În timp ce în Cărtăreşti lipsea exact o săptămână până la Crăciun, în regatele de lângă Pădurea Fermecată domnea haosul. Primul regat afectat de eliberarea zânelor rele a fost Wanderfall, acolo unde a şi fost realizată teribila vrajă care a făcut posibil acest lucru. Zânele decepţiei, înşelăciunii, fricii, desfrâului şi discordiei au ieşit din închisoarea lor şi au corup oamenii,inclusiv posesorii de magie, din regatul Regelui de Inimi care a acceptat de bună voie să aducă magia neagră pe teritoriul său. Următorul regat afectat de vraja malefică a celor cinci zânele rele a fost Orwald. Curajoasele prinţese Carmina şi Rosella au putut fii protejate de acel descântec care aducea în inimile oamenilor disperare, minciună, frică, desfrâu şi răutate fiindcă tatăl lor le-a trimis în Pădurea Fermecată, care era ca întotdeauna sub protecţia zânelor şi magicienilor rămaşi. Cele două surori au fugit deci înafara regatului lor către vechea împărăţie a lui Aurinda, în timp ce blestemul trimis de zânele rele avea să ajungă în regatele Kemeland şi Nevilot. Prinţesele din Orwald au chemat zânele bune, singurele care le puteau ajuta cu această nouă criză. Acestea le-au spus că nu puteau face nimic pentru a opri ascensiunea întunericului, puteau însă să le trimită într-un tărâm unde avea să găsească eroi care să le poată ajuta. Zâna Verde s-a decis să le însoţească în Cărtăreşti pe fiicele regelui din Orwald mai ales că fără o zână nu era posibil să călătorească printre diferitele lumi întrucât sigilaseră portalurile astfel ca numai ele să poată trece. Asta pentru a evita ca magicienii întunecaţi să nu poată ajunge în micul orăşel din România, de unde să aducă Întunericul şi în lumea fără magie.
Lidia tocmai făceau cercetări legate de originea familiei mamei sale în biblioteca oraşului, când Reiha o întâlni şi îi sugeră că dacă voia să afle răspunsuri putea să meargă la Consiliul vrăjitorilor şi ei sigur ar fi putut-o ajuta. Adolescenta îi arătă ceea ce avea de la mama ei, scrisoarea de la părinţii ei biologici şi cartea cu povești. Femeia fu surprinsă să recunoască caligrafia răposatei sale mame. A hotărât să o însoţească pe iubita lui Eubardo la magii bătrâni, după ce-i recunoscut faptul că era sigură că scrisoarea era de la mama ei. Cele două află după şedinţa spirituală, în care au vorbit cu Eugen şi Maria Milva care se aflau în Lumea de Dincolo, că erau înrudite şi că Reiha era sora despre care se relata în scrisoarea mamei lui Lidia şi Marian. A fost profetizat în scrisoare şi că nepoata, deci Lidia, avea să fie o vrăjitoare tot atât de puternică ca mătuşa şi bunicul. Amândouă au fost la fel de şocate să afle adevăruri ascunse. Femeia nu a fost atât de uimită să descopere că ea şi salvatoarea erau într-adevăr rude, ci cât a fost să descopere la aproximativ douăzeci de ani de la moartea părinţilor că tatăl practica în secret magie. Ştia că nu degeaba avea înclinaţie spre arta magică şi devenise o magiciană puternică. O avea de la tată iar Lidia o moştenea pe ea. Cele două femei tocmai ieşeau de la şedinţa cu bătrânii, când Carmina şi Rosella apar de nicăieri printr-un portal.
”Credeam că zânele au spus că vor închide portalurile.”
”S-o fi întâmplat ceva...”
”Tu!? Tu eşti aici?! Locul tău nu ar fi cu grupul lui Malusio? Care a eliberat pe zânele rele?” Le-a întrerupt Carmina, recunoscând-o pe mama vitregă.
” Poftim? Despre ce vorbeşti? Reiha este bună şi am descoperit tocmai acum că e mătuşa mea.”
”Ea e bună? Cea care v-a blestemat?”
”Blestemul a fost rupt, dragelor, şi nepoata mea aici de faţă este cea care a făcut asta.”
”Oh, bine. Noi am venit aici să-i găsim pe purtătorii simbolurilor magice. Se află în acest oraş, sau cel puțin aşa ne-au zis zânele bune.”
”Da, aşa e, sunt aici în Cărtăreşti. Vă putem duce la ei.”
”Mulţumim, apreciem.”
”Dar cum aţi ajuns aici? Portalurile trebuia să fie închise.”
”Am călătorit cu această zână.” a răspuns Rosella iar Ackma, care era cât o libelulă, a apărut din ghiozdanul fetei şi s-a făcut de dimensiune umană.
”Eu le-am adus, aşa e, pe aceste două prinţese.”Le-a grăit zâna.
După cum au făgăduit, Reiha şi Lidia le-au conduc pe prinţesele din Orwald prin oraş până la hotelul ”La Mamita” unde au fost primiţi Milah, Eduard, Roben şi David. Au stat cu toţii acolo să bea câte ceva în timp ce gemenele au povestit ce s-a petrecut în regatul lor. Zâna bună a completat şi ea vorbele celor două cu informaţiile ce le avea din urmărirea grupului de magicieni răi. Purtătorii simbolurilor au putut astfel să-și facă un plan care să le asigure victoria în faţa inamicilor. Iubita lui Aron a protestat când aceştia stabilesc să plece singuri în Wanderfall pentru a se confrunta cu personajele negative. Zâna Speranţei a susţinut spusele ei, argumentând că era nevoie de toţi pentru a putea duce acea bătălie. Planurile s-au schimbat iar Reiha, Aurinda şi cu Lidia aveau să meargă şi ele cu posesorii de baghete de la zâne bune. Aron, Gregor şi Eubardo când au fost înştiinţaţi de asta au refuzat să-şi lase perechea să meargă de una singură aşa că eu venit şi ei iar Virgiliu şi Antoniu ar fi protejat oraşul dacă ar fi fost nevoie. Laila ar fi stat cu Marian şi Horia, care n-au fost mulţumiţi să fie lăsaţi la o parte însă au înţeles că era periculos şi că mai bine rămâneau în micul oraş din Banat. Reiha le-a promis că vor găsi altă ocazie în care să poată cunoaşte lumea de unde provin iar ei s-au mulţumit cu asta.
Odată ajunși în Wanderfall, primul lucru pe care partenera lui Aron a vrut să-l facă a fost să treacă pe la casa părinților, care după moartea lor a rămas nelocuită, unde știa că avea să găsească mai multe despre trecutul familiei. De când mama lui Horia aflase că era mătușa lui Lidia și Marian, voia să afle ce anume i-au mai ținut ascuns părinții. Zâna Verde s-a grăbit să se întoarcă la surorile ei după ce i-a adus pe eroi unde aveau să se înfrunte cu inamicii.
”Uitați, nu vom sta mult, dar eu cu Lidia chiar avem nevoie să aflăm mai multe. Ea a promis mamei că avea să afle despre originea ei, iar acum că ne aflăm aici putem găsi răspunsurile. Tatăl meu era un foarte mare vrăjitor aparent și vreau să aflu și eu mai multe așa că am să mă opresc la vechea casă părintească să aflu despre el. Voi luați-o liniștit înainte, eu și Lidia vă vom ajunge din urmă. Lângă castelul Regelui de Inimi va trebui să vă documentați cum anume puteți contracara vraja pusă de zânele rele. Trebuie să găsiți un descântec tot la fel de puternic. Vom face apoi împreună incantația. Ne întâlnim după.”
”De acord, dar de curiozitate, cum ziceai că se numea tatăl tău? Din acest regat vin unii din cei mai puternici magi, dintre care au avut și baghete magice ale zânelor ca noi.” I-a vorbit David
”Îl chema Eugen Milva.”
”El a purtat simbolul justiției înaintea mea...” A intrat în vorbă Roben.
”Poftim? Într-adevăr tatăl meu a fost purtătorul baghetei simbolului dreptăţii?! Asta ar fi el, îl recunoști?”
”Da, el este, îți garantez. Noi trei am fost aleși pentru sinceritatea, curajul, altruismul și simțul dreptății de care am dat dovadă.”
”Bine, uau, nu știam așa ceva despre tatăl meu, descoperăr acum multe lucruri pe care nu le știam. Aparent am o soră, mama lui Lidia.... Ea pentru oarecare motiv a fost trimisă în lumea fără magie....”
”Noi știm povestea unui anumit război între regate care a făcut prăpăd de la vechii purtători de simboluri. Lucrurile erau ca acum, oamenii au fost corupți de forțe negative. Asta era acum aproape cincizeci de ani.”
”Cu vreo zece ani înainte să mă fii născut eu atunci....”
”Mai mult ca sigur de aia au trimis-o pe mama. Adică nu încape îndoială.” Interveni Lidia
”Da, cu siguranță. Acum haideți să vedem ce putem găsi prin casa părinților. Trebuie să fie ceva despre mama ta. O să îi poți spune adevărul... Și dacă părinții nu mai sunt aici...”
”Da, regret că n-am apucat să-i întâlnesc ...”
”Ține minte că vor fi mereu alături de noi ...”
În timp ce Aurinda, Milah, David, Roben și Eduard au luat-o către palatul din Wanderfall iar Gregor cu Eubardo și Aron le-ar fi condus pe Carmina și Rosella înapoi la palatul din Orwald, Lidia cu Reiha investigau în fosta casă a familiei Milva. Cele două, care s-au mai apropiat una de alta după ce au descoperit a fi înrudite, au descoperit acolo o cameră secretă plină cu ingrediente pentru vrăji (pe care aveau să le ia cu ele la întoarcerea în Cărtărești) și cărți cu texte magice și tot felul de istorii din acel tărâm de poveste. Tânăra fată a recunoscut o parte din poveștile aflate cartea mamei ei. Au găsit undeva în birou ascunsă și o scrisoare adresată lui Reiha, în care se vorbea despre o soră mai mare care a fost trimisă pentru siguranța ei într-o lume fără magie și că ea va găsi calea să ajungă la ea. Tot ceea ce era în scrisoarea pe care a primit-o Magdalena era confirmat în cea pentru Reiha, despre care zicea în scrisoare că era predestinată să deschidă o poartă de legătură între cele două lumi printr-un descântec ce avea să-l arunce. Fata a fost mai mult decât surprinsă să afle că bunicii ei știau ce avea să se întâmple în viitor, femeia însă era conștientă că părinții ei probabil îi citiseră viitorul cu ajutorul unor magicieni. Reiha nu era sigură dacă părinții aveau habar că ea aruncase blestemul întunecat și dacă ei se așteptau de la ea una ca asta. Acum cel mai mult o preocupa să scape de Malusio și Regele de Inimi, care erau pentru ea principala amenințare.
Puternicul monarh din Wanderfall le-a găsit pe mătușă și nepoată cotrobăind prin acea veche casă a minerului și soției sale, a profitat de ocazie și s-a dus la ele. În loc să le atace, le-a amenințat că nu vor învinge. A mărturisit că și dacă ar fi câștigat împotriva grupei de vrăjitori răufăcători, n-ar fi putut să le oprească pe zânele rele. Același timp de avertisment l-a dat și Malusio celorlalți magicieni buni pe care i-a găsit în apropierea luxosului palat al Regelui de Inimi.
Eroii n-au fost descurajați și s-au întâlnit în centrul comercial din Wanderfall pentru a discuta următorul pas. Aurinda și Milah au găsit o soluție care să înlăture magia întunecată a zânelor rele, doar că în momentul de față era ceva ce nu puteau face.
”Deci, am găsit o carte cu povești vechi care spune că un blestem activat de zâne poate fi rupt numai cu această incantație antică. Problema este că poată fii rostită numai de purtătorii celor șapte baghete magice a zânelor bune... Iar noi nu avem decât patru ... În plus ar trebui să fim în cele toate cele patru regate pentru ca să aibă efect ...Bătălia asta este pierdută din păcate ...” A concluzionat Milah, descurajată.
”Trebuie să mai fie ceva ce putem face...Refuz să mă dau bătută așa ușor... Mai putem cerceta” a încercat să dea speranță Aurinda.
”Doar dacă nu cumva furăm celelalte trei baghete de la zâne...Dar nu pot fi folosite, sunt protejate și nu pot fi activate numai dacă vor zânele... Nu avem ce face... Lumea aceasta dacă cade în întuneric, curând același lucru se va întâmpla și în Cărtărești...”
”Oh, dar avem noi soluția.” A spus Zâna Destinului, apărând împreună cu celelalte surori ale ei.
Printr-o ceremonie mai mult sau mai puțin fastuoasă, Zânele Speranței, Iubirii și Inocenței au înmânat baghetele magice lui Aurinda, Lidia și Reiha pentru a-i combate pe vrăjitorii cei răi și să poată rupe vraja aruncată de Zânele Discordiei, Înşelăciunii, Desfrâului, Fricii şi Decepţiei. Nu trebuia acum decât să se despartă astfel încât să se afle în toate cele patru regate. Reiha cu Lidia aveau să rămână în Wanderfall, Aurinda cu Milah aveau să meargă în Orwald să se întâlnească cu cei trei cavaleri, David cu Roben și Eduard aveau să meargă în locul unde Nevilot și Kemeland se întâlneau pentru a activa de acolo incantația în ambele regate. Malusio cu gruparea sa au încercat să-i oprească.
Lidia și mătușa ei s-au confruntat direct cu Malusio și Regele de Inimi, care au fost cu ușurință învinși de magia de lumină provenind de la baghetele pe care le primiseră. Cei doi inamici ai binelui au fost efectiv ca orbiți de razele de lumină cu care au atacat cele două purtătoare ale simbolurilor iubirii și inocenței. Magicienii întunecați au recunoscut când să se dea bătuți, au insistat pe faptul că și dacă au câștigat această bătălie, războiul nu s-a terminat și că urma să se întâmple ceva și mai rău decât un simplu blestem a oglinzii sparte aruncat de zânele rele. Au anunțat sosirea reginei întunericului, față de care nu aveau nici o șansă de luptă. Femeii nu i-a păsat ceea ce aveau de zis și i-a capturat pe amândoi după ce le-a neutralizat întreaga putere cu o simplă învârtire de baghetă. Acum că nu mai reprezentau o amenințare, au putut fii întemnițați.
"Ar trebui să vă scot inimile la amândoi chiar acum pentru tot ce mi-aţi făcut." A venit şi păstrătoarea baghetei inocenţei cu ameninţări la adresa celor doi inamici, în timp ce-i lega fedeleş să-i ducă la închisoarea din regat.
"Oh, dar poţi şi încerca. Ştim însă că nu o ai în tine." A tachinat-o Regele de Inimi.
"Da, Reiha, fă-o. Ştii că doar morţi vei scăpa de noi." A continuat Malusio.
"Tu nu mai eşti aşa. Lasă-i să vorbească cât vor. Îi avem la mână acum, vor primi ceea ce merită."
"Da, cred că ai dreptate, draga mea. Nu are rost să-mi bat capul. Sunt fără magie, nişte oameni comuni. Asta e destulă suferinţă pentru ei."
"Păi vezi?"
"Da, e o chestiune de conştiinţă."
Au mai încercat să o corupă pe femeie cei doi bărbaţi vicleni iar ea a rezistat oricărei tentaţii de a le pune capăt vieţii chiar atunci. Ştiau că dacă ar fi omorât, inima ei s-ar fi întunecat ceea ce ar fi compromis toate eforturile ei de a fi bună. Femeia ştia prea bine ce avea de pierdut şi nimeni şi nimic nu ar mai putut să o ducă pe o cale greşită când ea lupta pentru familia ei. În acelaşi timp, alți doi magicieni întunecați, Kilian și Selena, au luat-o pe urmele lui Milah și Aurinda, fiind și ei înfrânți și capturați. Ultimii patru vrăjitori din gruparea întunecată, Pan, Zoso, Holl şi Medvedar s-au dus să-i caute pe David, Eduard și Roben și au fost de asemenea luaţi prin surprindere de puterea inamicilor și-au dat bir cu fugiții, nu înainte de a fi prinși.
Eroii au comunicat unii cu alții folosind semnale cu fum, după ce i-au închis pe magicienii întunecaţi, și s-au sincronizat pentru a rosti incantația din cartea găsită de Milah și Aurinda în același timp. Au scăpat astfel cele patru regate de blestemul oglinzii sparte şi totul a revenit la normal în târămul de povești. Au făcut și mai mult de atât. În timp ce erau în Wanderfall, fosta prințesă din Pădurea Fermecată cu vrăjitorii ce aveau baghetele destinului, curajului, adevărului și dreptății au găsit din pură întâmplare o veche criptă secretă nu departe de casa părintească a noii purtătoare a baghetei inocenței unde era ținut închis vechiul conducător al regatului. Acesta a putut să-și revendice și să-și câstige înapoi teritoriul pierdut din cauza magicianului rău. Toate cele patru regate, în special Orwald și Wanderfall, au răsplătit eroii cu aur și argint ce le-ar fi ajuns pentru restul vieții lor. Tatăl lui Carmina și Rosella a fost la fel de uimit ca fiicele lui prima dată când a văzut-o pe fosta soție cu grupul de eroi apoi când Aron, care era cu ea, a vorbit despre mântuirea ei acesta a invitat pe amândoi să mai vină oricând ar fi vrut în regatul său. Şi-a dat seama că nu mai era aceași femeie pe care a exilat-o cândva şi apoi nu putea să nu aibă încredere în cuvintele unui cavale cunoscut în toate regatele cum era Aron. Reiha cu Lidia și tot restul familiei lor era oricând binevenită în regatul lor de baștină iar acum și în celelalte trei regate învecinate. Eroii au fost invitați de fiecare din cei patru regi să rămână, aceştia îi refuză pe motiv că locul lor era în Cărtărești. Cu praful magic și baghetele pe care le aveau de la zânele bune, ar fi putut călători oricând între cele două lumi acum că poarta era din nou deschisă. Milah cu Roben, Eduard și David, care se adaptau mai cu greu lumii noastre, ar fi vrut să rămână. Au decis totuși să se întoarcă și ei în orășelul de lângă Timișoara pentru a mai sta împreună cu ceilalți eroi să se mai poată antrena împreună pentru bătălia finală despre care vorbeau personajele negative. Zânele bune le-au confirmat acest lucru și anume că într-adevăr zânele rele au avut timp să deschidă o portiță care avea să o poată elibera pe mama lor, Zâna Neagră, din închisoarea ei. Ceea ce nu au spus ele, și nici cartea nu menționa, era că prin incantația lor ei la rândul lor au deschis o poartă pentru Zâna Albă. Mama zânelor bune avea să poată înlătura din nou întunericul. Asta avea să fie posibil când un alt posesor de magie albă avea să se alăture grupei de purtători ai simbolurilor binelui. El avea să fie cel care va uni puterea celor șapte baghete magice și va crea cea mai puternică vrajă, care să le închidă pentru totdeauna pe zânele rele. Cine avea să fie magicianul de lumină care facă acest lucru cititorii vor descoperi în cele ce urmează.
Personajele bune au putut celebra din plin victoria împotriva răului împreună cu familia și prietenii. Sărbătorile de iarnă aveau să fie chiar fericite pentru eroii noștri, care au fost primiți cu aplauze în Cărtărești. Așa cum au stabilit, părinții lui Lidia și Marian și părinții vitregi ai lui Eubardo au ajuns punctuali în douăzeci și patru decembrie seara. Au fost primiți bine la cazare și-au luat cina acasă la Aurinda și Gregor. A doua zi aveau să vină și Laila cu Virgiliu în vizită, să o cunoască pe fiica lor. Nu prea știau ce să-i aducă fetei, i-au făcut totuși cadou un set de produse cosmetice. Clara a mulțumit și s-a bucurat oarecum să-i vadă, doar că la un momendat un comentariu de-al ei a dat de înțeles că-i condamna fiindcă au părăsit-o. Şi dacă a dus o viaţă bună, nu era oricum mulţumită că părinţii ei ai trimis-o de lângă ei. Asta i-a făcut să se simtă prost, noroc cu Aurinda care a reușit să mai destindă atmosfera și a lui Lidia care a încercat să se împrietenească cu fiica lui Laila și Virgiliu. Marian s-a apropiat imediat de Clara fără prea mult efort. Ei doi, ca și sora lui și fratele ei adoptiv s-au simpatizat din primul moment în care s-au văzut. În timp ce relația dintre Lidia și Eubardo evolua în fiecare zi, cea dintre Marian și Clara avea să înceapă. Cât despre Aron și familia sa, au petrecut sărbătorile de iarnă liniștiți și bucuroși. Reiha și-a ținut promisiunea și l-a dus pe fiul ei să vadă ținutul de unde provenea și casa unde copilărise. Noul rege din Wanderfall i-a primit la castelul său pe cei trei și le-a servit o masă. Băiatul a fost încântat și s-a minunat de acel tărâm magic de poveste iar entuziasmul lui i-a contagiat și pe părinți. Aron și Reiha erau din nou ca doi îndrăgostiți la început de relație iar bărbatul se gândea să facă următorul pas și să o ceară de soție având în vedere că nu erau în mod legal căsătoriți.
Regele de Inimi și Malusio, ținuți captivi cu puterile magice luate într-o temniță din Wanderfall, stăteau și discutau ceea ce avea să urmeze. Aveau să fie a doua zi executaţi după ordinele regelui. N-aveau nici o cale de scăpare de la ceea ce-i aştepta.
”Ei bine, Malusio, ai făcut-o lată. Ai spus că vom ieși triunfători dar iată-ne aici, învinși. Mâine vom fi morţi.”
”O, stai așa dragul meu, nu uita că nu s-a terminat încă. Regina întunecată o să revină și atunci s-a zis cu eroii...”
”Da, da, ai zis asta. Am înțeles, doar că noi între timp suntem aici înfrânți și fără magie.”
”Asta va fi doar temporar, dragă Corus, doar un mic incovenient. Ne vom putea căpăta înapoi toată puterea de îndată ce Zâna Neagră va fi eliberată.”
Zânele Destinului, Speranței, Adevărului, Dreptății, Curajului, Inocenței și Iubirii au făcut ca ceea ce spunea Malusio lui Corus să nu se adeverească. Nu puteau opri iminenta sosire a lui Fiena, Zâna Neagră, ceea ce puteau însă face este să se asigure că mama lor avea să fie și ea eliberată să se poată lupta cu ea. Acea avea să fie confruntarea finală dintre bine și rău iar eroii aveau să aibă un rol cheie.
Între timp, în orăşelul din lumea noastră, fiica prietenei cele mai bune a fostei prinţese şi fostul cavaler a decis să se mute alături de părinţii ei după ce au trecut sărbătorile de iarnă şi a fost încheiat semestrul la şcoală. Fata a decis acest lucru mai mult pentru a fii mai aproape de Marian, de care-i plăcea, decât pentru ei. Părinţii adoptivi au înţeles dorinţa ei de a pleca, aşa cum au făcut şi pentru fratele adoptiv, şi apoi ei deja erau cu gândul să mai adopte alţi copii. Ana şi bărbatul ei erau şi foster, şi găzduiau ocazional câte doi sau chiar trei copii o anumită perioadă. De această dată ar fi vrut să păstreze acasă la ei acei copii pe care îi luau temporar la ei. Au lăsat-o deci pe Clara, ca şi pe Eubardo, să plece acolo unde era locul ei.