Idolii noilor generații

    Când vorbesc despre idoli, este vorba despre nimeni alții decât artiștii (și în unele cazuri actorii) sudcoreeni care se bucură de atâta popularitate în întreaga lume (și culmea mai puțin în propria lor țară). Unii imediat vor începe cu comentarii de genul că de acești cântăreți și actori (și cântărețe și actrițe) nu este decât frumusețea (care oricum este subiectivă) sau orice altfel de jigniri ar putea găsi la adresa lor.

 

   Am ascultat recent un podcast al unei adevărate sudcoreene care vorbea despre această industrie kpop. Ideea care reiese din podcastul ei este că, cel mai adesea, publicul care ascultă într-adevăr muzica pop coreeană în Coreea de Sud sunt cei mai tineri, în general elevi de școala generală și eventual liceu. Ce mai zicea este că alte generații, mai ales adulții, nu sunt defapt interesați de acest nou trend.

 

   O altă idee pe care acea coreeană emfatizat este cum sunt antrenați și aleși viitori idoli în industria muzicală. Nu este în nici un caz un lucru ușor să poți să ajungi măcar să te antrenezi ca să devii artist, darămite să debutezi într-adevăr cu un grup. Se pune foarte multă presiune iar competiția este mare ținând cont de cât de mulți își doresc să ajungă faimoși.

 

  Totdeauna am văzut faima ca ceva la care fiecare într-un fel sau altul aspirăm dar există și reversul medaliei. Este stereotipul ăsta că toți artiștii, în special cei mai de succes, din cauza uriașei presiuni clachează și încep fie să dezvolte una sau mai multe adicții nesănătoase (poate fii alcool,țigări, droguri etc.).

 

   Concluzia mea este că există un preț foarte scump al gloriei de care se bucură azi acești idoli pe care-i adoră tinerii. Pe lângă aceasta, mai sunt și fanii toxici sau obsesionați care nu fac decât să le fie cu atât mai grea viața lor. Acești artiști sunt fie blamați fie idolatrizați, două opuse ale aceleiași extreme.

Dragostea care inspiră

   Sentimentele de iubire pe care le-am trăit până acum au fost cred una din cele mai bune surse de inspirație, alături de emoțiile de furie și tristețe.

Realizez că-mi lipsesc acele senzații, ca de ebrietate, pe care ai când te îndrăgostești. Știu că fie că orice ar fi, voi avea curajul să iubesc din nou la maxim. O să sune cam siropos dar cred în dragostea adevărată și știu că o voi găsi.

 

   Dacă e să ne luăm după legea atracției, fiecare persoană pe care o întâlnești reflectă nivelul tău de conștiință. Practic, atragi persoanele potrivite în momentul în care tu devii persoana pe care ai vrea s-o întâlnești. Cred cu tărie că oricine vine în viața pentru un motiv precis: unii sunt destinați să fie până la sfârșit iar alții doar o parte de drum.

 

  A fii împăcat cu tine, a te iubi și a te aprecia exact așa cum ești nu este totdeauna ușor și trebuie uneori un timp mai îndelung. A iubi pe altcineva te învață cel mai mult despre tine fiindcă partenerul tău devine reflecția ta: ce nu-ți place la el sau ea nu-ți place defapt la tine și tot ceea ce vezi în el sau în ea este în tine. Astea sunt legi ale Universului pe care le-am învățat relativ târziu, din întâmplare.

   Iubirea, cea sinceră și nu cea toxică bazată pe dependență și manipulare, este în opinia mea cea care poate salva într-adevăr să-ți deschidă sufletul. Atașamentele, și mai ales emoțiile, sunt inevitabile și trebuie doar gestionate în modul cel mai potrivit pentru fiecare în parte. Reacțiile emoționale sunt oricum date de circumstanțe, educația și temperamentul tău personal.

Lasă deoparte tot restul

     Încă un cântec de la Linkin Park care pe mine personal, și milioane de alți fani, are un semnificat a parte este ”Leave Out All The Rest”.

 „Leave Out All the Rest” de Linkin Park  este un cântec care reflectă condiția umană într-un mod profund. Este un cântec despre dragoste, pierdere și eliberarea de ceea ce nu ne face bine. Versurile piesei sunt pline de emoție și onestitate iar cine o ascultă pot recunoaște că membrii trupei și-au pus inima și sufletul. 

 

   Potrivit lui Mike Shinoda, unul dintre membrii grupului și unul dintre scriitorii cântecului, „Leave Out All the Rest” este o piesă despre lăsarea în urmă a unei moșteniri. Într-un interviu acordat MTV, el a declarat că piesa a fost inspirată de experiențele sale cu grupul și de ideea că fiecare acțiune pe care o întreprindem are un impact de durată. Melodia reprezintă un îndemn spre a se strădui să fii amintit pentru bine și să nu fii uitat de posterioritate.

 

    Versurile pictează o imagine a unei persoane care și-a trăit viața, a făcut anumite greșeli și a iubit din suflet. Cântecul îi încurajează pe ascultători să nu țină de ranchiune sau durere, ci mai degrabă să „lase deoparte tot restul”, concentrându-se pe amintirile și momentele bune. Aici după părerea mea reintră și faptul de a nu trăi în trecut, ci a fii mereu în momentul prezent.

 

   Pe mine m-a inspirat încă din adolescență să fac cu adevărat diferența în această lume prin realizările mele. Am vrut de atunci să dau un sens vieții mele, să las ceva în urma mea generațiilor următoare. Acum îmi este mai clar ceea ce vreau să fac, cu toate că încă nu am un plan complet de acțiune. Încă mă descopăr pe mine însămi, pe măsură ce încep să cunosc secretele naturii umane.

Într-un final

    Săptămâna aceasta a venit momentul analizei unui cântec de această dată a trupei Linkin Park, destul de filosofică ca înțeles și care totodată era printre favoritele mele. Este vorba despre piesa ”In The End”, care se poate interpreta în mai multe feluri. Unii spun că este despre experiența de bullying, alții zic că este despre relația romantică. 

Refrenul melodiei însă vine cu un mesaj, un lucru cu care mă confrunt chiar și acum la ani de la zile de când ascultam prima oară:

”I tried so hard and got so far
But in the end, it doesn't even matter
I had to fall to lose it all
But in the end, it doesn't even matter”

Nevoia de a-i satisface pe ceilalți, de a căuta mereu aprobarea altora, presiunea socială de a face ceea ce alții se așteaptă de la tine m-a împiedicat mult timp. Numai când am începutsă ascultdepropria mea voce, să-mi pese mai puțin de ceea ce ar putea crede alții, am început să trăiesc mai bine. Mereu vei fii o dezamăgire pentru unii, pe când alții te vor susține și vor fii cu tine la bine și la rău.

 

Desigur, adevărul este că n-am scăpat de tot de nevoia de a vrea să fiu perfectă pentru a fii apreciată de alte persoane, dar asta este o traumă mai veche de tip freudian care nu este subiectul postării de azi. Într-un final, nimic nu contează mai mult decât să faci ceea ce te face fericit, indiferent ce zice lumea.

 

   În încheiere, am găsit un citat de-al lui Kim Taehyung, alt membru din BTS, care are oarecum legătură cu subiectul nostru. Acesta zice așa ”Totul va fii bine la final, dacă nu este înseamnă că nu este finalul”. Motivațional nu? Pe mine mă inspir să lupt până acum voi obține exact ceea ce vreau. Acum că am ideea clară a ceea ce vreau, este mai ușor să fac ceea am de făcut până la capăt.

Iubirea în cântece

 Salutări tuturor,

că tot am început săptămâna trecută să vă prezint semnifiicațiile anumitor cântece, să continuăm pe același subiect analizând melodiile de iubire preferate.

Până destul de recent, nici un cântec de iubire nu s-ar fii putut compara cu ”When you look me in the eyes” de Jonas Brothers. Balada romantică a trupei americane rămâne în continuare favorita mea, alături de ”Euphoria” a lui Jeon Jungkook din BTS.

 

    Ambele piese mă duc cu gândul la o iubire mai presus de cea pământească, portretrizând cu ajutorul imaginilor o dragoste ca-n filme ori în romanele pe care le citisem. O fi că m-am uitat la prea multe filme romantice și am citit prea multe cărți de dragoste, dar eu totdeauna am crezut că iubirea trebuie să fie senzuală iar în același timp spirituală. Să fie o întâlnire a două corpuri, dar mai ales o conexiune a două suflete. Mereu am crezut că nu se poate să lipsească aceste două elemente într-o relație romantică, pe lângă bineînțeles respectul și validarea emoțională.

   Dacă în prima dintre melodii, se face referință la existența Raiului pe Pământ (”I catch a glimpse of heaven/ I find my paradise”), în cea de-a doua melodie apare un alt concept abstract și anume cel de utopie (”When I'm with you, I'm in utopia”).Până n-am fost eu însămi îndrăgostită, nu cred că mi-am dat seama de adevărul din spatele acestor versuri. Când începi să ai sentimente pentru cineva, nu mai ții cont de nimic și tot ce-ți dorești este să fii alături de persoana care a devenit obsesia ta.

  De asemenea, în ambele piese se face referire la iubire ca la un vis, care este tot ceva ireal. Dacă în balada celor trei frați americani singura idee de iubire ca vis este în versurile ”Dreams can't take the place of loving you”, cea a artistului sudcoreean este plină de astfel de referințe. În prima strofă avem ”어린 시절 내 꿈들의 재림” (A doua sosire a visului meu din copilărie) sau ”혹시 여기도 꿈속인 건지/ 꿈은 사막의 푸른 신기루” (Mă-ntreb dacă și acesta este un vis/ Visul este un miraj albastru în deșert) și ”꿈을 건너서 수풀 너머로” (Trecând peste vise și dincolo de tufișuri). 

 

    Ce poezie frumoasă nu? Până la urmă ce sunt cântecele dacă nu poezie pusă pe muzică. Este exact aspectul mistic, ca o magie, a iubirii care face ca ea să fie una dintre tematicile preferate în muzică, opere lirice și epice.

Adevărul nespus

     Analizând în continuare altă melodie de-a trupei BTS (utilizând traducerea în engleză deaorece coreeana mea nu este încă așa de avansată) este un cântec în care mă regăsesc sută sută, The Truth Untold  (în coreeană 전하지 못한 진심). 

Versurile acestui cântec vorbesc despre ascunderea adevăratului sine și emoțiile cuiva și abținerea de la a se deschide față de orice individ. Acest lucru se datorează faptului că cineva are impresia că vor fi lăsați singuri până la urmă din nou din cauza laturii lor „urâte”. Fiecare dintre noi poatre rămâne prins în adâncul propriei sale mizeriei și al întunericului din cauza lipsei iubirii de sine. Nu-mi este nici mie necunoscută calea disperării, depresiei, anxietății.

 

   Când faimoasa trupă sudcoreeană abia debutase, Linkin Park era pentru mine pe vremea aceea medicamentul pentru rănile sufletești. Am descoperit BTS când parte din traumele mele începeau să se vindece, cu toate astea m-au impactat puternic acești bărbați care mai de care mai talentați și frumoși. Indiferent ce ar putea zice alții, au muncit pentru a ajunge unde sunt, în ciuda disprețului unor ignoranți.

 

     Eu una am înfruntat singură, fără aproape nici un sprijin moral, perioada cea mai grea a adolescenței. În acest sens, trebuie să împărtășesc o anecdotă din viața mea personală.

În anul în care urma să încep facultatea de psihologie la Universitate Babes Bolyai din Cluj Napoca, 2017, eram cu o prietenă de-a mea dezbătând recenta sinucidere a solistului trupei Linkin Park, Chester Bennington. Cum eu am pierdut un an de școală, această prietenă era deja la aceeași facultate pe care urma să o încep și eu din toamna acelui an. Eu căutam pe atunci motivul suicidiului, aproape judecându-l pentru că n-a fost suficient de puternic, iar ea mi-a răspuns ceva de genul ”Așteaptă să termini primul an la psiho și o să vezi că n-o să mai gândești așa”.

 

   Și așa a fost cum a zis amica mea: am terminat trei ani de facultate de psihologie ajungând să înțeleg mai bine. De atunci, n-am mai judecat niciodată vreo altă persoană, cu atât mai puțin artiști, când nici nu știam prin ce a trecut. Este atât de simplu să arunci cu venim, să descurajezi pe cineva și să urăști. Să asculți, să te pui în pielea ei și să iubești necondiționat devine mai greu nu-i așa? Iată de ce este am ales să arăt bunătate tuturor, fără să mă neglijez pentru alții și menținându-mi standardele.

 

   Dacă trupa sudcoreeană a cântat adevărul lor ascuns, eu l-am exprimat prin intemediul poeziilor. Deoarece am fost mereu judecată după ceea ce păream, nu m-au cunoscut pentru ceea ce sunt decât persoanele care au văzut ceea ce pot să fiu, care m-au încurajat și m-au iubit. Așa cum suferințele mele personale le cunosc cu adevărat doar eu, tot așa este valabil și pentru membrii grupului BTS. Și atunci vrei să-i critici și să-i judeci când nu le știi povestea?

Blue (poezie în engleză)

Whenever I'm suddenly feeling blue

I think of what we are but I have no clue,

 Our love could be a  neverending story

And for that I sometimes feel sorry;

So please tell me what can I do now

Or, better yet, explain to me again how:

I was stung by no ordinary bug

But a mischevious lovebug

I just want it to be forever

Or at least to remember

There is a happy beginning

Where joy knows no ending;

If only I could fly

Like a purple butterfly

I promise to lift you up

Wherever you end up.

Sânge, transpirație și lacrimi

    Blood sweat tears (în coreeană 피 땀 눈물) este una dintre melodiile celei mai faimoase trupei sudcoreene BTS (în coreeană 방탄소년단) cu un mesaj puternic motivațional. Cântecul este o imagine a dorinței umane, care reflectă modurile obsesive în care oamenii caută să-și atingă scopurile. Videoclipul muzical începe prin a prezenta membrii trupei care rătăcesc în jurul unui muzeu. Sunt văzuți uitându-se la portrete, statui și alte artefacte după care totul se reduce la melodie și secvența de dans care o acompaniază. 

 

     După cum a afirmat unul dintre membrii trupei în interviuri, acesta este un cântec care arată felul în care cineva gândește, alege și crește. Aici cred toată lumea poate fii de acord că mesajul cântecului este unul pozitiv, ba chiar unul care inspiră. În opinia mea sângele, sudoarea și lacrimile reprezintă eforturile și munca grea depusă de trupă pentru a atinge succesul pe care-l are acum. 

     Numai cine a luptat vreodată pentru atingerea unui vis poate să înțeleagă imensul efort pe care trebuie să-l depui să ajungi să-ți 

îndeplinești obiectivul. Nu degeaba se zice că succesul reprezintă 20% talent și 100% muncă. Ai totdeauna moduri de a înbunătăți și a face mai bine. Asta este întocmai ce mi-au transmis BTS: nimic nu este imposibil dacă crezi.