"viewport" content="width=device-width, initial-scale=1"> Atelierul Magic al Lindei : ianuarie 2021

Translate

duminică, 31 ianuarie 2021

Totu-i bine

Face parte din seria de poezii noi rap freestyle, în care îmi manifest rebeliunea împotriva societăţii injuste, adresându-mă tinerelor generaţii.
Aceasta este o poezie despre mine, în care îmi exprim trăirile cele mai profunde. Aici în particular îmi descriu personalitatea.

Toate sunt bune

dacă se termină cu bine,

Dacă ai vreo problemă

du-te și deranjează altă persoană,

Vreau să las grijile deoparte

să pot ajunge fără ele departe;


Nu există senzație mai plăcută

decât să fiu cu mine însămi împăcată,

N-am avut durere mai mare

decât gândurile amare,

Nu poți avea mereu de toate

mai trebuie și calibrate;


Am mereu nevoie de o nouă aventură

să testez a mea adrenalină,

Nu vreau palate 

și nici nestamate

Am nevoie doar de continuă stimulare

și apoi totală relaxare;


Odată mă simt bine

apoi nu mai știu ce e cu mine

Starea mea se poate schimba

și fără a avertiza

Trec de la contagioasă bucurie 

la cumplită melancolie.


ENG:  Everything is OK


Everything is alright for me
When it ends in a good way
If you have any problem
Just go and bother another one
I want to throw my worries away
To be able to go on without them;

There is no more pleasant sensation
Than to be reconciled with me,
Those bitter thoughts I had sometimes
Just brought me a lot of pain
You can have everything for yourself
But it will all come in due time


I always need a new adventure
to test the level of my adrenaline,
I don't want from you any palaces
Nor pretty diamonds, of that, be sure,
I just need to feel the flow of dopamine
and then we can go all over the places


It happens that I feel good once
then I don't know what's wrong
My moods constantly change
And without warning, I will bounce
From being enough strong
To not being able to turn the page.

sâmbătă, 30 ianuarie 2021

Aşa-mi vine

     Este o altă poezie din seria de poezii noi rap freestyle, în care îmi manifest rebeliunea împotriva societăţii injuste, adresându-mă noilor generaţii.
Aceasta este o poezie despre mine, în care îmi exprim trăirile cele mai profunde. Aici în particular îmi descriu personalitatea.

Așa-mi vine câteodată

să dau cu pumnu-n masă 

Căci simt că nu mai pot și mă sufoc

la nervi și munții îi mut din loc;


Tendințele mele pozitive

se amestecă cu cele negative,

Nu m-aș considera răzbunătoare

poate doar puțin dominatoare;


Nu vreau să uit de mine

căci este cel mai important sine,

Refuz să am de-a face cu persoane

care nu corespund cu ale mele toane;


Câtă vreme singură am supraviețuit

fără ca la alții să mă fii miluit

Tot așa vreau să-mi continui viața

și-n orice situație să sparg gheața;


Vreau să știu c-am trăit viața din plin

Nu vreau să gust din ea doar ce-i pelin,

Binele ce mi se cuvine mie

Ți-l doresc și ție


Așa-mi vine câteodată

s-arunc cu ce-mi pică-n mână,

Atunci când nu-mi ies planurile 

mi se tulbură și gândurile.


ENG: That's how it comes to me sometimes


That's how it comes to me sometimes
I would punch anyone that gets on my nerves
When I feel like I can't anymore and I'm suffocating
If I got bad moods I won't easily accept anything

I have a lot of positive trends
Mixed with the negative ones,
I wouldn't consider seeking revenge
But I would for sure make damage


I don't want to forget about myself
For it is the most important self,
I refuse to deal with people
Which cannot handle


I survived all alone
Without having anyone
That's how I want to live
I am gonna be just fine


I want to know that I have lived  my life to the fullest
I don't want to taste just all the bitterness
The good that I want for me
I wish also for my enemy


That's how it comes to me sometimes
I would throw what falls into my hands
When my plans don't work out
My thoughts are disturbed a lot.

vineri, 29 ianuarie 2021

Cine sunt

   Este din seria de poezii noi rap freestyle, în care îmi manifest rebeliunea împotriva societăţii injuste, adresându-mă noilor generaţii.
Aceasta este o poezie ceva mai personală decât altele în care vorbesc despre mine și în care îmi exprim trăirile cele mai profunde. Aici în particular îmi descriu personalitatea.
                                                                                          
 Sunt ceea ce sunt
poate nu spun totdeauna ce simt,
Sunt sălbatică
și în același timp domesticită;

Sunt o sufletistă
și mă consider a dramei artistă,
Sunt o sentimentală
și totodată o insensibilă;

Pot fi feroce ca o felină
și pot înpunge ca o albină,
Pot de dor să plâng
și pentru greșeli să sufăr îndelung;

Sunt eu ca eu
protejez ce-i al meu,
De restul nu-mi pasă
că am picat deja în plasă.

ENG: I am what I am

I am what I am
Success is my aim
I'm a little bit wild
And cannot be tamed;

I'm a very sensitive "dama"
And a bit of an artist drama,
If you are from my life forever gone
I am gonna be an insensitive one;

I can be ferocious like a tigress
Or I can sting you like bees
I cry a lot I am not that strong
And for mistakes I suffer long;

It's me as me
I protect what is mine,
I don't care about the rest
Because otherwise I am lost.

duminică, 24 ianuarie 2021

A fost odată ca niciodată (partea a şaptea)

         Bună tuturor, aceasta va fi ultima parte a poveştii acesteia care v-a ţinut interesaţi, sper. Va exista şi o continuare a ei, aşa că urmăriţi blogul pentru a vedea când va apărea. În continuare, ca proză am să încep să postez povestea "Gardienii Cetăţii Umbadast" la care lucrez de mai mult timp iar ca poezie vor fi versuri nou-nouţe. 

Epilog

      Zâna cea mai întunecată, Fiena, aşa cum era de aşteptat s-a eliberat din celula unde o ţinuse tatăl şi sora ei timp de miii de ani. A creat din nou haos, împreună cu fiicele ei, în lumea magică, pe când lumea noastră a rămas neatinsă. Odată cu revenirea Zânei Negre, şi Zâna Albă a venit după ce Padoro şi cei şapte deţinători a baghetelor simbolurilor binelui a invocat-o. Aceasta a preluat bagheta destinului de la elevul lui Merlin şi, după ce a vrăjit-o, a spus că acum el avea puterea de a rescrie sorţile tuturor oamenilor din tărâm şi că depindea de el mai departe să o oprească  pe zâna malefică. El împreună cu Milah au învăţat să mânuiască bagheta iar între timp ceilalţi magicieni buni au umblat în căutarea oamenilor disperaţi care au trecut de partea întunecată. Cei trei amici au vizitat întâi regatul lor de origine, Kemeland, şi unde au fost făcuţi cavaleri de onoare pentru faptele lor eroice.  Aveau apoi să călătorească şi în celelalte trei regate. Kilian şi Selena au rămas cu Milah şi Padoro. Maestrul vrăjitor le-a dat o sarcină specială celor doi şi a făcut o înţelegere cu ei. A făgăduit să le redea magia dacă se revanşau celor cărora au greşit şi i-au adus de partea răului. Ideea era ca, cât mai multe spirite întunecate să se mântuiască pentru a avea mai mulţi vrăjitori şi vrăjitoare de lumină care să poată alimenta bagheta destinului cu energie de lumină. Doar aşa putea asigura de finaluri fericite pentru oricine, inclusiv pentru cei ce au făcut rele şi au regretat.

"Tu ne poţi reda magia zici că?" Bărbatul era intrigat de posibilitatea asta.
"Dar numai dacă te mântuieşti, drăguţule. Am bagheta de zână prin care pot face asta, deşi tot ce-mi trebuie este un vechi descântec prin care vă puteţi recăpăta puterea. Este alegerea voastră."
"De acord. Asta înseamnă că putem să plecăm? Adică până la urmă mi-aş relua viaţa în Nevilot, pe o navă preferabil."
"Oh, desigur, căpitane. Eşti liber să pleci după ce o să îndeplineşti partea ta de sarcină. Avem o înţelegere?"
"Da."
"Şi tu, drăguţă?"
"Accept, dar eu am să rămân lângă sora mea."
"Minunat. Hi hi hi."

Cei doi ticăloşi au început să devină mai buni, să ajute eroii să salveze lumea de răul ce s-a dezlănţuit. Deşi mulţi dintre magicienii întunecaţi au fost găsiţi şi o mică parte din ei au început procesul de revanşare pentru acţiunile lor, mai rămâneau mulţi care au fost protejaţi de zânele rele. Acestea i-au trimis, prin intermediul unei uşi magice, în lumea de unde vin ele. Este tot o lume magică, diferită faţă de cea cunoscută în această poveste. Printre ei se numără Nimue, Drizyele şi Gothel, trei vrăjitoare tinere, şi Gold cu Peter, doi magicieni mai în vârstă, care erau apropiaţi cu Malusio, Corus şi restul grupării lor malefice. Erau cu toţii la fel de puternici, incantaţia de invocare a Zânei Negre avea nevoie de doar opt magicieni aşa că s-a hotărât în funcţie de experienţa fiecăruia. Se ştia că aveau să fie trimişi în acel tărâm nou iar Gold avea să aibă comanda grupului care o să ajungă în lumea zânelor. Totul a fost planificat în minime detalii. Eroii au aflat târziu, de la Malusio şi Corus care au fost cruţaţi dacă ar fi renunţat la ticăloşii. Nu mai aveau posibilitate să-şi recupereze puterea întrucât era ceva ce numai un magician de lumină ar fi putut face. Ei aşteptau doar să vadă ce va urma, să găsească vrăjitorul sau vrăjitoarea care să-i poată ajuta. Trebuia doar să se prefacă buni şi ar fi putut să mai păcălească din nou. Milah i-a încuiat bine, fără posibilitatea de a avea contact uman, pe cei doi bărbaţi vicleni întocmai pentru a evita asta. Avea să le dea voie să iasă numai dacă schimbarea lor ar fi fost una sinceră. Voia să le mai acorde o ultimă şansă. Regele din Wanderfall, unde erau ţinuţi, nu prea era de acord cu această idee, i-a făcut totuşi favoarea de a-i ţine în viaţă. Au fost martori la victoria finală a binelui împotriva răului când, cu bagheta de la Zâna Albă, discipolul celui mai mare vrăjitor a reuşit să le captereze din nou pe zânele rele şi le trimită pentru totdeauna de unde au fost eliberate. Pentru a evita să fie invocate din nou, Padoro a ars pergamentul care conţinea descântecul pe care magicienii ticăloşi l-au folosit. La scurt timp după acea, Malusio şi Corus au fost executaţi prin ordinul regelui. Vrăjitoarea bună a destinului nu a fost foarte mulţumită, a înţeles însă motivele moharhului şi a fost chiar liniştită să ştie că nu mai avea să aibă de-a face cu ei. Era îngrijorată pentru restul magicienilor întunecaţi pe care n-a putut să-i captureze şi care erau acum în altă lume magică.

"Stai liniştită, drăguţă, munca unui erou nu se termină niciodată, întunericul pândeşte mereu. Vor exista mereu noi provocări. Acum tu trebuie să te concentrezi pe sarcina ce ţi-a fost dată, care este mai importantă decât ai putea crede." 
"Da, maestre."
"Dar între timp vreau să-ţi şi trăieşti viaţa ta în continuare. Eşti tânără, ai nevoie şi de o altfel de aventură, dacă ştii ce zic. Trebuie să-ţi asculţi inima, să iubeşti. Viaţa ta s-a învârtit în jurul datoriei. E momentul să faci loc pentru dragoste."
"Am să ţin cont de asta..."
"Ce zici de camaradul tău vechi Eduard. Aveţi o anumită afinitate şi nu poţi nega că-l placi."
"Oh, uau, cineva este perspicace."
"Nu, dar văd ceea ce alţii nu pot vedea. Dacă inima ta te îndreaptă undeva, ascult-o."

         Femeia voia să nege spusele superiorului ei, ştia că el avea dreptate. L-a plăcut pe vrăjitorul adevărului, şi el pe ea deoarece i-a recunoscut asta şi a sărutat-o. Era împotriva codului lor de onoare să fraternizeze între ei, şi totuşi nu puteau să ţină ascunse sentimentele. S-au comportat normal, până când au hotărât să dea frâu emoţiilor acum că lucrurile erau sub control. Ştiau amândoi că şi dacă au învins confruntarea finală împotriva răului erau conştienţi că misiunea lor nu se terminase şi trebuia să fie mereu pregătiţi să înfrunte din nou forţele întunecate în cazul în care ar fi revenit. Până atunci, fiecare şi-ar fi văzut mai departe de viaţa lui. Milah împreună cu Padoro avea să creeze destine iar partenerul ei s-au pus în serviciul regelui din Wanderfall împreună cu ceilalţi doi amici de-ai lui. Suveranul avea nevoie de oameni onorabili în care să se poată încrede lângă el şi i-a invitat pe cei trei cavaleri. Kilian s-a întors în regatul său pe vechea sa navă iar Selena a decis să-l urmeze pe mare. Cei doi s-au îndrăgostit în timpul petrecut împreună şi au dat o şansă iubirii. Au ales o viaţă de familie în loc de una de răufăcători şi-au fost recompensaţi din plin pentru asta.
     Înapoi în lumea noastră, cetăţenii din liniştitul orăşel Cărtăreşti şi-au continuat nederanjaţi de forţe ale răului traiul de zi cu zi. Reiha şi noua primăriţă i-au trimis pe cei care au vrut înapoi în lumea magică şi au condus împreună oraşul până a fost ales un alt primar. Oamenii aveau încredere în fosta lor împărăteasă şi ea a lucrat mereu la primărie. Partenerul ei a rămas împreună cu fiul lui în poliţie iar Lidia a devenit, aşa cum şi-a dorit, detectivă şi îşi ajuta iubitul şi pe tatăl său. Se poate spune că acesta este un final fericit, totul posibil datorită faptului că eroii n-au renunţat în faţa nici unui obstacol. De multe ori cel mai mare inamic suntem chiar noi înşine. Acea este o cu totul altă luptă, pe care trebuie să o ducem şi noi oamenii de rând.  

sâmbătă, 23 ianuarie 2021

A fost odată ca niciodată (partea a şasea)

 Poveste despre fraţi


      N-au trecut de această dată nici două zile liniştite pentru cetăţenii din Cărtăreşti, la fel ca şi pentru cei din regatele tărâmului magic. Şi fără a fi ameninţaţi de vrăji, traiul în acea lume de poveşti nu era niciodată sigur fiindcă pericolele existau la fiecare colţ, mai ales în apropierea pădurii magice unde locuiesc toate creaturile magice dintre cele fioroase şi cele blânde. Doi magicieni practicanţi de magie neagră evadaţi din celulele lor reprezintă doar o mică parte din ameninţările cu care locuitorii tuturor celor patru regate se confruntă. Acum mai ca niciodată suflete disperate au trecut de partea întunecată şi au devenit practicanţi de magie neagră din cauza ticăloşilor ce fac parte din echipa lui Malusio şi Regele de Inimi. Kilian şi Selena, care erau închişi de către regele din Orwald, au reuşit cumva să scape iar acum umblau liberi oriunde voiau. Nu mai aveau puterile magice, se puteau descurca totuşi destul de bine şi fără ele. Zâna Galbenă sau a Destinului, Imana, a fost înştiinţată de gemenele prinţese de cele întâmplate. Aceasta s-a prezentat deţinătoarei baghetei sale,aşa cum a făgăduit că ar fi făcut. Tânăra vrăjitoare citea o carte în camera ei când zâna a apărut de nicăieri.

"Imana! Eşti aici!? Mă înşeală vederea?"
"Stăpână, chiar am venit aici. S-a întâmplat inevitabilul. Sora voastră a scăpat din celula ei împreună cu celălalt mag, Kilian. Doriţi să mergem acum să dăm de urmele lor?"
"Nu imediat,nu pot pleca fără să le spun şi partenerilor mei. Ce ar fi să începi tu căutările, apoi te voi urma curând."
"Cum doriţi, stăpână." 

Restul deţinătorilor simbolurilor magice n-au fost de acord cu planul femeii de a merge de una singură după doi răufăcători fugari, cu sau fără magie. A argumentat că avea chestiuni de familie de rezolvat şi că numai de una singură putea să meargă. Nu a fost de ajuns aşa că Milah a început să spună povestea ei şi a surorii sale, de la momentul naşterii lor.
Milah şi Selena nu s-au născut per se cu darul magiei, părinţii lor erau oameni simpli din Orwald care munceau din greu pentru a le asigura totul fiicelor. Cele două s-au născut la un an distanţă şi erau cele mai bune prietene de copile, apoi când au mai crescut relaţiile s-au răcit. Milah este cea mai mare şi cea care a descoperit prima talentele magice ascunse la vârsta de treisprezece ani. A aflat de la un vrăjitor în vârstă despre grupul magicienilor de lumină, cu sediul în Wanderfall, acelaşi din care şi Reiha a făcut parte. Cele două au şi avut acelaşi maestru, un vrăjitor ceva mai mare ca ele cu numele de Padoro. Acesta a fost ucenicul celui mai puternic şi influent magician din toate timpurile, unicul şi fabulosul Merlin. Patru ani de zile a făcut şi ea parte din acel grup, exact ca Reiha, apoi a fost aleasă de zâne să ia bagheta destinului. Maestrul ei Padoro a propus acest lucru zânelor. Ceea ce nu se ştia era că şi Reiha a fost propusă doar că l-a cunoscut pe Malusio şi a trecut de partea întunecată şi nu a mai putut fii candidată pentru a primi recompensa lor. Mama lui Horia ar fi putut să devină posesoarea baghetei iubirii pentru compasiunea şi bunătatea ei. Revenind acum la povestea celor două surori, cea mică a dorit să urmeze şi ea cursurile surorii mai mari, doar că nu i s-a permis să facă parte din grupă deoarece nu avea ceea ce-i trebuia. Selena l-a întâlnit atunci pe Malusio, care i-a întunecat sufletul şi a transformat-o într-un simplu pion. Cele două surori au devenit astfel inamice şi nu şi-au mai vorbit decât atunci când se confruntau.

"Înţelegeţi-mă că trebuie să fiu doar eu şi Selena, să rezolvăm asta odată pentru totdeauna..."
"Şi cum rămâne cu Kilian?"
"El nu va fi o problemă... Uitaţi, am făcut ceea ce era nevoie să ajung demnă să port bagheta destinului pentru că,cu aceasta, pot schimba soarta Selenei..."
"O poţi aduce pe calea cea bună, ai încredere. Totuşi, ei sunt doi. Măcar lasă pe careva dintre noi să venim cu tine. Nu te duce chiar de una singură după sora ta şi celălalt mag." a spus Aurinda.
"Vrei să vii tu, Reiha? Cred că tu mai bine ca oricare din noi cunoşti ce înseamnă mântuirea. Tu o poţi ajuta şi pe sora mea."
"Vrei să vin cu tine?"
"Da, dacă ar fi să aleg pe cineva, te vreau pe tine."
"Bine atunci, presupun că vin cu tine să o găsim pe sora ta."
"Mulţumesc."
"Cu plăcere. Haide atunci să ne pregătim."
"Staţi, dacă vrem să găsim persoane dispărute, eu şi Sparks vă putem ajuta. L-am dresat şi dacă avem obiecte de-ale lor îi putem găsi."
"Oh, nu ştiu ce să zic,câinele poate fii util dar avem magie. Şi apoi mi-am trimis zâna pe urmele lor."

După ce şi-au luat tot ce aveau nevoie şi şi-au luat la revedere de la prieteni şi familie, cele două femei au trecut în lumea magică în regatul Orwald, de unde ar fi început să-i caute pe cei doi fugari. Milah a invocat-o pe zâna sa bună, care putea să le spună exact unde erau. Nu au reuşit să ajungă mai departe de teritoriul unde a fost împărăţia Pădurea Fermecată. Îi vor găsi cu uşurinţă, undeva prin dumbravă căutând un loc unde să se ascundă. S-a lăsat cu scântei în momentul în care surorile au început să se atace una pe alta. Kilian şi cu Reiha au stat mai mult deoparte, privind doar bătaia dintre cele două surori. N-a fost sarcină uşoară să le despartă,în cele din urmă magiciana simbolului inocenţei a făcut un pas în faţă şi cu o simplă mişcare din baghetă le-a aruncat într-o parte şi alta pe surori, strigând "Destul!". Le-a forţat să-şi vorbească. Erau încăpăţânate şi a durat până când au putut să facă armistiţiu şi să înceteze să se mai atace pentru ca să poată discuta. Partenera lui Aron voia sincer doar să se poată întoarce curând la familia ei şi-şi pierdea încet răbdarea. O făcea doar fiindcă Milah era prietena ei şi voia s-o ajute. I-a povestit lui Selena şi Kilian despre cum a fost manipulată de Malusio, care se juca de ceva vreme şi cu ei. După ce-au ascultat ce avea ea de zis, cei doi au recunoscut că aveau şi ei regrete, mai ales că ştiau că personajul acela rău se folosea de ei. În acel moment, şi-au deschis sufletul şi au povestit la rândul lor istoria pe care o au cu acel practicant de magie neagră. Ceea ce aveau în comun era că din cauza lui au pierdut ceea ce iubeau cel mai mult şi s-au lăsat cuprinşi de disperare. Despre sora lui Milah se ştia că ajunsese să devină întunecată după ce nu a fost acceptată în grupul magic al surorii, ceea ce a produs şi mai mare suferinţă a fost să-l vadă pe băiatul care-l plăcea murind pe mâna lui Malusio. Ea nu voia decât răzbunare pentru ce i-a făcut. Pentru ca să-l poată distruge, trebuia întâi să fie de partea lui. Kilian l-a cunoscut şi el din pură întâmplare pe vrăjitorul malefic, pe când era simplu marinar în Nevilot. Avea pe atunci cincisprezece ani şi era la prima lui slujbă. A ajuns căpitan pe o navă, şi-a întâlnit dragostea adevărată şi se însurase. Într-o secundă toată viaţa i-a fost spulberată când o găseşte moartă pe soţia lui şi-l găseşte făptaş pe Malusio, care a şi recunoscut. De atunci caută şi el să se răzbune. Pe idea că "Duşmanul inamicului meu îmi este prieten" Reiha a reuşit să-i determine pe cei doi să se alăture eroilor. Milah şi-a cerut scuze surorii fiindcă habar nu avea prin ce a trecut şi a judecat-o fără să încerce să o înţeleagă. I-a promis că nu o va mai abandona şi că o va asculta mai mult. Kilian şi Selena au acceptat chiar să vină să stea şi ei o perioadă în Cărtăreşti, cât timp ar fi avut nevoie pentru a lăsa în urmă vieţile de răufăcători şi a o lua de la început.
        La scurt timp după evadarea lui Kilian şi Selena, şi alţi ticăloşi au scăpat din închisori. Zâna Albastră şi-a făcut apariţia vrăjitoarei ce-i purta bagheta pentru a o anunţa că Malusio şi Regele de Inimi erau din nou liberi şi au ajuns în Cărtăreşti. Femeia era în parc cu fiul când zâna a venit la ea şi i-a dat vestea. Plimbau câinele pe care l-au adoptat după sărbătorile de iarnă. Mama l-a trimis în faţă pe băiat când a văzut-o de la distanţă pe mica fiinţă magică.

"Dacă aia doi sunt aici nu e de bine. Trebuie să-mi protejez familia de ei. Cu siguranţă vor încerca să ajungă la Aron şi Horia, ar putea să le ia inimile şi să le sfarme. Tu, care ai fi zâna  mea bună te poţi asigura să nu se întâmple acest lucru, nu?"
"Desigur, pot îndeplini dorinţele tale. Am să-i protejez pe cei pe care-i iubeşti. Am să fac aşa încât nimeni să nu le poată face vreun rău."
"Mulţumesc. Între timp trebuie anunţaţi şi restul."
"Mă ocup. Porunca ta îmi este lege."

Deylala a zburat repede şi i-a căutat pe restul eroilor să-i avertizeze că doi din cei mai periculoşi inamici ai lor se aflau în oraş. Reacţiile au fost diverse, de îngrijorare, fustrare, indignare, teamă şi surpriză în funcţie de personalitatea fiecăruia. 
Grupul de eroi s-a şi reunit în acea seară la casa lui Aurinda şi Gregor pentru a pune la cale următoarea mişcare. Marian cu Horia au rămas cu vechea dădacă a lui Eubardo. Cei doi nu mai erau deranjaţi de a nu incluşi în aventuri fiindcă aveau alte preocupări. Primul era îndrăgostit lulea şi numai cu iubita lui, Clara, voia să fie iar celălalt se ocupa de noul său câine şi-şi găsise un nou hobby, canotajul, pe lângă faptul că făcea de un an atletism şi-şi dorea să exceleze aşa că antrenamentele erau prioritatea lui. Selena şi Kilian au fost invitaţi să-şi dea cu părerea, mai ales că ei îi cunoşteau cel mai bine. Ei au venit cu cea mai bună idee şi anume să ia bagheta de la Malusio. Puterea magică pe care aveau era de la zânele întunecate şi că prin baghetă le controlau. Au emfatizat faptul că inclusiv zânele de lumină sunt controlate de cătrei cei care au baghetele lor de acea le-a fost destul de greu să renunţe la ele să le poată oferi celor mai vrednici magicieni. Lidia şi-a amintit atunci de o poveste care a citit-o în cartea de la mama ei despre originea celor două zâne primordiale, ale Luminii şi Întunericului, pe care doresc să o povestesc mai în detaliu.  
      Fiena şi Merara erau două surori, create la începutul universului de însuşi Demiurgul, iar una avea să devină întruchiparea a tot ceea ce era mai rău pe lume şi cealaltă a tot ceea ce era mai bun. La început, cele două se iubeau una pe alta şi erau foarte apropiate. Într-o zi tatăl lor, Demiurgul, le-a făcut un test. Fiecare a trebuit să plăsmuiască şi să pună într-o cutie sentimente şi principii care să guverneze oamenii. Merara a inclus în cutia ei cele care vor deveni simboluri ale binelui adică curajul, speranţa, adevărul, dreptatea, inocenţa şi iubirea. Fiena a pus în cutia ei simboluri opuse surorii ei adică frica, deznădejdea, înşelăciunea, desfrâul şi discordia. Tatăl lor a mărturisit după că a făcut acel test fiindcă a lăsat o singură baghetă pentru una dintre ele să făurească destinele oamenilor după bunul ei plac. Fiica cea mică s-a opus deoarece a promis că le va permite la amândouă să ţeasă soarta oamenilor. Demiurgul a ales-o totuşi numai pe Merara iar Fiena a devenit invidioasă. Când sora ei a creat pe fiicele ei, primele şase zânele ale binelui şi singurele care au primit şi baghete, să le trimită în lume ea le-a făcut după asemănarea ei pe zânele rele să le combată pentru a stabili cine avea să aibă controlul destinului oamenilor. Ultima şi cea de-a şaptea zână primordială creată de Merara e crucială fiindcă în cazul în care ea ar fi fost coruptă de partea răului, puterea singurei baghete ce poate determina soarta ar fi devenit întunecată. Soarta oamenilor atunci ar deveni şi ea una nefericită şi n-ar fi existat pentru nimeni un final fericit. Feina n-a putut să o aducă de partea ei pe Imana aşa că a încercat să fure bagheta. A fost pedepsită de tată şi condamnată să fie pentru totdeauna închisă undeva înafara spaţiului şi timpului unde să nu poată interfera cu lumea oamenilor. Magicienii au ajuns să poată manipula nesfârşita axă spaţiu-timp când au descoperit cum să călătorească în timp iar închisoarea lui Fiena slăbea mereu. Dacă careva ar fi reuşit să găsească modul de a elibera, aceasta ar fi putut să arunce lumea în întuneric. Merara, precaută, a ascuns bine acea baghetă oferită de tatăl ei şi a folosit-o numai pentru bine, să creeze pentru oricine o poveste de viaţă fericită. Zânele rele au rămas şi după ce mama lor a fost închisă şi şi-au pus amprenta pe sufletele oamenilor. Acestea au fost apoi şi ele înlăturate, era deja târziu fiindcă în lume exista atât bine cât şi rău.

"Deci stai aşa? Spui că bagheta ce o deţine Malusio este capabilă să creeze destine şi să le controleze pe zânele rele să facă orice le spune? Deci chiar trebuie să punem mâna pe acea baghetă." A concluzionat Reiha
"Şi o vom face. Ne trebuie totuşi un plan de acţiune. Kilian şi Selena voi ştiţi mai bine unde ar putea ţine Malusio ceva atât de preţios?"
"În cripta sa de aici din Cărtăreşti. Doar că bagheta este în general mereu la el, nu o lasă pentru o secundă. Bagheta are putere proprie. Chiar va trebui ca voi magii să fiţi suficienţi de puternici să faceţi faţă." A răspuns Kilian.
"Împreună toţi şapte vom fi. Nu degeaba am fost aleşi. Să nu ne pierdem speranţa."
"Nu sunteţi singuri în asta." S-a băgat în discuţie Zâna Inocenţei, care a rămas în tot acel timp sub forma de libelulă. Zâna a luat formă umană şi le-a vorbit eroilor despre existenţa unui al optulea magician care să unească puterile celor şapte deţinători ai simbolurilor binelui iar numele lui era Padoro.
"Bun, sperăm să ştii, o bună zână unde îl putem găsi pe acest mag puternic." A luat cuvântul partenera lui Gregor.
"O, desigur, e aici, a fost în acest oraş tot timpul de la blestem încoace."
"Padoro este aici!" Au exclamat fostele discipole ale vrăjitorului.
"Da, sunt aici cu voi, nu e nevoie să spuneţi ceea ce e evident." A vorbit o figură umană care a venit de nicăieri. Era un bărbat cu părul mai cărunt, trecut evident de prima tinereţe, cu ochii albaştri şi faţa tinerească. Era unul din aceia care odată cu vârsta devin mai atrăgători, destul de înalt, cu umerii laţi, fără barbă sau mustaţă. Putea trece drept un tânăr dacă nu l-ar trăda părul.
Padoro i-a şocat pe toţi cu apariţia lui misterioasă. Lidia a fost uimită când a realizat că era acelaşi magician care i-a scos din închisoare pe ea, Marian şi Eubardo şi care i-a protejat de asasinul plătit de mătuşa ei. Acesta semăna incredibil de mult cu ticălosul de Pan, care-i era frate geamăn. Padoro le-a explicat că a trebuit să se ascundă deoarece fratele său l-ar fi putut găsi. Acum că ştia că el împreună cu Zoso, Holl şi Medvedar au fost executaţi înainte să apuce să scape, era mai liniştit şi putea să le explice eroilor următorul pas. Nici mai mult nici mai puţin, ucenicul lui Merlin a recuperat bagheta de la Malusio şi împreună cu ceilalţi şapte magicieni a creat un descântec puternic ce avea să o cheme pe Zâna Luminii şi să poată repara ceea ce au făcut zânele rele. Le-a sugerat tuturor ca în momentul în care ar fi rostit incantaţia să se concentreze fiecare pe sentimentul pe care trebuie să-l reprezinte, înafară de sora lui Selena căreia i-a cerut să se gândească la poveşti cu finaluri fericite şi pe acea să se concentreze. Vraja creată avea să asigure protecţia lumii, cel puţin până când ar fi activat puterea baghetei de rescrie destinele şi numai Merara ar fi putut face acest lucru. El era numai trimisul ei în lume, un simplu copil născut pentru a fii cel mai puternic vrăjitor. 

"Deci misiunea noastră se încheie aici? Lumea e din nou sigură? Ne putem întoarce pe tărâmul magic?"
"Oh, nu nu, draguţă, lumea asta este protejată. Pentru a face acelaşi lucru în tărâmul nostru magic trebuie ca Merara să ne asculte chemarea şi să apară iar apoi împreună tu şi cu mine vom avea responsabilitatea de a asigura finaluri fericite. Aici în această lume fără magie e mai uşor fiindcă oamenii-şi creează propriile destine. Pe tărâmul nostru asta depinde de cine mânuieşte bagheta lăsată de Demiurg, de prezenţa Luminii sau Întunericului. Iar pe ţinuturile noastre adie un vânt de suflete disperate, care alimentează puterea răului. Fratele meu Pan cu amicii lui Zoso, Holl şi Medvedar, ca să nu mai zic de Malusio şi Regele de Inimi Corus, au adus de partea întunecată multe suflete iar voi, toţi cei care veţi dori să reveniţi, veţi avea sarcina de a repara răul făcut. Împărţiţi-vă în cele patru regate şi împărtăşiţi speranţa, iubirea, inocenţa, curajul, adevărul şi dreptatea. Fiţi sprijinul acelor suflete în nevoie."

Milah cu amicii ei Eduard, Roben şi David îşi vor lua rămas bun de la restul eroilor pentru ca să-l urmeze pe Padoro în lumea magică să termine acolo misiunea lor. Au insistat să vină şi ultimele trei vrăjitoare posesoare de baghete ale zânelor iar ucenicul lui Merlin a refuzat categoric. A argumentat că locul lor era acum acolo, ele trebuia să proteje noua lor casă şi că nu mai avea nevoie de puterea combinată a celor şapte magicieni deoarece aveau deja ceea ce-i interesa, adică bagheta destinului. Cele trei femei au acceptat să rămână acolo cu promisiunea că aveau să se mai întâlnească. Le părea rău să-şi vadă prietenii dispărând prin portal cu fostul maestru a lui Reiha şi Milah, ştiau totuşi să se vor mai putea vedea oricând. Cele două foste ucenice a geamănului lui Pan, devenite din inamice prietene, s-au îmbrăţişat şi şi-au urat de bine una alteia. Maestrul lor şi toţi restul au fost plăcut surprinşi de gestul celor două. 
Odată cu plecarea celor cinci magicieni şi Kilian cu Selena care erau acum doar oameni comuni, în micul oraş din România toţi şi-au continuat rutina cotidiană fără să-şi facă griji pentru nimic. Ici colo doar incidente mărunte s-au mai petrecut în oraşul creat de blestemul întunecat. Sigur că dacă pe tărâmul nostru totul a fost normal, nu se poate spune acelaşi lucru despre cel magic unde mai erau lucruri de reparat. Exact asta aveau să facă eroii noştri.

miercuri, 20 ianuarie 2021

Aşteptarea


     Poezia face parte din seria de versuri cu subiecte diverse. Poezia de faţă exprimă sentimente personale ale mele despre viaţă aşa cum o văd eu.
Afară plouă și e frig,

Timpul parcă nu trece

Și orașul este pustiu,

Eu acasă doresc să ajung

Fiindcă mă simt goală și rece,

Este oare pentru mine târziu?


Așa este mereu când aștepti,

Îți pare o eternitate

Până ca obiectivul să-l atingi,

În drum ai vrea poate să și renunţi

Dacă nu este totul ca la carte

Nu înseamnă că nu poți să câștigi



Viața asta e ca un joc, așa că mergi până la final

Iar când ți se pare că ai ceva de pierdut

Să știi că poți să dai pe reluare,

Nimic nu este accidental

Totul spre binele tău este făcut

Așa că nu te opri și mai dă-i o încercare.




ENG: Waiting for you
 

It's raining outside and it's cold,

I just want to get home

Time here does not seem to pass

I feel so empty and cold,

Is it too late for me

To another world to trespass?



It's always like that when you wait,

It seems like an eternity

Until you reach your goal,

On the way don't follow any bait,

Don't forget about your sanity

And just break the wall



This life is like a game, so go on to the end

And when you think you have something to lose

Know that you can always hit pause,

Nothing is accidental in this trend

Everything is done for your loss

So don't stop believing in your cause.

marți, 19 ianuarie 2021

Criza existenţială

       Aceasta poezie face parte din seria nouă de poezii cu subiecte diverse. Aici în particular abordez din nou interogativele existenţiale ale tuturor oamenilor.
 Pentru a citi şi restul poeziilor cu teme diverse, atât noi cât şi vechi, puteţi accesa următoarele link-uri:

Cine suntem? De unde venim?
Care este sensul vieții noastre? Încotro ne îndreptăm? 
Există un adevăr ultim sau chiar depinde totul de noi?
Sistemele de valori și credințe pot fi valabile universal?

Dacă într-adevăr condiția umană reprezintă o condamnare
Ce fapte rele am putut oare săvârșii pentru a ajunge aici?
Dacă într-adevăr iubirea este ancora salvatoare a omului 
De ce trebuie să fie uneori așa de complicată?

Sunt întrebări la care omul tot căuta răspuns,
teme dezbătute de filozofie și religie 
Un singur adevăr poate fi recunoscut de toți
că suntem sclavii unui sistem defect 

Puțini sunt avantajați în această lume
majoritatea fiind în dezavantaj,
Aici onestitatea nu e răsplătită 
astfel că trebuie să știi face șmecherii,

Trăim într-o lume în care valorile au ajuns nonvalori,
În care e mai important cât de multe ai decât ceea ce poți oferii,
În care până și dragostea se reduce doar la interes,
În care toți fug după tinerețe și avere în loc să aprecieze ce au.

ENG: My crisis

Who are we? Where do we come from?
What's the meaning of  life? Where are we going?
Is there an ultimate truth or does everything really depend on us?
Can value and belief systems be universally valid?

If indeed the human condition is a condemnation
What bad deeds could I do to get here?
If love really is man's saving anchor
Why does it have to be so complicated?

These are questions that people keep looking for answers to,
Debated topics of philosophy and religion
One truth can be acknowledged by all
That we are slaves to a faulty system

Few are advantaged in this world
most being at a disadvantage,
Here honesty is not rewarded
so you have to know how to lie,

We live in a world where values ​​have become non-values,
In which it is more important how much you have than what you can offer,
In which even love is reduced only to interest,
In which everyone runs after youth and wealth instead of appreciating what they have.

luni, 18 ianuarie 2021

De ce ...?

     Este o altă poezie mai personală din seria de versuri vechi scrise între 2012 şi 2013. Aceasta explorează interogative existenţiale.

De ce viața e așa complicată
și dezordonată?
De ce totdeauna cei buni
sunt luați de nebuni?
 
De ce, cei cuminți suspină
iar cei răi n-au nici o vină?
De ce e totul nedrept
și puțini acționează corect?
 
De ce acela care-i bun cu toată lumea
îndură suferința și amărăciunea?
De ce când speranța moare
în suflet doare?
 
De ce, dintre toate lucrurile,
lumea trebuie să se joace cu sentimentele?
De ce trebuia să pleci tu
de ce nu puteam renunța eu?
 
Sunt doar o parte din întrebările
pe care mi le pun în toate zilele,
Doar o parte din nedumeririle
și probleme mele existențiale
 
Am trecut prin multe bucurii
și-am avut dezamăgiri
Însă nu-mi pot șterge din minte
promisiuni ce n-au fost păstrate.


ENG: Why? (original song from Lily Superstar, season 2)

Why is my life so complicated
and often times so messy?
Why always the good ones
are treated like crazy people?
 
Why, the good ones sigh
and the wicked are not to blame?
Why is everything unfair
and few act correctly?
 
Why the one who is good to everyone
endure suffering and bitterness?
Why when hope dies
Does it hurt your soul?
 
Why, of all things,
people have to play with feelings?
Why did you have to leave?
why couldn't I give up?
 
These are just some of the questions
which I ask myself every day,
Just some of the puzzles
and my existential problems
 
I went through many joys
I was disappointed
But I can't erase it from my mind
al the broken promises.