Cadet spațial

   Și ultimul an de pregătire ca ofițer spațial a zburat efectiv. Dintr-un total de mai mult de aproximativ o sută de candidați, până la finalul pregătirii teoretice an am rămas douăzeci. Dacă toate mergeau bine, fiecare dintre noi o să fim angajați pe aeronave. Binenînțeles ar fi trebuit să trecem printr-un interviu al unui locotenent comandant. Eva nu mai putea de fericire la gândul că iubitul ei drag s-ar fii întors în același timp cu încheierea formării mele.

”Dacă vrei să-ți asiguri un post pe Grande Sofìa, ar fi bine să stabilești din timp o întâlnire cu al doilea ofițer, responsabilul de personal. Nu va staționa mult la sol așa că vor face totul repede. Pot să-ți scriu eu referințele și să contactez nava spațială.”

”Da, domnule locotenent comandant. Mulțumesc.” 

”Bine. Dacă nu îți pot oferi altă poziție ca început, ascultă-mă pe mine și acceptă să intri în departamentul de astronomie și astrofizică.”

”Am înțeles, domnule.Voi accepta orice poziție pentru început.”

”Așa te vreau. Voi discuta cu colegul meu, locotenentul Sanders, să contacteze Grande Sofìa să-i aflăm poziția. Ar putea să întârzie dacă se află în afara sistemului nostru. O vei aștepta oricum?”

”Da, mi-am promis să urc pe acea navă spațială, o voi aștepta.” 

Nava condusă de căpitanul Nerissia avea să întârzie mai mult de șase luni terestre (adică aproape un an luluanez) față de data de întoarcere estimată. Astronava se aventurase mai mult decât plănuia cartografiind o anumită porțiune de galaxie necunoscută de lângă planeta Laliria, la capătul opus al sistemului vecin. Amica mea era disperată că Leehno nu se mai întorcea la ea. Comunicarea prin video nu-i mai ajungea și voia evident să-l poată avea față în față.

Am profitat din plin de acele ultime luni alături de ai mei, știind că după aceea n-aveam să-i mai văd decât peste câțiva ani, în funcție de cât de lungă era următoarea misiune a echipajului. Mi-am petrecut timpul în mod util ajutând pe tata și frățiorul cu afacerea de familie, făcând voluntariat și binențeles am participat la pregătirile nunții fratelui meu mai mare. 

Mireasa părea să aibă idei destul de clare legat de lista invitațiilor, meniul, ce fel de muzică și decorațiuni, eu cu două amice de-a ei și sora mea mai mare am ajutat-o să aleagă torta, rochia, pantofii, coafura, machiajul iar ca locație am ales unul din localurile tatei din LA, unde au ținut nunta și Emma cu Yoh. Este vorba despre un hotel/restaurant rustic, aflat de vreo doi kilometri de ocean. Mireasa a fost entuziasmată de ideea de a face ceremonia pe malul Pacificului și când am fost să vedem localul, a acceptat numaidecât ca petrecerea de după să aibă loc acolo. 

   Când zic că hotelul\restaurant de trei stele El Jardin de los Angeles este mai rustic, mă refer că aproape totul este din lemn, și unul relativ scump din câte am înțeles de la tata. Până și mesele cu scaunele restaurantului și barul de la capătul recepției hotelului sunt lemn. Salonul principal emana o atmosferă gen castel fermecat datorită parchetului crem lucios cu arabescuri, geamurilor mari, draperiilor lungi din catifea, candelabrului în stil vechi, meselor rotunde, scaunelor cu spătare ovale sau în formă de inimoare, lumânărilor parfumate și balconului care ducea către o mică gradină interioară plină de flori mici și multicolore. Te simțeai efectiv ca trasportat într-o altă lume. Avea chiar și o mică scenă din lemn dotată și cu o cortină iar în mijloc era spațiu mai mult decât suficient pentru a dansa. Pe scenă veneau uneori diferite grupuri să cânte live ori erau invitate trupe de teatru amatoriale să-și prezinte spectacolele în fața publicului. Lui Hélene  îi veni ideea ca tema a nunții să fie Cenușăreasa. ”Pentru că pentru mine, parcursul meu de la o simplă studentă a școlii de dans pariziene la a ajunge renumită în SUA este ca și un basm” argumenta ea la care sorămea a comentat ”Da, atâta că atunci când ajungi la finalul fericit, oricare ar fi acela, este momentul când trebuie să lupți mai mult”. Ni s-a zis că la etajele superioare, unde sunt camerele, mai este piscina și jacuzzi-ul exclusive pentru clienții hotelului. Directorul angajat de tata ne-a stat la dispoziție pentru a ne ajuta personal cu organizarea evenimentului fericit. Cu asistența domnului Parson, am reușit să organizăm mult mai eficient nunta. Se vedea că avea experiență în ce privea organizarea de evenimente.

 Mi-am susținut proba finală la Academia Spațială pe cincisprezece August (a anului terestru) în urma căreia mi-am primit atestatul de cadet spațial. Nici nu se poate descrie sentimentul de mândrie pe care l-am simțit când am văzut scris pe diploma de absolvire a programului spațial ”Ofițer spațial junior Laury Castilla Espinosa” (pe care părinții au înrămat-o și pus-o în camera de zi). Ceea ce m-a bucurat cel mai mult a fost să fiu din nou  în centrul atenția alor mei. 

”Și acum că ai absolvit programul acela spațial, ce-ai de gând să faci? Chiar ne părăsești pentru totdeauna pentru a merge în spațiu, surioară?”mă întrebă fratele mai mare a doua zi pe când stăteam de vorbă acasă la părinți.

”Nu, oppa, nu vă părăsesc pentru totdeauna. Voi lipsi temporar, în funcție de durata misiunii. În general o misiune poate dura între doi și cinci ani. Mă voi întoarce în vizită.”

”Ești pregătită? Nu știi cu adevărat ce te așteaptă acolo în cosmos.”

”Nu, dar asta va face călătoria și mai frumoasă.”

”Sunt sigur că Deylala te va proteja mereu. La o adică, știi că tu ai fost favorizată din start față de alți posesori ai mantiei ei. Ți-e ți-a apărut mai des...”

”Da, trebuie să am încredere că mă va proteja, în caz de nevoie. Nu m-am antrenat degeaba și învins fricile pentru a renunța. Voi merge în spațiu ...”

Și tata cu mama aveau impresia că aveam să plec pentru totdeauna, eu le-am promis însă că aș mai fii venit în vizită. Știam că trebuia să mă împac cu ideea că de îndată ce urcam la bordul unei astronave, n-aveam să-mi revăd prea curând familia, țara ori planeta. Aveau cu siguranță să-mi lipsească, trebuia însă să fiu puternică. Ideea că aveam să pot ajunge unde n-a mai fost nici un om îmi dădea motivația să continui aventura mea ca și cade spațial.

   Pe doisprezece Septembrie am sărbătorit nunta lui Yoon Ray și Hélene. Soția fratelui meu mai mare arăta șic în rochia ei crem ca de prințesă iar zâmbetul ei ilumina întreaga încăpere. Eu, sora mea mai mare, Tabitha și Miriam (prietenele cele mai bune a miresei) ca domnișoare de onoare ne-am ales rochii bleumarin. Prietena mea și-a ales o rochie indigo, culoarea ei preferată. Eva a fost entuziasmată ca un copil. Era prima ei nuntă terestră la care participa, și cu toate că a petrecut toată noaptea dansând, dimineața încă avea chef de petrecere. Rezistența ei fizică, dar și psihică, era de invidiat pentru orice uman comun. Când toată lumea era așezată la propria masă, Emma și Yoh au ținut împreună un discurs în care le urau noroc mirilor în noua aventură a căsătoriei. ”Nu uitați: cheia unei căsnicii fericite este conpromisul” a încheiat sora mai mare. ”O căsnicie fericită nu poate funcționa fără dragoste și toleranță” a completat cumnatul meu. A venit apoi momentul pentru primul dans al mirilor. Au dansat atât de frumos împreună, în sintonie perfectă. Nu era nici o îndoială că erau potriviți unul pentru altul. Nepoțelul a ocupat după aceea scena, furând inimile tuturor cu mișcările lui de dans. Copilașul a cerut prin gesturi să danseze cu unchiul, apoi s-a dus s-o ia pe mama lui pe ringul de dans. Încă era plin de energie la miezul nopții, cu toate acestea sora mea mai mare l-a condus în camera lor de hotel să-l pună la culcare. S-a mai întors jos în marele salon auriu în care petrecerea era încă în toi și a mai rămas cu noi până la vreo două.

   Pe ansamblu, a fost o nuntă reușită: atmosfera generală a fost plăcută, mâncarea și torta au fost delicioase, decorațiile ca de poveste au plăcut tuturor iar muzica a fost suficient de diversirficată. I-am dat dj-ului un playlist kpop cu melodiile preferate ale mirelui. Pe cântecele de la Ateez, Eva striga de bucurie și mergea pe ringul de dans ori dansa la masă. Eu în schimb am dansat în particulat pe melodiile de la Enhypen. A urmat apoi un playlist cu melodii ale anilor 2000/2010, în special punk rock/ pop rock de la care se inspira fratele meu mai mare și care știa că le plăceau părințiilor. N-a lipsit și muzică contemporană pentru invitații mai tineri, care voiau hip-hop. Cu toate că evenimentul a fost privat iar bodygarzii care se ocupă de siguranța trupei Guardians of Tomorrow n-au lăsat în salon nici o persoană care să nu fii fost pe lista invitațiilor, pentru paparazzi nu există nimic care să-i oprească să perturbeze viețile personale ale starurilor. Cu atât mai mult cu cât printre invitați au venit vechi amici de-ai lui Yoon Ray din Coreea de Sud, care erau la rândul lor o trupă cunoscută în întreaga lume. A doua zi erau deja poze și articole întregi cu titluri de genul ”Nunta de poveste a lui Jeong Lee și o participantă a emisiunii Shinning Byeol” sau ”Nuntă extravagantă pentru fiul producătorului Alejander Castillo Espinosa și o balerină din Franța”. Am găsit și în presa coreeană articole care menționau despre nunta ”vocalistului numărul unu a trupei numărul unu mondial, Jeong Lee”. Fanii au făcut să dispară unele din pozele făcute în mod ilegal la nunta fratelui meu mai mare. Au ajuns o grămadă de felicitări, dar și mesaje de tot felul, și cadouri de la fanii grupului. Cu toate că Guardians of Tomorrow schimbaseră industria muzicală, mentalitatea toxică nu s-a înbunătățit.

   Pe când stăteam a doua zi după nuntă pe canapeaua din livingul casei părintești discutând cu frații mei, vin dintr-o dată mama și tata anunțându-ne că aveam de mers urgent la palatul regal din Umbada. Nu știau nici ei despre ce este vorba, dar părea să fie important așa că l-am luat cu noi pe Joshua și ne-am transportat pe Luluana. Acolo ne așteptau deja restul Gardienilor, Asahi și Yoh, cu soțiile și copii lor. Nici n-am apucat să ne lămurim bine motivul pentru care eram chemați așa de urgent că silful timpului însoțit de restul consiliului lui își făcuseră apariția. 

”Ne bucurăm că ați venit atât de prompt, Gardieni. Deci regele Umbadei ne anunță că sunt gata pregătirile pentru competiția de șamani la care vor participa Raman și Kenji. Este doar o formalitate, pentru a face o evaluare a abilitățiilor celor doi candidați. Noi am luat decizia în ce privește cine va fii Salvatorul ...”

”Și putem știi deja și noi cine este alesul?”

”I-am urmărit de aproape pe amândoi și aparent majoritatea Consiliului îl vor pe Kenji. Mulțumită, Emma? Nu l-am considerat pe fiul tău biologic, dar fiul tău vitreg va fii Regele Șamanilor, Salvatorul ultim al omenirii. Raman ar fii mai puternic, dar pentru el ne-am gândit la o altă misiune. Yoh ai face bine să-l pregătești corespunzător fiul. Ulterioare instrucțiuni veți primii la finalul întrecerii șamanice.”

”Da, promit să-l antrenez bine. Mulțumim.”

”Noi vă mulțumim vouă pentru seriozitatea cu care vă îndepliniți misiunea. Oh, da. Reprezentantele lui Deylala și Shawna mai au ceva de comunicat protejațiilor lor. Aceștia sunt Yoon Ray, Laury și Joshua, așa este?”

”Da, noi trei suntem.”

”Perfect! Suntem Hatha și Tealma. Pentru că ținem mult la voi, am decis să vă mai cadorisim pe fiecare dintre voi cu obiecte din lumea noastră. Yoon Ray, bunica Shawna m-a trimis să-ți dau o armură modernă dintr-un material indestructibil.”

”Gamsahamnida. Este foarte frumoasă.”

”Eu în schimb îți ofer ție, tinere Joshua, propria ta armură și sabie din metal inoxidabil. Modelul seamănă cu al fratelui tău mai mare.”

”Mulțumesc frumos. Wow, sunt grele.”

”Este dintr-un metal foarte greu care nu se găsește decât pe planeta noastră. Sura tale, cadetă spațială Laury, mai primește această broșă specială. Emite semnale subspațiale, pe distanțe foarte lungi. Seamănă cu cel pe care-l vei primi de la Academie, dar semnalele trimise vor ajunge la sediul meu central pe Alpha Omega. În orice situație de pericol, mă vei putea contacta direct și aceasta îți va permite să găsești drumul către planeta noastră. Tu și frații tăi sunteți bineveniți. Și restul Gardienilor, se înțelege.” 

Iată că se dezvăluia încet și misterul originii ființelor extraterestre care ne-au ghidat mereu în misiunile noastre. Știam că aparțineau unei galaxii foarte îndepărtate iar acum că deveneam ofițer spațial, puteam să vizitez planeta lor. Am fost mai mult decât mulțumită de acel gadget super-tehnologic, care avea să completeze echipamentul care ni-l dăduse academia: un telefon și un calculator super-performante nou-nouțe, o pereche de căști pentru computer și telefon, boxe, un aparat mic standardizat care scana compoziția a peste 5000 de materiale, un laser și o uniformă.