Când vorbesc despre idoli, este vorba despre nimeni alții decât artiștii (și în unele cazuri actorii) sudcoreeni care se bucură de atâta popularitate în întreaga lume (și culmea mai puțin în propria lor țară). Unii imediat vor începe cu comentarii de genul că de acești cântăreți și actori (și cântărețe și actrițe) nu este decât frumusețea (care oricum este subiectivă) sau orice altfel de jigniri ar putea găsi la adresa lor.
Am ascultat recent un podcast al unei adevărate sudcoreene care vorbea despre această industrie kpop. Ideea care reiese din podcastul ei este că, cel mai adesea, publicul care ascultă într-adevăr muzica pop coreeană în Coreea de Sud sunt cei mai tineri, în general elevi de școala generală și eventual liceu. Ce mai zicea este că alte generații, mai ales adulții, nu sunt defapt interesați de acest nou trend.
O altă idee pe care acea coreeană emfatizat este cum sunt antrenați și aleși viitori idoli în industria muzicală. Nu este în nici un caz un lucru ușor să poți să ajungi măcar să te antrenezi ca să devii artist, darămite să debutezi într-adevăr cu un grup. Se pune foarte multă presiune iar competiția este mare ținând cont de cât de mulți își doresc să ajungă faimoși.
Totdeauna am văzut faima ca ceva la care fiecare într-un fel sau altul aspirăm dar există și reversul medaliei. Este stereotipul ăsta că toți artiștii, în special cei mai de succes, din cauza uriașei presiuni clachează și încep fie să dezvolte una sau mai multe adicții nesănătoase (poate fii alcool,țigări, droguri etc.).
Concluzia mea este că există un preț foarte scump al gloriei de care se bucură azi acești idoli pe care-i adoră tinerii. Pe lângă aceasta, mai sunt și fanii toxici sau obsesionați care nu fac decât să le fie cu atât mai grea viața lor. Acești artiști sunt fie blamați fie idolatrizați, două opuse ale aceleiași extreme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu