Lasă deoparte tot restul

     Încă un cântec de la Linkin Park care pe mine personal, și milioane de alți fani, are un semnificat a parte este ”Leave Out All The Rest”.

 „Leave Out All the Rest” de Linkin Park  este un cântec care reflectă condiția umană într-un mod profund. Este un cântec despre dragoste, pierdere și eliberarea de ceea ce nu ne face bine. Versurile piesei sunt pline de emoție și onestitate iar cine o ascultă pot recunoaște că membrii trupei și-au pus inima și sufletul. 

 

   Potrivit lui Mike Shinoda, unul dintre membrii grupului și unul dintre scriitorii cântecului, „Leave Out All the Rest” este o piesă despre lăsarea în urmă a unei moșteniri. Într-un interviu acordat MTV, el a declarat că piesa a fost inspirată de experiențele sale cu grupul și de ideea că fiecare acțiune pe care o întreprindem are un impact de durată. Melodia reprezintă un îndemn spre a se strădui să fii amintit pentru bine și să nu fii uitat de posterioritate.

 

    Versurile pictează o imagine a unei persoane care și-a trăit viața, a făcut anumite greșeli și a iubit din suflet. Cântecul îi încurajează pe ascultători să nu țină de ranchiune sau durere, ci mai degrabă să „lase deoparte tot restul”, concentrându-se pe amintirile și momentele bune. Aici după părerea mea reintră și faptul de a nu trăi în trecut, ci a fii mereu în momentul prezent.

 

   Pe mine m-a inspirat încă din adolescență să fac cu adevărat diferența în această lume prin realizările mele. Am vrut de atunci să dau un sens vieții mele, să las ceva în urma mea generațiilor următoare. Acum îmi este mai clar ceea ce vreau să fac, cu toate că încă nu am un plan complet de acțiune. Încă mă descopăr pe mine însămi, pe măsură ce încep să cunosc secretele naturii umane.

Într-un final

    Săptămâna aceasta a venit momentul analizei unui cântec de această dată a trupei Linkin Park, destul de filosofică ca înțeles și care totodată era printre favoritele mele. Este vorba despre piesa ”In The End”, care se poate interpreta în mai multe feluri. Unii spun că este despre experiența de bullying, alții zic că este despre relația romantică. 

Refrenul melodiei însă vine cu un mesaj, un lucru cu care mă confrunt chiar și acum la ani de la zile de când ascultam prima oară:

”I tried so hard and got so far
But in the end, it doesn't even matter
I had to fall to lose it all
But in the end, it doesn't even matter”

Nevoia de a-i satisface pe ceilalți, de a căuta mereu aprobarea altora, presiunea socială de a face ceea ce alții se așteaptă de la tine m-a împiedicat mult timp. Numai când am începutsă ascultdepropria mea voce, să-mi pese mai puțin de ceea ce ar putea crede alții, am început să trăiesc mai bine. Mereu vei fii o dezamăgire pentru unii, pe când alții te vor susține și vor fii cu tine la bine și la rău.

 

Desigur, adevărul este că n-am scăpat de tot de nevoia de a vrea să fiu perfectă pentru a fii apreciată de alte persoane, dar asta este o traumă mai veche de tip freudian care nu este subiectul postării de azi. Într-un final, nimic nu contează mai mult decât să faci ceea ce te face fericit, indiferent ce zice lumea.

 

   În încheiere, am găsit un citat de-al lui Kim Taehyung, alt membru din BTS, care are oarecum legătură cu subiectul nostru. Acesta zice așa ”Totul va fii bine la final, dacă nu este înseamnă că nu este finalul”. Motivațional nu? Pe mine mă inspir să lupt până acum voi obține exact ceea ce vreau. Acum că am ideea clară a ceea ce vreau, este mai ușor să fac ceea am de făcut până la capăt.

Adevărul nespus

     Analizând în continuare altă melodie de-a trupei BTS (utilizând traducerea în engleză deaorece coreeana mea nu este încă așa de avansată) este un cântec în care mă regăsesc sută sută, The Truth Untold  (în coreeană 전하지 못한 진심). 

Versurile acestui cântec vorbesc despre ascunderea adevăratului sine și emoțiile cuiva și abținerea de la a se deschide față de orice individ. Acest lucru se datorează faptului că cineva are impresia că vor fi lăsați singuri până la urmă din nou din cauza laturii lor „urâte”. Fiecare dintre noi poatre rămâne prins în adâncul propriei sale mizeriei și al întunericului din cauza lipsei iubirii de sine. Nu-mi este nici mie necunoscută calea disperării, depresiei, anxietății.

 

   Când faimoasa trupă sudcoreeană abia debutase, Linkin Park era pentru mine pe vremea aceea medicamentul pentru rănile sufletești. Am descoperit BTS când parte din traumele mele începeau să se vindece, cu toate astea m-au impactat puternic acești bărbați care mai de care mai talentați și frumoși. Indiferent ce ar putea zice alții, au muncit pentru a ajunge unde sunt, în ciuda disprețului unor ignoranți.

 

     Eu una am înfruntat singură, fără aproape nici un sprijin moral, perioada cea mai grea a adolescenței. În acest sens, trebuie să împărtășesc o anecdotă din viața mea personală.

În anul în care urma să încep facultatea de psihologie la Universitate Babes Bolyai din Cluj Napoca, 2017, eram cu o prietenă de-a mea dezbătând recenta sinucidere a solistului trupei Linkin Park, Chester Bennington. Cum eu am pierdut un an de școală, această prietenă era deja la aceeași facultate pe care urma să o încep și eu din toamna acelui an. Eu căutam pe atunci motivul suicidiului, aproape judecându-l pentru că n-a fost suficient de puternic, iar ea mi-a răspuns ceva de genul ”Așteaptă să termini primul an la psiho și o să vezi că n-o să mai gândești așa”.

 

   Și așa a fost cum a zis amica mea: am terminat trei ani de facultate de psihologie ajungând să înțeleg mai bine. De atunci, n-am mai judecat niciodată vreo altă persoană, cu atât mai puțin artiști, când nici nu știam prin ce a trecut. Este atât de simplu să arunci cu venim, să descurajezi pe cineva și să urăști. Să asculți, să te pui în pielea ei și să iubești necondiționat devine mai greu nu-i așa? Iată de ce este am ales să arăt bunătate tuturor, fără să mă neglijez pentru alții și menținându-mi standardele.

 

   Dacă trupa sudcoreeană a cântat adevărul lor ascuns, eu l-am exprimat prin intemediul poeziilor. Deoarece am fost mereu judecată după ceea ce păream, nu m-au cunoscut pentru ceea ce sunt decât persoanele care au văzut ceea ce pot să fiu, care m-au încurajat și m-au iubit. Așa cum suferințele mele personale le cunosc cu adevărat doar eu, tot așa este valabil și pentru membrii grupului BTS. Și atunci vrei să-i critici și să-i judeci când nu le știi povestea?