Capitolul 5
Am continuat și a doua zi în acelaşi
mod antrenamentul cu tehnici de arte marţiale şi cu Manajith care avea să ne
ghideze exercițiul de meditație.
Mama mea a fost forțată să se căsătorească cu un triton nobil, Tahejan,
care a adunat într-un singur regat sirenele și tritonii de lângă castelul
regelui Wolfglou.
Din căsnicia mamei cu regele triton Tahejan au rezultat doi copii: prințesa sirenă Lukia de unsprezece ani şi prințesa sirenă Eloisa de zece ani.
Mama îmi spunea că puteam oricând să mă alătur lor şi să trăiesc din plin viaţa de prințesă sirenă. Ideea ar fi fost tentantă, mai ales că simțeam de multe ori că nu aparțineam lumii terestre. Îmi iubeam surioarele, cu toate că la început am fost indivioasă pe ele când abia erau născute și mama se ocupa de ele mai mult decât de mine.
Din căsnicia mamei cu regele triton Tahejan au rezultat doi copii: prințesa sirenă Lukia de unsprezece ani şi prințesa sirenă Eloisa de zece ani.
Mama îmi spunea că puteam oricând să mă alătur lor şi să trăiesc din plin viaţa de prințesă sirenă. Ideea ar fi fost tentantă, mai ales că simțeam de multe ori că nu aparțineam lumii terestre. Îmi iubeam surioarele, cu toate că la început am fost indivioasă pe ele când abia erau născute și mama se ocupa de ele mai mult decât de mine.
Am mers pe jos până la marginea unei păduri de unde izvorea un râu mic. Mami apăru la scurt după ce l-am chemat prin intermediul zânelor apei și mă cuprinse în brațe. Am înotat prin vasta împărăție subacvatică, unde întotdeauna mi-a plăcut să revin pentru a-mi lua energie. Până la urmă, regatul Mehariss era locul în care m-am născut și am trăit până mama s-a măritat cu tatăl meu vitreg și m-a dat tatălui biologic.
Tati stătea pe atunci la bloc, într-o garsonieră, și era medic rezident la Spitalul Județean din Baia Mare în timp ce acum deține o casă cu teren la zece kilometri de oraș și este medic specialist în obstetrică-ginecologie la o clinică privată. Eu îmi amintesc că am fost câteva zile foarte confuză în noua locuință. Sora lui, mătușa Camilla, a venit să stea cu noi o săptămână și mi-a explicat că părinții mei erau despărțiți.
Regina sirenă mi-a zis zis că surioarele mele ar fi vrut să mă vadă. Am înotat până am ajuns la palat. Acolo într-o cameră uriașă în forma de scoică erau celelalte două prințese sirene cu însoțitoarele ei cântând și dansând. S-au oprit când am intrat noi. Am început să conversăm în limbajul sirenelor, pe care-l știam de mică. Guvernatoarea îmi destăinui că se pregăteau să divorțeze de Tahejan și se putea problema ce vor face ea și surorile mele după finalizarea divorțului.
”Consiliul nostru și cel din Jardinia a aprobat divorțul și custodia exclusivă asupra lui Lukia și Eloise. O să continuăm să trăim aici la palat. Le fac şi testament, astfel ca una dintre ele să moştenească averea familiei și să ducă mai departe dinastia Rah. Nu am vrut să spunem deocamdată nimic nimănui până nu eram siguri ce să facem.” mă lămurii mama.
”Deci să înțeleg că toate le decide Consiliul?”
”Oh, draga mea, știi prea bine că prințesele, și prinții desigur, nu au atâta libertate când vine vorba de măritiș. Uite eu care l-a iubit pe tatăl tău și te-au avut pe tine în ce încurcătură sunt acum. A trebuit să lupt cu dinții pentru tine, Lukia și Eloise, să vă rămână ceva după ce au nu voi mai fii. Să știi că la un moment dat ar trebui să-ți găsim bărbat dacă vei decide să te întorci acasă. Ştiu că prințul Umbadei este disponibil … O să-i placă sigur de tine … ”
”Oh nu. Ni l-a prezentat regele ieri pe când eram cu prietenii mei Gardienii. Nu-mi place de el. Nu ar funcţiona între noi. Să nu te aștepti ca eu să mă conformez și să iau de soț pe cine ai vrea tu sau Consiliul. Știi că de aia nu mă interesează nici balurile. Știu că acolo mi-aş putea găsi un soț, eu nu vreau asta încă.”
”Nu, nu este chiar așa. Nu trebuie să fie un prinţ. Important este să fie un bărbat din familie bună care să te iubească sincer, să te respecte şi să aibă grijă de tine ca de o comoară. Te rog în orice caz să nu-l judeci prea aspru pe prințul Umbadei, mai ales că abia v-aţi cunoscut. Atât mai spun. N-am să te forţez în nici un caz să faci ceva ce nu vrei. Îmi doresc pentru tine, ca pentru surorile tale, să fiţi fericite.”
”Apreciez, mama.”
”Fii pe pace, copila mea. Ştiu că-ţi vei găsi curând drumul. Promit să fiu cu tine să te susţin în tot ce vei face.”[1].
A treia zi de antrenament avea să fie la fel ca şi celelalte. Manajith ne-a mai spus lucruri pe care să nu le uităm când accesam Sinele nostru superior iar cu sfaturile lui reușeam mai uşor să intru și să ies din starea acea de conștiență a propriului corp și al energiei vitale din el. Stăteam în diferite poziții de yoga în timp ce ne relaxam şi ne focalizam pe ce simțeam în corp. Am discutat la final și despre ce ne vom face legat de misiunea noastră.
”First things first, ar trebui să ne documentăm întâi legat de acei demoni având în vedere că nu ne cunoaştem suficient inamicii. Aici încă n-au ajuns demonii deci mai avem ceva vreme." Spuse Alexander.
”Da, exact. Și silful tău, Schatzey, nu ne poate ajuta?”
”Este indisponibil momentan dar va apărea el curând.” Răspunse indianul nevestei lui.
”Şi oare pe zânele de Lumină cum le contactăm? Nu e ca şi cum am ştii unde sunt.”
”Sunt peste tot. Cred că mai degrabă ne găsesc ele pe noi la momentul potrivit.”
”Şi acesta nu este? Regatul este deja amenințat de un Rău. Zânele nu fac nimic? Sunt şi ele ca zeii care nu fac nimic bun pentru omenire ba chiar cauzează rele?”
”Ele ştii prea bine că nu au dreptul să intervină în mod direct. Ne comunică prin mesaje subtile. Universul îţi vorbeşte dacă ştii să-l asculţi. Aşa procedează şi Schatzey: îmi transmite mesaje sub diverse forme.”
”Bine, să fie cum zici şi să primim curând un mesaj de la zânele alea sau de la silful tău.”
”Să nu pierdem speranţa, mai ales tu care porți simbolul speranței de la zeități. ”
”Da, doar că nu știu cum să interpretez mesajul de la zâna bună.”
”Păi hai să vedem spuneți fiecare ce mesaj este pe obiectul vostru magic. Poate reușim să le descifrăm.”
”Eu încă nu l-am primit oficial. Cred că tata aşteaptă să mi-l dea de Crăciun.”
”O să ne spui când îl primeşti. Dacă tot a venit Manajith cu ideea, să ne zică el care este mesajul zânei lui.”
”Mesajul lui Henara spune așa Justiția cosmică se va realiza atunci când toate greutățile karmice vor fi înlăturare și va domni iubirea. Am lucrat să îmi dizolv karma rea și să-mi învăţ lecţiile. Știți voi să fiu pe frecvența iubirii, recunoștinței și iertării.”
”La tine mesajul este destul de clar, cel de pe Smaraldul bunădispoziţiei este ceva de genul Piatra de pe inimă se va dizolva și va fii dezvăluită puterea iubirii adevărate după un timp de mari eforturi și sacrificii în care ai fii cedat Răului și nu ai făcut-o.”
”La mine mesajul este Singurul curaj de care ai nevoie pentru a avea putere este un sacrificiu născut din iubire.”
”Iar al meu zice ceva de genul Dărâmă toate zidurile de pe inimă și vei fii protejată de binecuvântarea dragostei adevărate scăldate în inocență.”
Am rămas după antrenament să încercăm să deslușim acele mesaje transmise de la zâne și să mai punem la punct diverse tactici de luptă şi să stabilim rolurile fiecăruia. Alexander a fost ales ca lider, Manajith avea să asigure suportul moral şi să ne vindece pe când noi fetele ne asumam strict rolul de războinice.
M-am dus iară la mama să vorbim despre ce se petrecea în regatul învecinat cu al nostru iar aceasta m-a asigurat că era improbabil ca ținuturile subacvatice să fie în pericol și totuși s-ar fi pregătit să lupte alături de armata regelui Wolfglou. Războinicii noștrii erau la fel de puternici, loiali și bine antrenați precum cei de pe uscat. M-am liniștit cumva știind că aveam sprijinul regelui Tahejan în această misiune.
[1] Dialogul are loc într-un
limbaj alcătuit din sunete
armonioase asemănător celor folosite de delfini în comunicarea lor
Accesați acest linkul pentru capitolul șase al poveștii:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu