A fost odată ca niciodată (partea a şaptea)

         Bună tuturor, aceasta va fi ultima parte a poveştii acesteia care v-a ţinut interesaţi, sper. Va exista şi o continuare a ei, aşa că urmăriţi blogul pentru a vedea când va apărea. În continuare, ca proză am să încep să postez povestea "Gardienii Cetăţii Umbadast" la care lucrez de mai mult timp iar ca poezie vor fi versuri nou-nouţe. 

Epilog

      Zâna cea mai întunecată, Fiena, aşa cum era de aşteptat s-a eliberat din celula unde o ţinuse tatăl şi sora ei timp de miii de ani. A creat din nou haos, împreună cu fiicele ei, în lumea magică, pe când lumea noastră a rămas neatinsă. Odată cu revenirea Zânei Negre, şi Zâna Albă a venit după ce Padoro şi cei şapte deţinători a baghetelor simbolurilor binelui a invocat-o. Aceasta a preluat bagheta destinului de la elevul lui Merlin şi, după ce a vrăjit-o, a spus că acum el avea puterea de a rescrie sorţile tuturor oamenilor din tărâm şi că depindea de el mai departe să o oprească  pe zâna malefică. El împreună cu Milah au învăţat să mânuiască bagheta iar între timp ceilalţi magicieni buni au umblat în căutarea oamenilor disperaţi care au trecut de partea întunecată. Cei trei amici au vizitat întâi regatul lor de origine, Kemeland, şi unde au fost făcuţi cavaleri de onoare pentru faptele lor eroice.  Aveau apoi să călătorească şi în celelalte trei regate. Kilian şi Selena au rămas cu Milah şi Padoro. Maestrul vrăjitor le-a dat o sarcină specială celor doi şi a făcut o înţelegere cu ei. A făgăduit să le redea magia dacă se revanşau celor cărora au greşit şi i-au adus de partea răului. Ideea era ca, cât mai multe spirite întunecate să se mântuiască pentru a avea mai mulţi vrăjitori şi vrăjitoare de lumină care să poată alimenta bagheta destinului cu energie de lumină. Doar aşa putea asigura de finaluri fericite pentru oricine, inclusiv pentru cei ce au făcut rele şi au regretat.

"Tu ne poţi reda magia zici că?" Bărbatul era intrigat de posibilitatea asta.

"Dar numai dacă te mântuieşti, drăguţule. Am bagheta de zână prin care pot face asta, deşi tot ce-mi trebuie este un vechi descântec prin care vă puteţi recăpăta puterea. Este alegerea voastră."

"De acord. Asta înseamnă că putem să plecăm? Adică până la urmă mi-aş relua viaţa în Nevilot, pe o navă preferabil."

"Oh, desigur, căpitane. Eşti liber să pleci după ce o să îndeplineşti partea ta de sarcină. Avem o înţelegere?"

"Da."

"Şi tu, drăguţă?"

"Accept, dar eu am să rămân lângă sora mea."

"Minunat. Hi hi hi."

Cei doi ticăloşi au început să devină mai buni, să ajute eroii să salveze lumea de răul ce s-a dezlănţuit. Deşi mulţi dintre magicienii întunecaţi au fost găsiţi şi o mică parte din ei au început procesul de revanşare pentru acţiunile lor, mai rămâneau mulţi care au fost protejaţi de zânele rele. Acestea i-au trimis, prin intermediul unei uşi magice, în lumea de unde vin ele. Este tot o lume magică, diferită faţă de cea cunoscută în această poveste. Printre ei se numără Nimue, Drizyele şi Gothel, trei vrăjitoare tinere, şi Gold cu Peter, doi magicieni mai în vârstă, care erau apropiaţi cu Malusio, Corus şi restul grupării lor malefice. Erau cu toţii la fel de puternici, incantaţia de invocare a Zânei Negre avea nevoie de doar opt magicieni aşa că s-a hotărât în funcţie de experienţa fiecăruia. Se ştia că aveau să fie trimişi în acel tărâm nou iar Gold avea să aibă comanda grupului care o să ajungă în lumea zânelor. Totul a fost planificat în minime detalii. Eroii au aflat târziu, de la Malusio şi Corus care au fost cruţaţi dacă ar fi renunţat la ticăloşii. Nu mai aveau posibilitate să-şi recupereze puterea întrucât era ceva ce numai un magician de lumină ar fi putut face. Ei aşteptau doar să vadă ce va urma, să găsească vrăjitorul sau vrăjitoarea care să-i poată ajuta. Trebuia doar să se prefacă buni şi ar fi putut să mai păcălească din nou. Milah i-a încuiat bine, fără posibilitatea de a avea contact uman, pe cei doi bărbaţi vicleni întocmai pentru a evita asta. Avea să le dea voie să iasă numai dacă schimbarea lor ar fi fost una sinceră. Voia să le mai acorde o ultimă şansă. Regele din Wanderfall, unde erau ţinuţi, nu prea era de acord cu această idee, i-a făcut totuşi favoarea de a-i ţine în viaţă. Au fost martori la victoria finală a binelui împotriva răului când, cu bagheta de la Zâna Albă, discipolul celui mai mare vrăjitor a reuşit să le captereze din nou pe zânele rele şi le trimită pentru totdeauna de unde au fost eliberate. Pentru a evita să fie invocate din nou, Padoro a ars pergamentul care conţinea descântecul pe care magicienii ticăloşi l-au folosit. La scurt timp după acea, Malusio şi Corus au fost executaţi prin ordinul regelui. Vrăjitoarea bună a destinului nu a fost foarte mulţumită, a înţeles însă motivele moharhului şi a fost chiar liniştită să ştie că nu mai avea să aibă de-a face cu ei. Era îngrijorată pentru restul magicienilor întunecaţi pe care n-a putut să-i captureze şi care erau acum în altă lume magică.

"Stai liniştită, drăguţă, munca unui erou nu se termină niciodată, întunericul pândeşte mereu. Vor exista mereu noi provocări. Acum tu trebuie să te concentrezi pe sarcina ce ţi-a fost dată, care este mai importantă decât ai putea crede." 

"Da, maestre."

"Dar între timp vreau să-ţi şi trăieşti viaţa ta în continuare. Eşti tânără, ai nevoie şi de o altfel de aventură, dacă ştii ce zic. Trebuie să-ţi asculţi inima, să iubeşti. Viaţa ta s-a învârtit în jurul datoriei. E momentul să faci loc pentru dragoste."

"Am să ţin cont de asta..."

"Ce zici de camaradul tău vechi Eduard. Aveţi o anumită afinitate şi nu poţi nega că-l placi."

"Oh, uau, cineva este perspicace."

"Nu, dar văd ceea ce alţii nu pot vedea. Dacă inima ta te îndreaptă undeva, ascult-o."

         Femeia voia să nege spusele superiorului ei, ştia că el avea dreptate. L-a plăcut pe vrăjitorul adevărului, şi el pe ea deoarece i-a recunoscut asta şi a sărutat-o. Era împotriva codului lor de onoare să fraternizeze între ei, şi totuşi nu puteau să ţină ascunse sentimentele. S-au comportat normal, până când au hotărât să dea frâu emoţiilor acum că lucrurile erau sub control. Ştiau amândoi că şi dacă au învins confruntarea finală împotriva răului erau conştienţi că misiunea lor nu se terminase şi trebuia să fie mereu pregătiţi să înfrunte din nou forţele întunecate în cazul în care ar fi revenit. Până atunci, fiecare şi-ar fi văzut mai departe de viaţa lui. Milah împreună cu Padoro avea să creeze destine iar partenerul ei s-au pus în serviciul regelui din Wanderfall împreună cu ceilalţi doi amici de-ai lui. Suveranul avea nevoie de oameni onorabili în care să se poată încrede lângă el şi i-a invitat pe cei trei cavaleri. Kilian s-a întors în regatul său pe vechea sa navă iar Selena a decis să-l urmeze pe mare. Cei doi s-au îndrăgostit în timpul petrecut împreună şi au dat o şansă iubirii. Au ales o viaţă de familie în loc de una de răufăcători şi-au fost recompensaţi din plin pentru asta.

     Înapoi în lumea noastră, cetăţenii din liniştitul orăşel Cărtăreşti şi-au continuat nederanjaţi de forţe ale răului traiul de zi cu zi. Reiha şi noua primăriţă i-au trimis pe cei care au vrut înapoi în lumea magică şi au condus împreună oraşul până a fost ales un alt primar. Oamenii aveau încredere în fosta lor împărăteasă şi ea a lucrat mereu la primărie. Partenerul ei a rămas împreună cu fiul lui în poliţie iar Lidia a devenit, aşa cum şi-a dorit, detectivă şi îşi ajuta iubitul şi pe tatăl său. Se poate spune că acesta este un final fericit, totul posibil datorită faptului că eroii n-au renunţat în faţa nici unui obstacol. De multe ori cel mai mare inamic suntem chiar noi înşine. Acea este o cu totul altă luptă, pe care trebuie să o ducem şi noi oamenii de rând.