit să trimită creaturi magice periculoase în Cărtăreşti înainte ca cetăţenii să fie avertizaţi. Micul oraş de lângă Timişoara a fost invadat de creaturi monstruoase, şi unele care au ajuns din greşeală, din tărâmul original.  Gregor, Virgiliu, Aron, Antoniu cu Aurinda şi Laila vor trebui să le captureze. Eubardo şi cu Horia, care la cei doisprezece ani ai săi se pricepea deja să mânuiască spada, vânau şi ei creaturile magice. Situaţia a devenit curând greu de gestionat, mai ales că aveau cu toţii şi alte datorii. Aurinda şi cu Gregor deveniseră primăriţă şi şeful de poliţie în locul lui Reiha şi Malusio, Virgiliu cu Aron şi Antoniu erau în continuare lucrători în construcţii iar Laila era florăreasă. Bătrânii vrăjitori au propus să o cheme pe salvatoare fiindcă aveau nevoie de ea. Aurinda, care mai practica magia, ar fi învăţat-o şi pe ea cum să-şi atingă potenţialul şi să controleze puterile. Horia s-a oferit să meargă să o caute pe Lidia şi s-o aducă cu el. Aron era sceptic să-l lase să plece singur şi l-a rugat pe Eubardo să meargă cu el. Cei doi au plecat după Lidia, care se afla cu Marian la Baia Mare, şi au revenit cu ea şi fratele ei. Tânăra era acum majoră şi tocmai a terminat liceul iar frăţiorul ei mai avea trei ani de școală. Au discutat cu părinţii să rămână un timp indeterminat în Cărtăreşti unde ea să intre la academia de poliţie iar el să-şi termine ultimii ani de liceu. Anghel cu Magdalena se vor lăsa convinşi de părinţii lui Eubardo, care vor promite să aibă grijă de cei doi. Fraţii Chiş au fost luaţi în casa familiei Nova, suficient de spaţioasă pentru toţi cinci. Lidia şi Marian au primit fiecare cameră proprie, pe care au decorat-o cu ceea ce au putut să aducă de acasă şi ceea ce le-au mai trimis părinţii în pachet. Cei doi ajutau grupul de eroi în timp ce mergeau și la şcoală. Lidia îşi dezvolta pe zi ce trecea cu ajutorul lui Aurinda puterile magice şi devenea tot mai puternică. Primele zile i-a fost destul de teamă de puterea ce-o avea, apoi când a învăţat să o accepte i-a fost uşor să o controleze. Abilitatea ei de a comunica cu necuvântătoarele s-a dovedit chiar foarte utilă în domesticirea monştrilor care apăreau în oraş. Dintre fiinţele care au nimerit din greşeală prin portal se numără un patruped cu capul şi botul de câine lup, coada de vulpe, blană gri cu pete negre şi ca dimensiune cât un pui de urs (era un pui şi avea să crească mai mare). Este înrudit cu grifinul şi este un câine-urs care atunci când este ameninţat poate scoate flăcări ca balaurul. Aceasta este un animal care a fost domesticit acum sute de ani de către magicieni şi a fost de la început obedient ceea ca a făcut uşor prinderea lui. S-a ataşat de Lidia, care a avut grijă de el, şi a refuzat să meargă. Fata atunci întrebă pe Aurinda şi Gregor dacă putea să-l păstreze iar ei au fost de acord. Salvatoarea i-a dat aninmalului numele Sparks şi l-ar fi dresat ca pe căţeaua din satul natal să ajute la găsirea persoanelor sau animalelor pierdute şi să salveze oameni sau animale de la înec sau din zăpadă. În timp ce ea era la cursurile academiei de poliţie, puiul ar fi stat cu un dresor certificat. Mai multe animale obişnuite venite din Pădurea Fermecată au fost găsite şi adunate în centrul pentru animale al oraşului de unde să fie mai apoi eliberate în pădurea din apropiere sau dacă erau animale domestice să fie adoptate. 

          Misiunea a devenit mult mai uşoară cu talentul Lidiei şi într-o săptămână au fost preluate restul fiinţelor magice şi duse în celulele construite pentru a le reţine până le trimiteau înapoi. Toţi cetăţenii o cunoşteau pe fata care putea vorbi cu animalele şi o aclamau ca pe o eroină. Singurul lucru care mai lipsea era crearea unui alt portal să trimită creaturile în Pădurea Fermecată. Această sarcină va reveni magicienilor în vârstă. Aceştia au reuşit să deschidă portalul şi prin el a trecut Reiha, care n-a fost primită foarte bine. Horia cu Aron erau şi ei de faţă când s-a întâmplat asta. Băiatul se aruncă în braţele mamei.

”E mama mea, nu-i puteţi face rău.”
”Nu-i vom face rău... Fiule, ea ne-a făcut nouă ţinându-ne sub acel blestem teribil...”
”Ştii şi tu că e bună, trebuie să credem în ea.”
”Mulţumesc că ai încredere în mine, scumpul meu. Poate îl convingi pe tatăl tău şi restul grupării de eroi să facă la fel fiindcă am venit să ajut. ”
”Tu să ne ajuţi pe noi? De ce ar trebui să te credem după ce ai făcut? Ai aruncat toată împărăţia mea în această lume fără să ştie nimeni cine a fost şi ai vrut să-mi omori băiatul.”
”Pentru că ştiu exact ce pune la cale Malusio şi aveţi nevoie de mine să-l învingeţi. A adunat de partea sa cei mai răi şi mai notorii vrăjitori cunoscuţi în Pădurea Fermecată. Îşi spun Adunarea celor opt şi au de gând numai rele. Şansa voastră e să aveţi încredere în mine.”
”Dă-ne un motiv bun...”
”Vreţi motiv? Bine. Numai eu ştiu unde se află patru din cei mai puternici vrăjitori de lumină, purtători ai baghetelor magice de la zâne.”
”Chiar ştii unde sunt?”
”Da, sunt împrăştiaţi în cele patru regate de lângă Pădurea Fermecată sub forme de animale. Înţeleg că izbăvitoarea poate vorbii cu ele ...”
”Să ghicesc că tu i-ai transformat în animale?” Se băgă în vorbă Laila.
”Defapt Malusio, dar pot desface vraja. Trebuie doar găsiţi prin descântecul de locaţie pe care l-am creat.”

Până la urmă, i s-a acordat o şansă vrăjitoarei şi aceasta îi va conduce pe eroi în căutarea acelor magicieni puternici după ce toate fiinţele magice rele au fost trimise în pădurea de origine.  Tot ea a fost cea care i-a transformat în oameni pe cei patru vrăjitori purtători ai baghetelor magice ale destinului, adevărului, dreptăţii şi curajului. David a fost primul eliberat din forma sa de dragon şi este purtătorul simbolului curajului, Eduard purtătorul simbolului adevărului care a fost şarpe, Roben purtătorul simbolului dreptăţii care a fost broască şi ultima Milah purtătoarea simbolului destinului care a fost papagal.
Din start au fost altercaţii între Reiha şi Milah, care nu se puteau suporta una pe alta, iar Aurinda şi cu Laila au fost nevoite să le împace. Vrăjitoarea simbolului destinului nu o credea schimbată pe mama lui Horia şi o vedea rea, la fel ca majoritatea cetăţenilor din Cărtărești. A trebuit mai mult pentru ca lumea să aibă din nou încredere. Lucrul acesta s-a întâmplat când a început să creadă în ea însăși şi să facă bine pentru comunitatea ei. Nu şi-a mai reluat fostul post de muncă ci a început să lucreze la adăpostul de animale şi a fost primită în casa lui Aron şi în viaţa lui şi al copilului lor. Bărbatul a văzut binele din fosta sa iubită şi a putut să se reîndrăgostească de ea când a realizat că era aceaşi femeie de care-i plăcuse şi cu care avusese un copil. Horia era bucuros să fie din nou cu mama sa iar ea era fericită că familia ei i-a dat o şansă. A început să se antreneze cu Aurinda, Lidia, Milah, David, Roben şi Eduard pentru a se pregăti să înfrunte gruparea de ticăloşi ai lui Malusio. Reiha era impresionată de adolescenta care a reușit să-i rupă blestemul fiindcă o făcea să își amintească cum era ea de tânără atât ca fizic cât şi ca personalitate. O intriga cum Lidia avea o conexiune psihică cu animalele iar ea avea cu oamenii (putea citi gândurile și sentimentele). A fost uimită să afle că nu era fiica lui Virgiliu și Laila (ar fi trebuit să aibă cincisprezece ani nu optusprezece) și se întrebă cum de este ea izbăvitoarea. Ea ştia că blestemul întunecat ar fi putut fii rupt de o rudă de sânge a ei sau de Eubardo sau Clara, care au fost salvaţi. S-a întrebat în sinea ei dacă nu cumva ele două puteau fi înrudite. Între timp, Horia şi Eubardo se antrenau şi ei cu Gregor, Virgiliu, Antoniu şi Aron. În rest, totul revenise la normal în orăşelul Cărtăreşti. Acea era doar liniştea de dinaintea furtunii şi o pauză în care personajele pozitive şi cele negative să se pregăteasca pentru confruntarea finală.

”Ne-am mai luptat odată cu membrii acelei grupări de vrăjitori diabolici de care ne-ai vorbit tu, Reiha. Am avut zânele de partea noastră şi ştim cine face parte. A fost totuşi o luptă dură, am reuşit însă să-i slăbim. Ne-au atacat ei primii, în Pădurea Fermecată la marginea râului.” A povestit într-o zi David.
”Bun, deci ar trebui să fie o misiune uşoară pentru voi.”

”Stai aşa nu te pripii. Doi dintre ei sunt mult prea puternici pentru noi şi nu am putut să le găsim vreo slăbiciune şi nici chiar zânele nu ne-au fost de folos.”
”Şi cine să fie aiă doi?”
”Malusio este unul din ei.... El posedă o anumită baghetă care se spune ca ar putea să o elibereze pe Zâna Neagră...” i-a răspuns Eduard.
”Aşa e, ştiu şi eu de bagheta acea. O ascunde foarte bine şi nu am putut să pun mâna pe ea. Asta va fi prioritatea noastră. Şi celălalt?”
” Un magician cunoscut ca Regele de Inimi.”
”Oh, nu mai spuneţi. Acel tiran face echipă cu Malusio? Bine! Mă voi bucura să scap de amândoi odată pentru totdeauna.”
”Nu va fi uşor. Ai spus că eşti din Wanderfall, regatul lui, de acea te avertizăm să nu laşi sentimentele să-ţi înceţoşeze mintea. Vom găsi împreună cu zânele o soluţie să îi învingem.” A spus Roben.
”Mi-a omorât părinţii şi iubitul, nu merită să fie cruţat. Şi ca să nu mai zic că l-a omorât pe regele de drept din Wanderfall și a preluat el puterea ...”
”Ştim şi noi ce a făcut şi am fost pe urmele lui, a fost însă prea puternic.” I-a tăiat vorba Milah.
”Acum ne aveţi pe mine, Lidia şi Reiha alături şi sunt sigură că vom reuşi împreună să-i oprim. Şi desigur mai este cavaleria.” I-a încurajat Aurinda, care era mereu optimistă şi aducea speranţă în inimile tuturor. Îşi susţinea familia şi prietenii, îi îndemna să nu renunţe şi să fie mai buni. 

      Fosta vrăjitoare malefică a putut să creadă din nou în ea mulţumită iubirii oferite de familia ei. Devenea o persoană mai bună şi datorită prieteniei cu Aurinda şi Laila, care au ajutat-o mult numai prin faptul că aveau încredere în ea când alţii nu o făceau. Fosta magiciană întunecată se revanşa încetul cu încetul pentru răul cauzat și răsplata nu va întârzia să apară. Schimbarea ei din răufăcătoare în eroină a fost urmărită de zânele bune, care erau mulţumite de ea. Cu cât vrăjitoarea cea rea devenea mai bună, cu atât magia ei era mai puternică.

Fosta împărăteasă a Pădurii Fermecate şi cea mai bună prietenă a ei au reuşit ceea ce părea la început imposibil: să le facă să fie prietene pe Reiha şi Milah. Gregor cu cei trei foşti cavaleri din Pădurea Fermecată au devenit în schimb prieteni buni cu David, Roben şi Eduard, care erau şi ei în regatul de origine, Kemeland, tot cavaleri şi acelaşi timp practicanţi de magie albă. Puterea grupului a fost alimentată de faptul că în ciuda diversităţii lor erau uniţi.

"Mulţumesc pentru încrederea acordată... Şi îmi pare rău pentru ce am făcut împărăţiei tale şi că aproape te-am lăsat fără copil...Înţelegi că am fost manipulată de Malusio... Regret sincer ce am făcut..." i-a spus Reiha lui Aurinda între patru ochi într-o zi.

"E în regulă, cu toţii facem greşeli şi putem să facem mai bine. Ai avut pierderi grave şi ai fost afectată. Şi eu mi-am pierdut din păcate părinţii dintr-o dată şi m-am trezit copleşită de responsabilităţi..."

"Da, e greu să pierzi părinţii, dar nu-ţi doresc să pierzi dragostea adevărată.... Cu Aron, după ce Regele de Inimi l-a omorât pe Dilan, am reuşit să iubesc din nou... Tu cum reuşeşti să treci peste aceste pierderi inevitabile într-o bună zii?"

"Pentru că a crede în posibilitatea unui final fericit este un lucru puternic dar să trăieşti cu acea credinţă este cel mai puternic lucru. Acea este speranţa."

"Aş vrea să pot avea optimismul tău."

"Dar poţi, doar încearcă."

       Au trecut aproximativ trei luni de zile liniştite şi în Cărtăreşti mai erau două săptămâni până la sărbătorile de iarnă. Anghel şi Magdalena Chiş aveau să petreacă sărbătorile împreună cu fii lor şi familia Nova. Aveau să vină în seara de douăzeci şi patru decembrie şi pe întâi ianuarie aveau să se întoarcă în Satul nou de Sus. Părinţii adoptivi ai lui Eubardo aveau să vină şi ei să petreacă sărbătorile în Cărtăreşti. Aceştia s-au mutat între timp din Braşov în Timişoara să fie mai aproape de fiul lor şi pentru a începe acolo noua lor afacere. Soţii Chiş şi Grigorescu aveau să fie primiţi în hotelul ”La Mamita” din centrul oraşului în camere matrimoniale, pentru care au plătit în avans Aurinda şi Gregor. Cu Ana şi Mihai Grigorescu avea să vină şi Clara. Vechea servitoare a vechii împărătese din Pădurea Fermecată şi partenerul ei erau entuziasmați să o vadă pe fata lor, care era un nou-născut când a fost trimisă cu Eubardo. Se simţeau încă cumva vinovaţi că au abandonat-o, doar că atunci li s-a părut că i-au dat cea mai bună şansă. Şi într-adevăr, fata de cincisprezece ani a dus o viaţă bună alături de familia adoptivă, mai ales că fiul lui Gregor şi Aurinda a fost cu ea şi a avut grijă de ea şi a putut să-i amintească de unde vine. Deşi avea numai cinci ani, băieţelul a putut sesiza diferenţele între cele două lumi. Fata cunoştea poveşti despre Pădurea Fermecată şi despre creaturile ei magice de la fratele adoptiv, pe care la rândul lui le ştia de la părinţi şi dădacă. 

În timp ce în lumea noastră personajele bune intrau în spiritul sărbătorilor şi se pregăteau în acelaşi timp să se confrunte cu răufăcătorii, în celălalt târăm Malusio şi cu Regele de Inimi se întâlneau în secret pentru a pune la punct următoarea lor mişcare acum că au eşuat cu planul lor iniţial.

”Deci care e situaţia? Ziceai că fiinţele magice vor distruge Cărtăreşti, văd însă că toţi îşi continuă liniştiţi viaţa... Şi să nu uităm că, cu ajutorul lui Reiha, eroii au acum de partea lor alţi eroi...”

”Ah, nu te teme, asta nu e problemă... Ne-am mai luptat cu purtătorii simbolurilor magice...Îi cunoaştem deja şi îi putem învinge...”

”Dragule, da am luptat cu ei doar că ultima oară grupul pe care l-ai adunat a fost aproape înfrânt...”

”Dar data trecută când am luptat cu ei, n-am avut zânele întunericului de partea noastră...”

”Tu eşti serios? Ştii prea bine că au fost închise de către zânele bune.”

”Corus, cumva nu ai încredere în mine? Am găsit o metodă de a le elibera. Ne vedem mâine cu restul grupării şi vă voi spune mai multe. Avem nevoie să adunăm suficientă magie neagră pentru a arunca o puternică incantaţie antică care le va putea scoate din închisoarea lor.”

”Este oare posibil aşa ceva?”

”Dacă îţi spun, ai doar încredere şi ai să vezi cu ochii tăi că reginele întunericului vor fi din nou libere.”

”Bine, aştept până mâine.”

Această întâlnire clandestină dintre cei doi răufăcători a fost urmărită de la distanţă de zânele bune, care ştiau că trebuia să avertizeze imediat pe eroi. Problema zânelor era că aveau un pact de non-intervenţie şi nu puteau face nimic până când ei n-ar fi venit la ele pentru ajutor. Era parte a acelui echilibru universal ce trebuia păstrat. N-ar fi fost corect să intervină fiindcă atunci însăşi Ordinea universală ar fi fost stricată şi lucruri rele s-ar fi întâmplat. Puteau totuşi să dea eroilor cele mai bune şanse de izbândă dacă ar mai fi găsit încă trei posesori de magie la care să ofere baghetele magice care le-ar fi mărit considerabil puterile. Pentru Ackma, care aştepta demult o persoană demnă să-i ia bagheta, era fără dubii că Aurinda ar fi fost potrivită să fie purtătoarea simbolului speranţei. Daisha a sugerat-o pe Lidia ca purtătoare a simbolului iubirii, care a mai fost şi în trecut al unei alte vrăjitoare tinere care a rupt un blestem prin sărutul iubirii adevărate. Când a venit rândul lui Deylala să  propună o purtătoare sau purtător al simbolului ei, le zise surorilor-zâne "Dragele mele, am să fiu neconvenţională şi am să zic că vreau să ofer bagheta mea lui Reiha pentru eforturile ei de a fi bună. Inocenţa redobândită e la fel de bună precum inocenţa înăscută." ceea ce a fost un şoc pentru celelalte. Acestea până la urmă au căzut de acord să vadă cum vor evolua lucrurile şi să ia o decizie într-un alt moment. Erau preocupate de ceea ce ar fii putut face gruparea celor opt magicieni răi şi în acelaşi timp ştiau că victoria avea până la urmă să fie a grupei de magicieni buni. Ştiau că binele învinge, Lumina va alunga Întunericul. S-a întâmplat deja odată şi de data asta va fi la fel. Zânele mai aveau oricum un as în mânecă, despre care personajele bune şi cele rele nu aveau nici o idee.  Pentru bătălia care avea să aibă loc cărţile erau aranjate în favoarea eroilor graţie lor.