A fost odată ca niciodată (partea a şasea)

 Poveste despre fraţi

      N-au trecut de această dată nici două zile liniştite pentru cetăţenii din Cărtăreşti, la fel ca şi pentru cei din regatele tărâmului magic. Şi fără a fi ameninţaţi de vrăji, traiul în acea lume de poveşti nu era niciodată sigur fiindcă pericolele existau la fiecare colţ, mai ales în apropierea pădurii magice unde locuiesc toate creaturile magice dintre cele fioroase şi cele blânde. Doi magicieni practicanţi de magie neagră evadaţi din celulele lor reprezintă doar o mică parte din ameninţările cu care locuitorii tuturor celor patru regate se confruntă. Acum mai ca niciodată suflete disperate au trecut de partea întunecată şi au devenit practicanţi de magie neagră din cauza ticăloşilor ce fac parte din echipa lui Malusio şi Regele de Inimi. Kilian şi Selena, care erau închişi de către regele din Orwald, au reuşit cumva să scape iar acum umblau liberi oriunde voiau. Nu mai aveau puterile magice, se puteau descurca totuşi destul de bine şi fără ele. Zâna Galbenă sau a Destinului, Imana, a fost înştiinţată de gemenele prinţese de cele întâmplate. Aceasta s-a prezentat deţinătoarei baghetei sale,aşa cum a făgăduit că ar fi făcut. Tânăra vrăjitoare citea o carte în camera ei când zâna a apărut de nicăieri.

"Imana! Eşti aici!? Mă înşeală vederea?"

"Stăpână, chiar am venit aici. S-a întâmplat inevitabilul. Sora voastră a scăpat din celula ei împreună cu celălalt mag, Kilian. Doriţi să mergem acum să dăm de urmele lor?"

"Nu imediat,nu pot pleca fără să le spun şi partenerilor mei. Ce ar fi să începi tu căutările, apoi te voi urma curând."

"Cum doriţi, stăpână." 

Restul deţinătorilor simbolurilor magice n-au fost de acord cu planul femeii de a merge de una singură după doi răufăcători fugari, cu sau fără magie. A argumentat că avea chestiuni de familie de rezolvat şi că numai de una singură putea să meargă. Nu a fost de ajuns aşa că Milah a început să spună povestea ei şi a surorii sale, de la momentul naşterii lor.

Milah şi Selena nu s-au născut per se cu darul magiei, părinţii lor erau oameni simpli din Orwald care munceau din greu pentru a le asigura totul fiicelor. Cele două s-au născut la un an distanţă şi erau cele mai bune prietene de copile, apoi când au mai crescut relaţiile s-au răcit. Milah este cea mai mare şi cea care a descoperit prima talentele magice ascunse la vârsta de treisprezece ani. A aflat de la un vrăjitor în vârstă despre grupul magicienilor de lumină, cu sediul în Wanderfall, acelaşi din care şi Reiha a făcut parte. Cele două au şi avut acelaşi maestru, un vrăjitor ceva mai mare ca ele cu numele de Padoro. Acesta a fost ucenicul celui mai puternic şi influent magician din toate timpurile, unicul şi fabulosul Merlin. Patru ani de zile a făcut şi ea parte din acel grup, exact ca Reiha, apoi a fost aleasă de zâne să ia bagheta destinului. Maestrul ei Padoro a propus acest lucru zânelor. Ceea ce nu se ştia era că şi Reiha a fost propusă doar că l-a cunoscut pe Malusio şi a trecut de partea întunecată şi nu a mai putut fii candidată pentru a primi recompensa lor. Mama lui Horia ar fi putut să devină posesoarea baghetei iubirii pentru compasiunea şi bunătatea ei. Revenind acum la povestea celor două surori, cea mică a dorit să urmeze şi ea cursurile surorii mai mari, doar că nu i s-a permis să facă parte din grupă deoarece nu avea ceea ce-i trebuia. Selena l-a întâlnit atunci pe Malusio, care i-a întunecat sufletul şi a transformat-o într-un simplu pion. Cele două surori au devenit astfel inamice şi nu şi-au mai vorbit decât atunci când se confruntau.

"Înţelegeţi-mă că trebuie să fiu doar eu şi Selena, să rezolvăm asta odată pentru totdeauna..."

"Şi cum rămâne cu Kilian?"

"El nu va fi o problemă... Uitaţi, am făcut ceea ce era nevoie să ajung demnă să port bagheta destinului pentru că,cu aceasta, pot schimba soarta Selenei..."

"O poţi aduce pe calea cea bună, ai încredere. Totuşi, ei sunt doi. Măcar lasă pe careva dintre noi să venim cu tine. Nu te duce chiar de una singură după sora ta şi celălalt mag." a spus Aurinda.

"Vrei să vii tu, Reiha? Cred că tu mai bine ca oricare din noi cunoşti ce înseamnă mântuirea. Tu o poţi ajuta şi pe sora mea."

"Vrei să vin cu tine?"

"Da, dacă ar fi să aleg pe cineva, te vreau pe tine."

"Bine atunci, presupun că vin cu tine să o găsim pe sora ta."

"Mulţumesc."

"Cu plăcere. Haide atunci să ne pregătim."

"Staţi, dacă vrem să găsim persoane dispărute, eu şi Sparks vă putem ajuta. L-am dresat şi dacă avem obiecte de-ale lor îi putem găsi."

"Oh, nu ştiu ce să zic,câinele poate fii util dar avem magie. Şi apoi mi-am trimis zâna pe urmele lor."

După ce şi-au luat tot ce aveau nevoie şi şi-au luat la revedere de la prieteni şi familie, cele două femei au trecut în lumea magică în regatul Orwald, de unde ar fi început să-i caute pe cei doi fugari. Milah a invocat-o pe zâna sa bună, care putea să le spună exact unde erau. Nu au reuşit să ajungă mai departe de teritoriul unde a fost împărăţia Pădurea Fermecată. Îi vor găsi cu uşurinţă, undeva prin dumbravă căutând un loc unde să se ascundă. S-a lăsat cu scântei în momentul în care surorile au început să se atace una pe alta. Kilian şi cu Reiha au stat mai mult deoparte, privind doar bătaia dintre cele două surori. N-a fost sarcină uşoară să le despartă,în cele din urmă magiciana simbolului inocenţei a făcut un pas în faţă şi cu o simplă mişcare din baghetă le-a aruncat într-o parte şi alta pe surori, strigând "Destul!". Le-a forţat să-şi vorbească. Erau încăpăţânate şi a durat până când au putut să facă armistiţiu şi să înceteze să se mai atace pentru ca să poată discuta. Partenera lui Aron voia sincer doar să se poată întoarce curând la familia ei şi-şi pierdea încet răbdarea. O făcea doar fiindcă Milah era prietena ei şi voia s-o ajute. I-a povestit lui Selena şi Kilian despre cum a fost manipulată de Malusio, care se juca de ceva vreme şi cu ei. După ce-au ascultat ce avea ea de zis, cei doi au recunoscut că aveau şi ei regrete, mai ales că ştiau că personajul acela rău se folosea de ei. În acel moment, şi-au deschis sufletul şi au povestit la rândul lor istoria pe care o au cu acel practicant de magie neagră. Ceea ce aveau în comun era că din cauza lui au pierdut ceea ce iubeau cel mai mult şi s-au lăsat cuprinşi de disperare. Despre sora lui Milah se ştia că ajunsese să devină întunecată după ce nu a fost acceptată în grupul magic al surorii, ceea ce a produs şi mai mare suferinţă a fost să-l vadă pe băiatul care-l plăcea murind pe mâna lui Malusio. Ea nu voia decât răzbunare pentru ce i-a făcut. Pentru ca să-l poată distruge, trebuia întâi să fie de partea lui. Kilian l-a cunoscut şi el din pură întâmplare pe vrăjitorul malefic, pe când era simplu marinar în Nevilot. Avea pe atunci cincisprezece ani şi era la prima lui slujbă. A ajuns căpitan pe o navă, şi-a întâlnit dragostea adevărată şi se însurase. Într-o secundă toată viaţa i-a fost spulberată când o găseşte moartă pe soţia lui şi-l găseşte făptaş pe Malusio, care a şi recunoscut. De atunci caută şi el să se răzbune. Pe idea că "Duşmanul inamicului meu îmi este prieten" Reiha a reuşit să-i determine pe cei doi să se alăture eroilor. Milah şi-a cerut scuze surorii fiindcă habar nu avea prin ce a trecut şi a judecat-o fără să încerce să o înţeleagă. I-a promis că nu o va mai abandona şi că o va asculta mai mult. Kilian şi Selena au acceptat chiar să vină să stea şi ei o perioadă în Cărtăreşti, cât timp ar fi avut nevoie pentru a lăsa în urmă vieţile de răufăcători şi a o lua de la început.

        La scurt timp după evadarea lui Kilian şi Selena, şi alţi ticăloşi au scăpat din închisori. Zâna Albastră şi-a făcut apariţia vrăjitoarei ce-i purta bagheta pentru a o anunţa că Malusio şi Regele de Inimi erau din nou liberi şi au ajuns în Cărtăreşti. Femeia era în parc cu fiul când zâna a venit la ea şi i-a dat vestea. Plimbau câinele pe care l-au adoptat după sărbătorile de iarnă. Mama l-a trimis în faţă pe băiat când a văzut-o de la distanţă pe mica fiinţă magică.

"Dacă aia doi sunt aici nu e de bine. Trebuie să-mi protejez familia de ei. Cu siguranţă vor încerca să ajungă la Aron şi Horia, ar putea să le ia inimile şi să le sfarme. Tu, care ai fi zâna  mea bună te poţi asigura să nu se întâmple acest lucru, nu?"

"Desigur, pot îndeplini dorinţele tale. Am să-i protejez pe cei pe care-i iubeşti. Am să fac aşa încât nimeni să nu le poată face vreun rău."

"Mulţumesc. Între timp trebuie anunţaţi şi restul."

"Mă ocup. Porunca ta îmi este lege."

Deylala a zburat repede şi i-a căutat pe restul eroilor să-i avertizeze că doi din cei mai periculoşi inamici ai lor se aflau în oraş. Reacţiile au fost diverse, de îngrijorare, fustrare, indignare, teamă şi surpriză în funcţie de personalitatea fiecăruia. 

Grupul de eroi s-a şi reunit în acea seară la casa lui Aurinda şi Gregor pentru a pune la cale următoarea mişcare. Marian cu Horia au rămas cu vechea dădacă a lui Eubardo. Cei doi nu mai erau deranjaţi de a nu incluşi în aventuri fiindcă aveau alte preocupări. Primul era îndrăgostit lulea şi numai cu iubita lui, Clara, voia să fie iar celălalt se ocupa de noul său câine şi-şi găsise un nou hobby, canotajul, pe lângă faptul că făcea de un an atletism şi-şi dorea să exceleze aşa că antrenamentele erau prioritatea lui. Selena şi Kilian au fost invitaţi să-şi dea cu părerea, mai ales că ei îi cunoşteau cel mai bine. Ei au venit cu cea mai bună idee şi anume să ia bagheta de la Malusio. Puterea magică pe care aveau era de la zânele întunecate şi că prin baghetă le controlau. Au emfatizat faptul că inclusiv zânele de lumină sunt controlate de cătrei cei care au baghetele lor de acea le-a fost destul de greu să renunţe la ele să le poată oferi celor mai vrednici magicieni. Lidia şi-a amintit atunci de o poveste care a citit-o în cartea de la mama ei despre originea celor două zâne primordiale, ale Luminii şi Întunericului, pe care doresc să o povestesc mai în detaliu.  

      Fiena şi Merara erau două surori, create la începutul universului de însuşi Demiurgul, iar una avea să devină întruchiparea a tot ceea ce era mai rău pe lume şi cealaltă a tot ceea ce era mai bun. La început, cele două se iubeau una pe alta şi erau foarte apropiate. Într-o zi tatăl lor, Demiurgul, le-a făcut un test. Fiecare a trebuit să plăsmuiască şi să pună într-o cutie sentimente şi principii care să guverneze oamenii. Merara a inclus în cutia ei cele care vor deveni simboluri ale binelui adică curajul, speranţa, adevărul, dreptatea, inocenţa şi iubirea. Fiena a pus în cutia ei simboluri opuse surorii ei adică frica, deznădejdea, înşelăciunea, desfrâul şi discordia. Tatăl lor a mărturisit după că a făcut acel test fiindcă a lăsat o singură baghetă pentru una dintre ele să făurească destinele oamenilor după bunul ei plac. Fiica cea mică s-a opus deoarece a promis că le va permite la amândouă să ţeasă soarta oamenilor. Demiurgul a ales-o totuşi numai pe Merara iar Fiena a devenit invidioasă. Când sora ei a creat pe fiicele ei, primele şase zânele ale binelui şi singurele care au primit şi baghete, să le trimită în lume ea le-a făcut după asemănarea ei pe zânele rele să le combată pentru a stabili cine avea să aibă controlul destinului oamenilor. Ultima şi cea de-a şaptea zână primordială creată de Merara e crucială fiindcă în cazul în care ea ar fi fost coruptă de partea răului, puterea singurei baghete ce poate determina soarta ar fi devenit întunecată. Soarta oamenilor atunci ar deveni şi ea una nefericită şi n-ar fi existat pentru nimeni un final fericit. Feina n-a putut să o aducă de partea ei pe Imana aşa că a încercat să fure bagheta. A fost pedepsită de tată şi condamnată să fie pentru totdeauna închisă undeva înafara spaţiului şi timpului unde să nu poată interfera cu lumea oamenilor. Magicienii au ajuns să poată manipula nesfârşita axă spaţiu-timp când au descoperit cum să călătorească în timp iar închisoarea lui Fiena slăbea mereu. Dacă careva ar fi reuşit să găsească modul de a elibera, aceasta ar fi putut să arunce lumea în întuneric. Merara, precaută, a ascuns bine acea baghetă oferită de tatăl ei şi a folosit-o numai pentru bine, să creeze pentru oricine o poveste de viaţă fericită. Zânele rele au rămas şi după ce mama lor a fost închisă şi şi-au pus amprenta pe sufletele oamenilor. Acestea au fost apoi şi ele înlăturate, era deja târziu fiindcă în lume exista atât bine cât şi rău.

"Deci stai aşa? Spui că bagheta ce o deţine Malusio este capabilă să creeze destine şi să le controleze pe zânele rele să facă orice le spune? Deci chiar trebuie să punem mâna pe acea baghetă." A concluzionat Reiha

"Şi o vom face. Ne trebuie totuşi un plan de acţiune. Kilian şi Selena voi ştiţi mai bine unde ar putea ţine Malusio ceva atât de preţios?"

"În cripta sa de aici din Cărtăreşti. Doar că bagheta este în general mereu la el, nu o lasă pentru o secundă. Bagheta are putere proprie. Chiar va trebui ca voi magii să fiţi suficienţi de puternici să faceţi faţă." A răspuns Kilian.

"Împreună toţi şapte vom fi. Nu degeaba am fost aleşi. Să nu ne pierdem speranţa."

"Nu sunteţi singuri în asta." S-a băgat în discuţie Zâna Inocenţei, care a rămas în tot acel timp sub forma de libelulă. Zâna a luat formă umană şi le-a vorbit eroilor despre existenţa unui al optulea magician care să unească puterile celor şapte deţinători ai simbolurilor binelui iar numele lui era Padoro.

"Bun, sperăm să ştii, o bună zână unde îl putem găsi pe acest mag puternic." A luat cuvântul partenera lui Gregor.

"O, desigur, e aici, a fost în acest oraş tot timpul de la blestem încoace."

"Padoro este aici!" Au exclamat fostele discipole ale vrăjitorului.

"Da, sunt aici cu voi, nu e nevoie să spuneţi ceea ce e evident." A vorbit o figură umană care a venit de nicăieri. Era un bărbat cu părul mai cărunt, trecut evident de prima tinereţe, cu ochii albaştri şi faţa tinerească. Era unul din aceia care odată cu vârsta devin mai atrăgători, destul de înalt, cu umerii laţi, fără barbă sau mustaţă. Putea trece drept un tânăr dacă nu l-ar trăda părul.

Padoro i-a şocat pe toţi cu apariţia lui misterioasă. Lidia a fost uimită când a realizat că era acelaşi magician care i-a scos din închisoare pe ea, Marian şi Eubardo şi care i-a protejat de asasinul plătit de mătuşa ei. Acesta semăna incredibil de mult cu ticălosul de Pan, care-i era frate geamăn. Padoro le-a explicat că a trebuit să se ascundă deoarece fratele său l-ar fi putut găsi. Acum că ştia că el împreună cu Zoso, Holl şi Medvedar au fost executaţi înainte să apuce să scape, era mai liniştit şi putea să le explice eroilor următorul pas. Nici mai mult nici mai puţin, ucenicul lui Merlin a recuperat bagheta de la Malusio şi împreună cu ceilalţi şapte magicieni a creat un descântec puternic ce avea să o cheme pe Zâna Luminii şi să poată repara ceea ce au făcut zânele rele. Le-a sugerat tuturor ca în momentul în care ar fi rostit incantaţia să se concentreze fiecare pe sentimentul pe care trebuie să-l reprezinte, înafară de sora lui Selena căreia i-a cerut să se gândească la poveşti cu finaluri fericite şi pe acea să se concentreze. Vraja creată avea să asigure protecţia lumii, cel puţin până când ar fi activat puterea baghetei de rescrie destinele şi numai Merara ar fi putut face acest lucru. El era numai trimisul ei în lume, un simplu copil născut pentru a fii cel mai puternic vrăjitor. 

"Deci misiunea noastră se încheie aici? Lumea e din nou sigură? Ne putem întoarce pe tărâmul magic?"

"Oh, nu nu, draguţă, lumea asta este protejată. Pentru a face acelaşi lucru în tărâmul nostru magic trebuie ca Merara să ne asculte chemarea şi să apară iar apoi împreună tu şi cu mine vom avea responsabilitatea de a asigura finaluri fericite. Aici în această lume fără magie e mai uşor fiindcă oamenii-şi creează propriile destine. Pe tărâmul nostru asta depinde de cine mânuieşte bagheta lăsată de Demiurg, de prezenţa Luminii sau Întunericului. Iar pe ţinuturile noastre adie un vânt de suflete disperate, care alimentează puterea răului. Fratele meu Pan cu amicii lui Zoso, Holl şi Medvedar, ca să nu mai zic de Malusio şi Regele de Inimi Corus, au adus de partea întunecată multe suflete iar voi, toţi cei care veţi dori să reveniţi, veţi avea sarcina de a repara răul făcut. Împărţiţi-vă în cele patru regate şi împărtăşiţi speranţa, iubirea, inocenţa, curajul, adevărul şi dreptatea. Fiţi sprijinul acelor suflete în nevoie."

Milah cu amicii ei Eduard, Roben şi David îşi vor lua rămas bun de la restul eroilor pentru ca să-l urmeze pe Padoro în lumea magică să termine acolo misiunea lor. Au insistat să vină şi ultimele trei vrăjitoare posesoare de baghete ale zânelor iar ucenicul lui Merlin a refuzat categoric. A argumentat că locul lor era acum acolo, ele trebuia să proteje noua lor casă şi că nu mai avea nevoie de puterea combinată a celor şapte magicieni deoarece aveau deja ceea ce-i interesa, adică bagheta destinului. Cele trei femei au acceptat să rămână acolo cu promisiunea că aveau să se mai întâlnească. Le părea rău să-şi vadă prietenii dispărând prin portal cu fostul maestru a lui Reiha şi Milah, ştiau totuşi să se vor mai putea vedea oricând. Cele două foste ucenice a geamănului lui Pan, devenite din inamice prietene, s-au îmbrăţişat şi şi-au urat de bine una alteia. Maestrul lor şi toţi restul au fost plăcut surprinşi de gestul celor două. 

Odată cu plecarea celor cinci magicieni şi Kilian cu Selena care erau acum doar oameni comuni, în micul oraş din România toţi şi-au continuat rutina cotidiană fără să-şi facă griji pentru nimic. Ici colo doar incidente mărunte s-au mai petrecut în oraşul creat de blestemul întunecat. Sigur că dacă pe tărâmul nostru totul a fost normal, nu se poate spune acelaşi lucru despre cel magic unde mai erau lucruri de reparat. Exact asta aveau să facă eroii noştri.