"viewport" content="width=device-width, initial-scale=1"> Atelierul Magic al Lindei

Translate

duminică, 17 octombrie 2021

Poezii pentru adolescenți și tineri adulți (4)

 Lecție de iubire 


Dacă îmi permiteți vă mai transmit

o altă lecție foarte importantă,

O lecție care mulți nu o învață până

este deja târziu fiindcă au suferit

Ți-o spun eu acum, de vrei să știi,

lecția fundamentală despre iubire


Sfatul meu, dacă vrei să asculți,

este să te apreciezi pe tine

și să-ți dai importanță întotdeauna,

Nu renunța la tine pentru nimeni,

fă sacrificii doar în limita în care

persoana cealaltă merită efortul


Înainte de a iubi pe altcineva

uite-te bine în oglindă și vezi

Cum te placi tu așa cum ești și

cum te împaci cu persoana ta

Trebuie să te accepți pe tine

pentru a putea să iubești


Îți propun să te împaci

cu trecutul tău și să lași

Toate traumele acolo

dacă vrei un viitor bun,

Nu lăsa suferința ta 

să afecteze relațiile tale


Atunci mai bine stai să

te vindeci de toate rănile

Înainte să ai vreo relație

asigură-te că ești în regulă,

Cunoaște-te pe tine înainte

să cunoști o altă persoană


Iubirea este și așa complicată

fără să faci să fie totul mai greu,

Atunci când nu te iubești pe tine

este dificil să iubești altă persoană,

Atunci când ai încă răni sufletești

nu ți le va vindeca altcineva


Am trăit și eu și am iubit și

a fost mult mai complicat

Când timp mă uram pe mine

Să pot să iubesc cu adevărat,

Nu el mi-a adus fericirea

Ci eu singură am creat-o.

sâmbătă, 16 octombrie 2021

Poezii pentru adolescenți și tineri adulți (3)

 Lecţie de viaţă 


Yo-yo-yo, ce mai faceţi oameni buni?

V-a întrebat cineva astăzi cum sunteţi?

Vă-ntrebaţi “De ce unii apar şi apoi dispar?”

Sau “Inima mea frântă oare cum o repar?”

Prin versurile mele sunt alături de toţi care

Aţi suferit după o persoană oarecare


Sunt oameni buni şi răi aşa că ai grijă

Cui îi dai chiar şi un colţişor în inimă,

Nu vă lăsaţi fraieriţi de aparenţe

Şi încercaţi să evitaţi indecenţe,

Nimic nu poate fii mai rău decât

Cineva să se poarte cu voi urât


Păstrează-ţi mereu demnitatea

Acum că ştii care e realitatea, 

Creează-ţi propria ta fericire

Şi trăieşte mereu cu iubire,

Poţi fii bun cu toată lumea

Doar să te și trateze calumea


Ascultă ce-ţi spun lumea este rea

Tu stai liniştit şi vezi-ţi de treaba ta,

Nu permite nimănui niciodată

Să-ţi provoace o stare proastă,

Prietenii vor veni şi vor pleca

Aşa că-n faţa nimănui nu te apleca


Sfatul meu dacă-ţi pasă sincer de cineva

Este să testezi mereu persoana cu ceva

Ai încredere că dacă îi va păsa de tine

Ţi-o va demonstra şi te va trata bine

Nimic nu este întâmplător în viaţă

Fiecare persoană o lecţie te-nvaţă 


Unii te vor învăţa cum să iubeşti

Iar alţii de ce anume să te fereşti,

Unii ar putea să te-nvețe despre tine

Pe când alții nu te duce la bine,

Unii vor profita de bunătatea ta

Dacă cineva face asta tu nu ierta


Atunci când cineva te-a rănit

Uită de persoana acea cât ai clipit,

Nu-ţi mai petrece timpul cu oricine

Nu toţi sunt la fel de buni ca tine,

Pune-te mereu pe primul loc

Şi nu renunţa la visul tău deloc


Ai încredere în vorbele mele

Te vor scuti de multe belele,

Viaţa ta poate fi o binecuvântare

Nu şi dacă trăieşti în desfrânare,

Dacă nu ţi se potriveşte anturajul

Să-l schimbi trebuie să ai curajul


Nimic nu mai este la fel de simplu

Trebuie să te și lupți dacă este cazu`

Uite-te puţin în jurul tău şi vei vedea

Nu lăsa pe nimeni a te desconsidera 

Nu te poţi încrede nici în prieteni

Până şi din cauza lor poţi suferi


În încheiere îţi mai spun

Încearcă să fii cel mai bun

Găseşte care-ţi este talentul

Nu lăsa să treacă inutil timpul

Fii ceea ce ştii că poţi să fii

Şi-nvaţă din ale tale greşeli.

luni, 11 octombrie 2021

Poezie în onoarea bunicului meu

        Bună ziua, oameni buni. Astăzi este despre bunicul meu, geologul Virgil Paul Stoica, pe care toți l-au regretat atunci când a plecat dintre noi. Ar fi fost aniversarea lui și de acea am scris o poezie pentru el. Îmi place să consider că este într-un loc mai bun, unde este fericit în sfârșit. Poate se află pe un vârf de munte, probabil undeva în Anzi că tot i-ar fi plăcut să meargă acolo, uitându-se în jos la noi.

Virgil păstorul

Sus sus pe cel mai înalt vârf de munte,
Pe unde curge izvorul vieții omenești
Cu creste răzlețe și pajiști mereu verzi,
Pe unde trec suflete și se odihnesc
În călătoria lor printre stele și galaxi
Acolo stă o turmă cu-un păstor
 
Mai la vale, găsești o cabană,
Este mititică și frumoasă,
E loc bun de poposit căci
Animalele și spiritele
Toate sunt cu drag găzduite
O noapte, o zi sau o vreme
 
O, pastor Virgil, ne este dor de tine
Știm însă că ai ajuns unde ești fericit
Nu vreau acum nimic mai mult
Decât să celebrez viața ta frumoasă
Prin versuri sau prin proză
Să rămâi etern în amintirea tuturor
 
Acum ești într-un loc bun,
Unde ți-ai dorit mereu să fii
Și că nu mai poți simți
Nici o minimă durere,
Ești în sfârșit în pace
Alături de toate oile tale
 
Suflet blând ai fost în viață
Și ne-ai iubit pe toți mult,
Ai vrut mereu ce-i mai bun
Pentru fetele tale frumoase,
L-ai făcut bărbat pe fiul tău
Și ai ținut familia împreună
 
Tu ai grijă de noi de sus
Te uiți la noi și zâmbești
Sau plângi sau râzi,
Planul tău astral este altul
Acum că nu ești pe Pământ
Tu ești cu ființe superioare.

marți, 5 octombrie 2021

Poezii pentru adolescenți și tineri adulți (2)

 Despre școală 


Școala-mi părea și mie plictisitoare

și că într-un fel mi-ar fi dăunătoare,

Știam că trebuia să trec peste acest hotar

așa că am considerat-o un rău necesar;


La final voiam doar să scap de închisoare

să pot să strălucesc și să zbor către Soare,

Tot ce voiam era ceva frumos să creez

și astfel cine sunt lumii să demonstrez;


Nu mă interesa decât libertatea

și așteptam să vină eliberarea,

Să scap de lanțurile tiraniei

ca să las în final loc anarhiei;


Mă confruntam cu probleme

și nu cu a profesorilor programe

Ci aveam colegi ce mă enervau

și care într-una mă tachinau;


Dacă treci și tu prin asta 

să știi că-ți înțeleg situația,

Școala poate fii grea uneori

este bună cu toți rareori;


Trebuie să te gândești că pentru tine

 trebuie să dai totul și să înveți bine

Și nu lăsa pe alții să te descurajeze

că într-o zi faima ta o să-i deranjeze;


Învață să ajungi cineva

să nu fii doar un careva

Învață și vei ajunge primul

când o să-ți vină timpul;


Niciodată să ai cultură

nu va ieși din modă

Așa că tu învață ce poți

arată cine ești la toți;


Dacă vei fi un om informat

Și foarte bine documentat

Nimeni n-o să te poată fraierii

pentru că tu mai bine vei știi;


La școală vreau să te concentrezi

iar într-o zi la visul tău ai să lucrezi

Școala, crede-mă, are rostul ei

și uneori este relevant ce note iei.

luni, 4 octombrie 2021

Poezii pentru adolescenți și tineri adulți

     Bună tuturor, încep în această săptămână seria de poezii pentru adolescenți. Sunt poezii menite să ajute pe aceia care trec prin momente dificile sau pur și simplu au nevoie de motivație și inspirație. Primele poezii sunt mai vechi iar celelalte sunt mai noi. Această colecție de versuri conține mesajele pe care vreau să le transmit generațiilor tinere.

La 16 ani 

La 16 ani viața-mi părea un joc

și voiam să mut munții din loc,

Trăiam cu gândul că am să pot

Fără să mă implic să am tot


Aveam impresia că puteam liniștită să zbor

până să-mi dau seama că mai mult cobor,

Să mă integrez în această societate

M-a mai readus puțin la realitate


Nu-mi imaginam că ar fi fost greu,

că am să dau și de oameni cu tupeu

Din aceia care să-ți testeze nervii

și cu prostiile lor să tot bată cîmpii


Persoane care vorbesc adevărat

sunt așa rare că parcă s-au evaporat,

Oameni de treabă nu prea mai găsești

ai putea spune că sunt dispăruți


Eram atât de inocentă

iar viața mea era decentă

Atâta timp cât am trăit

într-un basm închipuit


Acum după aproape un deceniu

am găsit pentru mine un remediu

Și am înțeles că depinde de tine

să te înțelegi și să te faci bine


Doar tu ești responsabil

să trăiești viața nobil

Fericirea ți-o creezi tu,

fără intervenția unui zeu


În tine există un mare potențial

să treci peste golul existențial,

Oricum ți-ar fi experiența

este frumoasă adolescența


Este un moment al vieții

fără multe responsabilități

Nu aștepta să devii adult,

doar vei fii stresat mai mult


Sfatul meu este să te bucuri

chiar și de micile lucruri

De care mai poți beneficia

înainte de a începe călătoria


Bucură-te de copilărie și adolescență

până să ajungi la independență

O să vezi că nu este atât de ușor

să facă față vieții de adult cu spor.

sâmbătă, 2 octombrie 2021

Poezie de toamnă

Bună tuturor și bine ați revenit pe blogul meu. Săptămână trecută, din păcate, nu am apucat să public așa cum mi-am propus așa că voi compensa săptămâna aceasta. Vreau să încep cu o poezie de toamnă, că tot a sosit și la noi anotimpul rece. Vă urez în primul rând să vă mențineți sănătoși în sezonul răcelilor și gripelor, mai ales ținând cont de situația actuală. Aveți grijă de voi și bucurați-vă de versurile poeziei mele de toamnă.


 

 Emoții de toamnă 

Afară este din nou toamnă, la fel și-n sufletul meu,

Mă deprim în fiecare an, parcă sunt în hibernare,

Mă-ntreb de ce nu poate fii primăvară mereu

Să putem fii în tot anul mângâiați de Soare?


Toamna și iarna viața devine alb-negru pentru mine,

Nu pot realiza nimic și uneori nu mă pot nici trezi,

Schimbarea de anotimpuri nu afectează la fel pe oricine

Dacă cineva are momente proaste nu e nevoie să râzi


Când va fi iar cald, cei sensibili se vor simții din nou vii

Căci ei sunt mereu în sintonie cu mama tuturora, Natura,

Atunci când ea este obosită sau suferă, plâng și a ei copii,

Toate stările ei le preluăm noi și ne punem armura 


Sunt unii care percep ceea ce alții nu pot,

Sunt sensibili la toate semnalele Mamei,

Aceste persoane se luptă cum pot

Și nu se lasă niciodată pradă dramei


Sunt unii care pentru alții au suferit zi de zi,

Lumina și umbra se alternează-n inimile lor,

Aceștia pentru a crede n-au nevoie de dovezi

Și nu se arată slabi în fața tuturor huliganilor.

duminică, 19 septembrie 2021

Poezie despre domesticirea animalelor

                                                                  Pisicuțele și cățeii

A fost odată ca niciodată,

Altfel nu s-ar mai povesti,

Haite de câini și pisici

Ce trăiau în sălbăticie


N-aveau stăpâni, erau libere,

Apoi s-au întâlnit cu oamenii,

Cu ei ocazional s-au adăpostit

Și primeau câteodată mâncare


În timp, au început să tolereze

Prezența bipezilor și beneficiau

De pe urma acestui parteneriat,

Patrupedele au fost domesticite


Astăzi, cățelușii și pisicuțele

Sunt membrii ai familiei

Și amicii noștri necuvântători,

Ei depind în totalitate de noi

 

Aceste suflete vă rog nu le abandonați,

 Mulți din ei pe străzi nu supraviețuiesc,

Faceți ce puteți ca să fie adoptate

Că au și ei dreptul la o căsuță a lor


Sunt suflete nevinovate ce ajung pe străzi

După ce au trăit împreună cu o familie,

Și sunt altele care luptă pentru supraviețuire

Așa că lasăți-le măcar să trăiască în pace

 

Dacă nu aveți intenția să ajutați 

Atâta vă rog să nu le faceți rău,

Țineți minte că animalele

Reacționează doar provocate


Nu v-au greșit cu nimic,

Ai vrea și tu să fii tratat bine

Dacă te-ai afla în situația lor

Și-ai trăi așa ca ele pe străzi.

sâmbătă, 18 septembrie 2021

Altă poezie despre pisici fără stăpâni


   

 Pisici sălbatice


A fost odată pe lângă o pădure,

Într-un loc uitat de lume,

Un mic grup de pisici războinice

Care neavând stăpâni erau dure

Păreau niște mici pume

Erau care mai de care mai feroce


Și de vă întrebați cu cine oare luptă ele

Vă spun că împotriva cruzimii oamenilor

Care le-au avut apoi le-au abandonat,

N-au fost de la bun început rele

Ci au devenit din cauza greutăților

Pe care, trăind pe stradă, le-au îndurat


Sute, ba chiar mii, de mici feline

Luptă zi de zi pentru a supraviețui

Vânează ca și suratele lor mai mari,

Dar nu o duc totdeauna bine

Și, cu toată grija mamelor, sunt pui

Care nu apucă să crească mărișori


Dacă se-mbolnăvesc, ele doar mor,

Nimeni nu vrea să aibă de-a face cu ele

Ba chiar mulți le gonesc sau chiar omoară,

Nimeni nu le duce vreodată la doctor

Unele suferă în tăcere, bietele,

Și nimeni nu le mai adoptă vreodată


Aceste mici feline domină strada și pădurea,

Cele mai puternice pot prinde rozătoarele,

Nu toate însă așa singure pot supraviețui,

Viața unei pisici sălbatice este foarte grea

I se pot întâmpla orice fel de lucruri rele

Cum ar fi ca oameni răi să le poată chinui.