A fost odată ca niciodată (partea a patra)

       Urez tuturor un an nou fericit, mai bun ca cel care a trecut. Aici aveţi continuarea seriei de poveşti "A fost odată ca niciodată" inspirată din serialul Once upon a time. Sper să vă placă. Urmăriţi blog-ul dacă vă place cum scriu.

Eroi şi răufăcători

        Vrăjitoarea Reiha se afla în Pădurea Fermecată, la marginea unei poieniţe de unde vedea apa cristalină urmând cursul ei spre mare. Acea era nu doar locul preferat de adăpare a animalelor pădurii, ci şi un sanctuar pentru posesorii de magie ca ea unde se adunau şi creaturile magice. Acolo putea medita la o cale de a ajunge înapoi la fiul şi iubitul ei în Cărtăreşti acum că ştia planul magicianului viclean. Numai cu puterea zânelor ar fi putut să treacă bariera pentru a ajunge în lumea noastră. Dacă acestea n-ar fi ajutat-o, atunci nu ştia ce altceva să facă. Asociatul ei găsise o cale să deschidă un portal care să-i aducă acolo. După un an de zile a reuşit să creeze un alt portal prin care acum se putea trece din lumea magică în cea reală. A făcut-o pentru a trimite în târămul fără magie unele din cele mai rele şi mai întunecate creaturi din tărâmul magic. Femeia trebuia să ceară ajutorul fiinţelor magice pentru a-l opri. Îi era frică că ar fi fost refuzată. Invocă numele celor mai puternice dintre zâne cu voce tare şi aşteptă.

"Chem pe fiicele Zânei Luminii: Imana, Ackma, Shawna, Henara, Gheana, Deylala şi Daisha. În numele binelui le invoc.”

"Tu? Tu ne chemi? Care ai cedat întunericului? De ce ar trebui să ascultăm ce ai de zis?”  Ackma, Zâna Speranţei sau Zâna Verde, a vorbit prima.
"Vă rog, încerc să schimb asta. Vreau să fiu iar vrăjitoare de lumină.”
"Ştii că asta nu se prea poate. Îţi dăm însă ocazia să spui de ce ne-ai chemat, tocmai când suntem preocupate de creşterea puterii negative în Pădurea Fermecată?” A spus Gheana, Zâna Destinului sau Zâna Oranj.
”E opera lui Malusio, un vrăjitor întunecat puternic. A adunat foarte multă magie neagră şi vrea s-o trimită în lumea fără magie, începând cu orăşelul Cărtăreşti împreună cu alţii vrăjtori ca el.”
”Cel care l-ai creat tu, când ai aruncat blestemul întunecat?” S-a băgat în discuție Shawna, Zâna Adevărului sau Zâna Indigo.
”Da, acela. Acum că blestemul este rupt, fiinţe magice rele vor ameninţa o întreagă lume.”
”Tu ai început asta când ai creat prin aruncarea blestemului o portiţă către ceălalat tărâm. Ai trimis împărăţia Pădurea Fermecată în alt tărâm iar acum îţi faci probleme pentru ce ar putea să se întâmple?” A luat cuvântul Henara, Zâna Dreptăţii sau Zâna Violetă.
”Vreau să repar asta, am însă nevoie de ajutorul vostru pentru a-l opri pe Malusio înainte ca să apuce să-şi pună planul în aplicare. Am nevoie să-i avertizez pe cei din Cărtăreşti. Acolo sunt eroi care să poată să-l învingă pe vrăjitorul cel întunecat. ”
”Deci de ce ai nevoie practic de asistenţa noastră? O vom putea oferi eroilor dacă aceştia se vor prezenta şi o vor cere. Nu facem planuri cu tine.” I-a zis Daisha, Zâna Iubirii sau Zâna Roşie.
”Am nevoie să-i pot aduce pe eroi aici la voi doar că portalul creat de magicianul întunecat nu poate decât să meargă într-o singură direcţie.”
”Cu asta te putem ajuta, cu promisiunea că nu vei destăinui ceea ce faci lui Malusio. Cred în posibilitatea schimbării tale, fii însă cu băgare de seamă la paşii următorii ce îi vei face. Vor determina dacă ai să primeşti înapoi puterile de lumină.” I-a grăit Deylala, Zâna Inocenţei sau Zâna Albastră.

Cu toate intenţiile ei bune, Malusio a reuşit să trimită creaturi magice periculoase în Cărtăreşti înainte ca cetăţenii să fie avertizaţi. Micul oraş de lângă Timişoara a fost invadat de creaturi monstruoase, şi unele care au ajuns din greşeală, din tărâmul original.  Gregor, Virgiliu, Aron, Antoniu cu Aurinda şi Laila vor trebui să le captureze. Eubardo şi cu Horia, care la cei doisprezece ani ai săi se pricepea deja să mânuiască spada, vânau şi ei creaturile magice. Situaţia a devenit curând greu de gestionat, mai ales că aveau cu toţii şi alte datorii. Aurinda şi cu Gregor deveniseră primăriţă şi şeful de poliţie în locul lui Reiha şi Malusio, Virgiliu cu Aron şi Antoniu erau în continuare lucrători în construcţii iar Laila era florăreasă. Bătrânii vrăjitori au propus să o cheme pe salvatoare fiindcă aveau nevoie de ea. Aurinda, care mai practica magia, ar fi învăţat-o şi pe ea cum să-şi atingă potenţialul şi să controleze puterile. Horia s-a oferit să meargă să o caute pe Lidia şi s-o aducă cu el. Aron era sceptic să-l lase să plece singur şi l-a rugat pe Eubardo să meargă cu el. Cei doi au plecat după Lidia, care se afla cu Marian la Baia Mare, şi au revenit cu ea şi fratele ei. Tânăra era acum majoră şi tocmai a terminat liceul iar frăţiorul ei mai avea trei ani de școală. Au discutat cu părinţii să rămână un timp indeterminat în Cărtăreşti unde ea să intre la academia de poliţie iar el să-şi termine ultimii ani de liceu. Anghel cu Magdalena se vor lăsa convinşi de părinţii lui Eubardo, care vor promite să aibă grijă de cei doi. Fraţii Chiş au fost luaţi în casa familiei Nova, suficient de spaţioasă pentru toţi cinci. Lidia şi Marian au primit fiecare cameră proprie, pe care au decorat-o cu ceea ce au putut să aducă de acasă şi ceea ce le-au mai trimis părinţii în pachet. Cei doi ajutau grupul de eroi în timp ce mergeau și la şcoală. Lidia îşi dezvolta pe zi ce trecea cu ajutorul lui Aurinda puterile magice şi devenea tot mai puternică. Primele zile i-a fost destul de teamă de puterea ce-o avea, apoi când a învăţat să o accepte i-a fost uşor să o controleze. Abilitatea ei de a comunica cu necuvântătoarele s-a dovedit chiar foarte utilă în domesticirea monştrilor care apăreau în oraş. Dintre fiinţele care au nimerit din greşeală prin portal se numără un patruped cu capul şi botul de câine lup, coada de vulpe, blană gri cu pete negre şi ca dimensiune cât un pui de urs (era un pui şi avea să crească mai mare). Este înrudit cu grifinul şi este un câine-urs care atunci când este ameninţat poate scoate flăcări ca balaurul. Aceasta este un animal care a fost domesticit acum sute de ani de către magicieni şi a fost de la început obedient ceea ca a făcut uşor prinderea lui. S-a ataşat de Lidia, care a avut grijă de el, şi a refuzat să meargă. Fata atunci întrebă pe Aurinda şi Gregor dacă putea să-l păstreze iar ei au fost de acord. Salvatoarea i-a dat aninmalului numele Sparks şi l-ar fi dresat ca pe căţeaua din satul natal să ajute la găsirea persoanelor sau animalelor pierdute şi să salveze oameni sau animale de la înec sau din zăpadă. În timp ce ea era la cursurile academiei de poliţie, puiul ar fi stat cu un dresor certificat. Mai multe animale obişnuite venite din Pădurea Fermecată au fost găsite şi adunate în centrul pentru animale al oraşului de unde să fie mai apoi eliberate în pădurea din apropiere sau dacă erau animale domestice să fie adoptate. 

          Misiunea a devenit mult mai uşoară cu talentul Lidiei şi într-o săptămână au fost preluate restul fiinţelor magice şi duse în celulele construite pentru a le reţine până le trimiteau înapoi. Toţi cetăţenii o cunoşteau pe fata care putea vorbi cu animalele şi o aclamau ca pe o eroină. Singurul lucru care mai lipsea era crearea unui alt portal să trimită creaturile în Pădurea Fermecată. Această sarcină va reveni magicienilor în vârstă. Aceştia au reuşit să deschidă portalul şi prin el a trecut Reiha, care n-a fost primită foarte bine. Horia cu Aron erau şi ei de faţă când s-a întâmplat asta. Băiatul se aruncă în braţele mamei.

”E mama mea, nu-i puteţi face rău.”
”Nu-i vom face rău... Fiule, ea ne-a făcut nouă ţinându-ne sub acel blestem teribil...”
”Ştii şi tu că e bună, trebuie să credem în ea.”
”Mulţumesc că ai încredere în mine, scumpul meu. Poate îl convingi pe tatăl tău şi restul grupării de eroi să facă la fel fiindcă am venit să ajut. ”
”Tu să ne ajuţi pe noi? De ce ar trebui să te credem după ce ai făcut? Ai aruncat toată împărăţia mea în această lume fără să ştie nimeni cine a fost şi ai vrut să-mi omori băiatul.”
”Pentru că ştiu exact ce pune la cale Malusio şi aveţi nevoie de mine să-l învingeţi. A adunat de partea sa cei mai răi şi mai notorii vrăjitori cunoscuţi în Pădurea Fermecată. Îşi spun Adunarea celor opt şi au de gând numai rele. Şansa voastră e să aveţi încredere în mine.”
”Dă-ne un motiv bun...”
”Vreţi motiv? Bine. Numai eu ştiu unde se află patru din cei mai puternici vrăjitori de lumină, purtători ai baghetelor magice de la zâne.”
”Chiar ştii unde sunt?”
”Da, sunt împrăştiaţi în cele patru regate de lângă Pădurea Fermecată sub forme de animale. Înţeleg că izbăvitoarea poate vorbii cu ele ...”
”Să ghicesc că tu i-ai transformat în animale?” Se băgă în vorbă Laila.
”Defapt Malusio, dar pot desface vraja. Trebuie doar găsiţi prin descântecul de locaţie pe care l-am creat.”

Până la urmă, i s-a acordat o şansă vrăjitoarei şi aceasta îi va conduce pe eroi în căutarea acelor magicieni puternici după ce toate fiinţele magice rele au fost trimise în pădurea de origine.  Tot ea a fost cea care i-a transformat în oameni pe cei patru vrăjitori purtători ai baghetelor magice ale destinului, adevărului, dreptăţii şi curajului. David a fost primul eliberat din forma sa de dragon şi este purtătorul simbolului curajului, Eduard purtătorul simbolului adevărului care a fost şarpe, Roben purtătorul simbolului dreptăţii care a fost broască şi ultima Milah purtătoarea simbolului destinului care a fost papagal.
Din start au fost altercaţii între Reiha şi Milah, care nu se puteau suporta una pe alta, iar Aurinda şi cu Laila au fost nevoite să le împace. Vrăjitoarea simbolului destinului nu o credea schimbată pe mama lui Horia şi o vedea rea, la fel ca majoritatea cetăţenilor din Cărtărești. A trebuit mai mult pentru ca lumea să aibă din nou încredere. Lucrul acesta s-a întâmplat când a început să creadă în ea însăși şi să facă bine pentru comunitatea ei. Nu şi-a mai reluat fostul post de muncă ci a început să lucreze la adăpostul de animale şi a fost primită în casa lui Aron şi în viaţa lui şi al copilului lor. Bărbatul a văzut binele din fosta sa iubită şi a putut să se reîndrăgostească de ea când a realizat că era aceaşi femeie de care-i plăcuse şi cu care avusese un copil. Horia era bucuros să fie din nou cu mama sa iar ea era fericită că familia ei i-a dat o şansă. A început să se antreneze cu Aurinda, Lidia, Milah, David, Roben şi Eduard pentru a se pregăti să înfrunte gruparea de ticăloşi ai lui Malusio. Reiha era impresionată de adolescenta care a reușit să-i rupă blestemul fiindcă o făcea să își amintească cum era ea de tânără atât ca fizic cât şi ca personalitate. O intriga cum Lidia avea o conexiune psihică cu animalele iar ea avea cu oamenii (putea citi gândurile și sentimentele). A fost uimită să afle că nu era fiica lui Virgiliu și Laila (ar fi trebuit să aibă cincisprezece ani nu optusprezece) și se întrebă cum de este ea izbăvitoarea. Ea ştia că blestemul întunecat ar fi putut fii rupt de o rudă de sânge a ei sau de Eubardo sau Clara, care au fost salvaţi. S-a întrebat în sinea ei dacă nu cumva ele două puteau fi înrudite. Între timp, Horia şi Eubardo se antrenau şi ei cu Gregor, Virgiliu, Antoniu şi Aron. În rest, totul revenise la normal în orăşelul Cărtăreşti. Acea era doar liniştea de dinaintea furtunii şi o pauză în care personajele pozitive şi cele negative să se pregăteasca pentru confruntarea finală.

”Ne-am mai luptat odată cu membrii acelei grupări de vrăjitori diabolici de care ne-ai vorbit tu, Reiha. Am avut zânele de partea noastră şi ştim cine face parte. A fost totuşi o luptă dură, am reuşit însă să-i slăbim. Ne-au atacat ei primii, în Pădurea Fermecată la marginea râului.” A povestit într-o zi David.
”Bun, deci ar trebui să fie o misiune uşoară pentru voi.”

”Stai aşa nu te pripii. Doi dintre ei sunt mult prea puternici pentru noi şi nu am putut să le găsim vreo slăbiciune şi nici chiar zânele nu ne-au fost de folos.”
”Şi cine să fie aiă doi?”
”Malusio este unul din ei.... El posedă o anumită baghetă care se spune ca ar putea să o elibereze pe Zâna Neagră...” i-a răspuns Eduard.
”Aşa e, ştiu şi eu de bagheta acea. O ascunde foarte bine şi nu am putut să pun mâna pe ea. Asta va fi prioritatea noastră. Şi celălalt?”
” Un magician cunoscut ca Regele de Inimi.”
”Oh, nu mai spuneţi. Acel tiran face echipă cu Malusio? Bine! Mă voi bucura să scap de amândoi odată pentru totdeauna.”
”Nu va fi uşor. Ai spus că eşti din Wanderfall, regatul lui, de acea te avertizăm să nu laşi sentimentele să-ţi înceţoşeze mintea. Vom găsi împreună cu zânele o soluţie să îi învingem.” A spus Roben.
”Mi-a omorât părinţii şi iubitul, nu merită să fie cruţat. Şi ca să nu mai zic că l-a omorât pe regele de drept din Wanderfall și a preluat el puterea ...”
”Ştim şi noi ce a făcut şi am fost pe urmele lui, a fost însă prea puternic.” I-a tăiat vorba Milah.
”Acum ne aveţi pe mine, Lidia şi Reiha alături şi sunt sigură că vom reuşi împreună să-i oprim. Şi desigur mai este cavaleria.” I-a încurajat Aurinda, care era mereu optimistă şi aducea speranţă în inimile tuturor. Îşi susţinea familia şi prietenii, îi îndemna să nu renunţe şi să fie mai buni. 

      Fosta vrăjitoare malefică a putut să creadă din nou în ea mulţumită iubirii oferite de familia ei. Devenea o persoană mai bună şi datorită prieteniei cu Aurinda şi Laila, care au ajutat-o mult numai prin faptul că aveau încredere în ea când alţii nu o făceau. Fosta magiciană întunecată se revanşa încetul cu încetul pentru răul cauzat și răsplata nu va întârzia să apară. Schimbarea ei din răufăcătoare în eroină a fost urmărită de zânele bune, care erau mulţumite de ea. Cu cât vrăjitoarea cea rea devenea mai bună, cu atât magia ei era mai puternică.

Fosta împărăteasă a Pădurii Fermecate şi cea mai bună prietenă a ei au reuşit ceea ce părea la început imposibil: să le facă să fie prietene pe Reiha şi Milah. Gregor cu cei trei foşti cavaleri din Pădurea Fermecată au devenit în schimb prieteni buni cu David, Roben şi Eduard, care erau şi ei în regatul de origine, Kemeland, tot cavaleri şi acelaşi timp practicanţi de magie albă. Puterea grupului a fost alimentată de faptul că în ciuda diversităţii lor erau uniţi.

"Mulţumesc pentru încrederea acordată... Şi îmi pare rău pentru ce am făcut împărăţiei tale şi că aproape te-am lăsat fără copil...Înţelegi că am fost manipulată de Malusio... Regret sincer ce am făcut..." i-a spus Reiha lui Aurinda între patru ochi într-o zi.

"E în regulă, cu toţii facem greşeli şi putem să facem mai bine. Ai avut pierderi grave şi ai fost afectată. Şi eu mi-am pierdut din păcate părinţii dintr-o dată şi m-am trezit copleşită de responsabilităţi..."

"Da, e greu să pierzi părinţii, dar nu-ţi doresc să pierzi dragostea adevărată.... Cu Aron, după ce Regele de Inimi l-a omorât pe Dilan, am reuşit să iubesc din nou... Tu cum reuşeşti să treci peste aceste pierderi inevitabile într-o bună zii?"

"Pentru că a crede în posibilitatea unui final fericit este un lucru puternic dar să trăieşti cu acea credinţă este cel mai puternic lucru. Acea este speranţa."

"Aş vrea să pot avea optimismul tău."

"Dar poţi, doar încearcă."

       Au trecut aproximativ trei luni de zile liniştite şi în Cărtăreşti mai erau două săptămâni până la sărbătorile de iarnă. Anghel şi Magdalena Chiş aveau să petreacă sărbătorile împreună cu fii lor şi familia Nova. Aveau să vină în seara de douăzeci şi patru decembrie şi pe întâi ianuarie aveau să se întoarcă în Satul nou de Sus. Părinţii adoptivi ai lui Eubardo aveau să vină şi ei să petreacă sărbătorile în Cărtăreşti. Aceştia s-au mutat între timp din Braşov în Timişoara să fie mai aproape de fiul lor şi pentru a începe acolo noua lor afacere. Soţii Chiş şi Grigorescu aveau să fie primiţi în hotelul ”La Mamita” din centrul oraşului în camere matrimoniale, pentru care au plătit în avans Aurinda şi Gregor. Cu Ana şi Mihai Grigorescu avea să vină şi Clara. Vechea servitoare a vechii împărătese din Pădurea Fermecată şi partenerul ei erau entuziasmați să o vadă pe fata lor, care era un nou-născut când a fost trimisă cu Eubardo. Se simţeau încă cumva vinovaţi că au abandonat-o, doar că atunci li s-a părut că i-au dat cea mai bună şansă. Şi într-adevăr, fata de cincisprezece ani a dus o viaţă bună alături de familia adoptivă, mai ales că fiul lui Gregor şi Aurinda a fost cu ea şi a avut grijă de ea şi a putut să-i amintească de unde vine. Deşi avea numai cinci ani, băieţelul a putut sesiza diferenţele între cele două lumi. Fata cunoştea poveşti despre Pădurea Fermecată şi despre creaturile ei magice de la fratele adoptiv, pe care la rândul lui le ştia de la părinţi şi dădacă. 

În timp ce în lumea noastră personajele bune intrau în spiritul sărbătorilor şi se pregăteau în acelaşi timp să se confrunte cu răufăcătorii, în celălalt târăm Malusio şi cu Regele de Inimi se întâlneau în secret pentru a pune la punct următoarea lor mişcare acum că au eşuat cu planul lor iniţial.

”Deci care e situaţia? Ziceai că fiinţele magice vor distruge Cărtăreşti, văd însă că toţi îşi continuă liniştiţi viaţa... Şi să nu uităm că, cu ajutorul lui Reiha, eroii au acum de partea lor alţi eroi...”

”Ah, nu te teme, asta nu e problemă... Ne-am mai luptat cu purtătorii simbolurilor magice...Îi cunoaştem deja şi îi putem învinge...”

”Dragule, da am luptat cu ei doar că ultima oară grupul pe care l-ai adunat a fost aproape înfrânt...”

”Dar data trecută când am luptat cu ei, n-am avut zânele întunericului de partea noastră...”

”Tu eşti serios? Ştii prea bine că au fost închise de către zânele bune.”

”Corus, cumva nu ai încredere în mine? Am găsit o metodă de a le elibera. Ne vedem mâine cu restul grupării şi vă voi spune mai multe. Avem nevoie să adunăm suficientă magie neagră pentru a arunca o puternică incantaţie antică care le va putea scoate din închisoarea lor.”

”Este oare posibil aşa ceva?”

”Dacă îţi spun, ai doar încredere şi ai să vezi cu ochii tăi că reginele întunericului vor fi din nou libere.”

”Bine, aştept până mâine.”

Această întâlnire clandestină dintre cei doi răufăcători a fost urmărită de la distanţă de zânele bune, care ştiau că trebuia să avertizeze imediat pe eroi. Problema zânelor era că aveau un pact de non-intervenţie şi nu puteau face nimic până când ei n-ar fi venit la ele pentru ajutor. Era parte a acelui echilibru universal ce trebuia păstrat. N-ar fi fost corect să intervină fiindcă atunci însăşi Ordinea universală ar fi fost stricată şi lucruri rele s-ar fi întâmplat. Puteau totuşi să dea eroilor cele mai bune şanse de izbândă dacă ar mai fi găsit încă trei posesori de magie la care să ofere baghetele magice care le-ar fi mărit considerabil puterile. Pentru Ackma, care aştepta demult o persoană demnă să-i ia bagheta, era fără dubii că Aurinda ar fi fost potrivită să fie purtătoarea simbolului speranţei. Daisha a sugerat-o pe Lidia ca purtătoare a simbolului iubirii, care a mai fost şi în trecut al unei alte vrăjitoare tinere care a rupt un blestem prin sărutul iubirii adevărate. Când a venit rândul lui Deylala să  propună o purtătoare sau purtător al simbolului ei, le zise surorilor-zâne "Dragele mele, am să fiu neconvenţională şi am să zic că vreau să ofer bagheta mea lui Reiha pentru eforturile ei de a fi bună. Inocenţa redobândită e la fel de bună precum inocenţa înăscută." ceea ce a fost un şoc pentru celelalte. Acestea până la urmă au căzut de acord să vadă cum vor evolua lucrurile şi să ia o decizie într-un alt moment. Erau preocupate de ceea ce ar fii putut face gruparea celor opt magicieni răi şi în acelaşi timp ştiau că victoria avea până la urmă să fie a grupei de magicieni buni. Ştiau că binele învinge, Lumina va alunga Întunericul. S-a întâmplat deja odată şi de data asta va fi la fel. Zânele mai aveau oricum un as în mânecă, despre care personajele bune şi cele rele nu aveau nici o idee.  Pentru bătălia care avea să aibă loc cărţile erau aranjate în favoarea eroilor graţie lor.