Gardienii Cetăţii Lupului (3)

Capitolul 3

 Mergeam către căminul studențesc unde eram cazată după plimbarea mea, încă foarte îngândurată și oarecum temătoare. Nu mă consideram o eroină, îmi trăiam viața ca orice altă studentă obișnuită. Îmi ocupam timpul cu cursuri şi seminarii, voluntariat la o clinică pentru copii și ieșind cu prietenii mei.

Mă gândeam la ce-mi rezerva viitorul și care ar fi fost destinul meu. Aș fi rămas să-mi trăiesc viața pe Pământ, alături de oamenii comuni, sau pe Luluana, unde erau oameni care cunoșteau secretele magiei și a Universului?

Mi-a plăcut mult până acum experiența mea de la facultate iar psihoterapeuții cu care-mi făceam practica de specialitate erau foarte de treabă: mă învățau despre psihologia copilului și-mi dădeau recomandări de cărți pe care să le citesc să mă familiarizez cu concepte şi paradigme din psihologie.

Mi s-a aprobat cererea de a face voluntariat la clinica pentru copii datorită experienței din liceu, când mergeam la un centru pentru copii unde aceștia veneau după şcoală pentru a-și face temele și a participa la activități recreative și educaționale. Erau trei grupuri: de la șase la opt ani, de la și opt la unsprezece ani și de la unsprezece la paisprezece ani. Adoram să fiu în preajma copiilor şi mă puneam ușor în mintea lor, cu toate că uneori mă provocau așa de tare că mai că nu explodam de nervi.

     Pe când mergeam eu așa pe stradă, eram la o trecere de pietoni așteptând semaforul verde când am văzut un tânăr care mi-a atras privirea. Părea de aceeași vârstă cu mine și avea fizonomia și fizicul bărbatului meu ideal. Avea părul brunet creţ scurt și ochi căprui deschiși atât de frumoşi că ”Fură inima oricui”. Ca fierul de magnet, am simțit pentru prima oară o atracție instantanee față de un băiat. Aș putea descrie senzația aceea ca o săgeată care nimerea la fix ţinta.

Aveam să-l reîntâlnesc pe băiat ceva mai târziu la o petrecere cu colegi de-ai mei. Acesta venise cu prieteni dintr-ai lui, de la facultatea de ştiinţe politice. Avea un aer misterios şi ceva la el mă făcea să vreau să-l cunosc mai bine. Ne-am prezentat mai târziu în acea seară. Numele lui era Marian Chiş şi era student în ultimul an la ştiinţe politice. Era și el, ca mine, din Baia Mare unde mama era psihoterapeut iar tatăl muncitor calificat. Mi-a relatat că stătea într-un apartament cu trei prieteni.

    Înainte să continui povestea, se cuvine să fac o scurtă paranteza și să vă spun o scurtă istorisire, pe care atât mama cât și tata mi-a spus-o de multe ori când eram mică. Aceasta explică originea grupului de eroi numiți Gardienii Cetăţii Lupului și veți înțelege motivul pentru care eu și cei mai buni amici eram destinați să fim războinicii care salvează Luluana de Forțele Întunecate.

    Acum şase sute de ani, oameni speciali de pe Pământ (telepaţi şi mediumi) au fost conduşi în această lume nouă de către un grup de zâne bune: Henara, Imana, Shawna, Ackma şi Deylala. Folosesc termenul acesta datorită asemănării cu binecunoscutele și îndrăgitele creaturi din basmele povestite copiilor. În realitate, ele sunt creaturi de Lumină extradimensionale comparabile mai degrabă cu zeitățile din mitologii. Fie că vreți să le ziceți zâne ori zeițe, de reținut este că sunt ființe de natură extraterestră imortale şi invincibile din energie pură, care se interesează de soarta oamenilor sau altor civilizații fără să intervină în chestiunile acestora și a căror misiune colectivă este păstrarea echilibrului între Forțele de Lumină şi Întuneric din Cosmos. Cum nu pot acționa în mod direct, aceștia trimit diferite suflete să se încarneze în lumile materiale și să rezolve orice fel de problemă ar fi cu tărâmul respectiv.

   Fiecare dintre zânele, sau zeițele dacă vreți, menționate anterior are propriul ei talent. Henara este zâna Justiției şi misiunea ei cosmică este să aplice legile karmei. Imana este zâna Adevărului şi recompensează cu cunoaștere universală pe cei care rămân loiali până la capăt propriilor valori morale și persoanelor din viața lor. Shawna este zâna Curajului şi-i testează de multe ori foarte dur pe oameni să aleagă cele mai puternice suflete. Ackma este zâna Speranţei şi-i pune uneori la grele încercări pe oameni să vadă câți din ei nu vor renunţa atunci când întâmpină ostacole în viață. Deylala este zâna Inocenţei şi rolul ei este să protejeze tot ceea ce este mai frumos, mai bun și mai pur în lume. Ea veghează, fie personal fie prin intermediul ajutoarelor ei,  asupra acelor copii născuți cu o misiune importantă în lume. De asemenea ea și asistentele ei, zânele naturii, protejează fauna și flora. O puteți considera un fel de înger păzitor ori Mama Natură.

   Zeițele au văzut că umanii aceia deosebiţi se chinuiau într-o lume în care simţeau că nu mai aparţin astfel că au decis să-i aleagă pe cei mai cinstiți, loiali, viteji, perseverenți şi cu sufletul curat și să-i aducă într-unul din sutele de mii de tărâmuri magice existente.

Printr-o vrajă, au creat un portal între cele două lumi şi i-au ghidat cu ajutorul unei hărţi pe cei care au îndeplinit condiţiile lor. Pe scurt, a avut loc un mare exod şi foarte mulţi oameni şi-au găsit o nouă casă pe Luluana.

Portalurile de pe tot globul pământesc au fost închise una câte una după o vreme. Cele cinci ființe extraterestre de Lumină au lăsat intrucțiuni unora dintre oamenii mai luminați cum să deschidă portale interdimensionale. Le-au destăinuit și secretele magiei iar aceia au devenit vrăjitori și vrăjitoare în adevăratul sens al cuvântului. Adevărul știut de acei puțini aleși este că s-a păstrat un portal care poate fii activat cu un talisman magic în capitala Marii Britanii. După cum ni se va explica ulterior, cele două tărâmuri se intersectau deja și s-a creat un fel de rută care să le unească.

    Unul dintre oamenii care s-au stabilit în noua lume a fost ducele englez John de Gloucester, strămoşul conducătorului actual al Cetăţii Lupului, devenit regele John I de Wolfglou. Oamenii l-au ales ca lider deoarece s-a ocupat de nevoile a mii de telepați şi mediumi din toată lumea. Realizarea lui cea mai mare a fost să poată aduce împreună diverse comunități din Europa și Asia fără să fie nevoie de forță armată. Oamenii aceia înțeleseseră că era nevoie să fie uniți și astfel și-au pus încrederea în lordul britanic. Acesta i-a condus în mod drept, ținând cont de nevoile lor.

   Ființele de Lumină i-au ajutat pe umani cu acomodarea pe Luluana până a fost gata cetatea unde să locuiască, care a fost terminată relativ rapid. În interior munca a mai continuat şi după aceea deoarece fiecare suveran care a urmat la tron a dorit să-și lase amprenta și să mai schimbe designul palatului regal.

Creaturile de Lumină au adăugat o proprietate care face ca palatul să fie cu adevărat magic şi anume că pereţii încăperilor se pot mişca astfel încât, odată intrat într-o cameră oarecare dacă ieşi din ea sau numai dacă treci pe lângă ea, nu vei mai găsi camera în acelaşi loc în care a fost înainte. Au creat apoi și o serie de pasaje subterane care pot fii utilizat în momentul unei evacuări forțate a castelului.

   Alte personaje importante care aveau să vină la palatul suveranului John I au fost mediumii Kail, Rodolfo şi Allan care au luptat în armata regală, dezvoltat tehnici noi de luptă, creat incantații și poțiuni.

Mai trebuie menționați la urmă grupul de războinici ai regelui Jonathan I cunoscuţi sub numele de Gardienii Cetăţii Lupului, care au primit binecuvântarea directă și câte un obiect magic de la ființele astrale.

   Primii războinici Gardieni au fost magicianul de origine irlandeză Theodor care a primit o sabie cu un vultur de la zâna Curajului, magicianul de origine coreeană Jeo Min care a dobândit o mantie neagră cu o floare de lotus de la zâna Purității, telepatul de origine japoneză Sami căruia i-a fost dăruit un smarald de către zâna Perseverenței, telepatul de origine spaniolă Emmanuel căruia zâna Adevărului i-a dat o liră şi mediumul de origine indiană Halifad la care zâna Dreptății i-a oferit un inel reglabil din argint.

   Theodor, Jeo Min şi Sami proveneau din familii cu statut socio-economic înalt. Irlandezul era un lord burlac care avea o proprietate mare şi zeci de servitori, coreeanul şi indianul erau în schimb moştenitori ai unor averi considerabile.

Cei trei s-ar fi cunoscut în Londra, unde locuiau,  şi au decis să plece împreună de pe Pământ să poată scăpa de nedreptăţile la care erau supuşi, fiind acuzaţi de ocultism şi de a face pacte cu Diavolul de oamenii de rând care nu-i înțelegeau. Asta după ce zeițele le-ar fi apărut în vis şi arătat calea spre o lume nouă.

Theodor și Jeo Min mai aveau şi un motiv ulterior să vrea să plece definitiv lumea din care făceau parte şi anume o suferinţă din iubire. Amândoi ar fi iubit, înainte de a se muta în capitala Regatului Unit, o femeie a cărei sentimente n-au fost reciproce şi care se temeau, ca mulţi alții, de abilităţile lor neobișnuite deoarece aveau impresia că erau aliaţi cu Satana și practicau magie neagră.

    Emmanuel şi Halifad au fost aduşi mai târziu de Sami, care i-a cunoscut pe când era în căutare de războinici noi din toată lumea pentru armata regală a lui John I. Acesta le-a văzut potenţialul şi a decis că erau potriviţi să se alăture brigăzii sale aşa că, înainte ca portalul să fie închis, i-a adus printr-un şiretlic în tărâmul magic. Aceştia, spre deosebire de primii trei, făceau parte din clasa mijlocie şi n-aveau averi. Unul era un artist plastic şi muzician aproape falit, insuficient apreciat de semenii lui, iar celălalt era un simplu meșteșugar și negustor. Cei doi n-ar fi vrut neapărat să plece şi cu toate astea l-au urmat pe Sami în ceea ce avea să fie aventura vieţii lor. Le-a fost promis că vor găsi avere, prestigiu și o viață mai bună în noul tărâm și au primit într-un final exact ceea ce-și doreau.

    Se povesteşte că nici n-a fost bine terminată fortăreaţa mistică şi era deja ameninţată de armatele indigene care nu acceptaseră prezenţa oamenilor pe teritoriile care le aparţineau lor de mii de ani.

S-a dus un război intens de câţiva ani până într-un final s-a făcut pace. Gardienii au fost războinicii care au reuşit, după mai multe tratative eșuate, să încheie alianţa care există şi-n prezent între umani şi restul popoarelor din regiunile cunoscute azi ca Jardinia, Oleandras, Applos, Makkars, Alphaeya, Vallandya şi Bastonia.

Tratativa finală s-a realizat și mulţumită abilităţii de negociere a conducătorului John I de Wolfglou, care a reuşit să formuleze alături de consilierii lui o serie de termeni de pace care să fie satisfăcătoare pentru ambele părţi. De atunci, oamenii au fost acceptaţi pe Luluana fără probleme, și-au putut dezvoltat comunitatea și bineînțeles trăi în armonie cu toți vecinii lor din celelalte împărății.

   Gardienii aveau să fie văzuți ca eroi și iubiți atât de oameni cât și de toate creaturile misice. Exemplul lor de cavalerism, vitejie, tenacitate, inteligență, modestie, fidelitate, altruism, compasiume și onoare aveau să inspire întregi generații de noi războinici. Liderii armatei regale aveau să ducă mai departe valorile morale ale celor mai îndrăgiți și apreciați luptători ai regelui. Însuși conducătorul John I avea cea mai mare considerație pentru acești eroi ai poporului său.

Războinicii Gardieni au dat urmașilor artefactele magice cu toate învățămintele zânelor legate de proprietățile lor magice și aceștia au făcut la fel din generație în generație până la descendenții actuali.

   Descendenții lordului Theodor și ai lui Jeo Min, strămoşii a doi dintre amicii mei cei mai buni, ar fi emigrat prin secolul al XIX-lea în Statele Unite ale Americii și respectiv în Coreea.

Puterea specială a Sabiei distrugerii este faptul că poate tăia şi/sau arde orice material de natură umană ori extraterestră, inclusiv prin stratul atmosferic şi prin spaţiul vid în care se găsesc particulele din care este creată toată lumea materială, fiind cea mai puternică armă din tot Universul.

Mantia protecţiei în schimb poate crea o barieră supranaturală, care poate proteja şi împotriva unui atac al Sabiei Distrugerii, totodată putând fii şi un fel de covor zburător care te poate transporta oriunde.

 Urmaşii lui Sami şi Halifad, strămoşii celorlalți doi prieteni cei mai buni ai mei de naționalitate română, au emigrat în România pe la începutul acestui secolului astfel că ei sunt păstrătorii Smaraldului bunădispoziţiei de la zâna Optimismului Ackma, care arată persoanei care priveşte în el ceea ce iubeşte cel mai mult, și Inelului destinului de la zâna Justiției Henara, care are puterea de a modifica întregul destin al  unei persoane.

  Tatăl meu este urmaşul direct a lui Emmanuel astfel că el are Lira iluziei de la zâna Adevărului Imana, care are proprietatea mistică de a crea iluzii când se cântă la ea. În curând, urma să mi-o încredințeze, fiind unica lui fiică şi deci moştenitoare a obiectului magic. Se aştepta în general vârsta de douăzeci şi unu de ani pentru a transmite moştenirea iar eu aveam douăzeci. 

Capitolul patru al poveștii:

https://magicalumealindei.blogspot.com/2021/05/gardienii-cetatii-umbadast-4.html