Incipit

     Acțiunea acestei povești se petrece într-un viitor indeterminat sau mai degrabă o versiune alternativă a viitorului în care Forțele Întunecate au fost înlăturate din lumea pe care o cunoaștem. Trebuie să știți că, cu toate că teoretic Salvatoarea Pământului a învins provocare ultimă a Bătăliei Finale, întreaga linie temporală a fost alterată cu consecințe resimțite încă și acum. După spusele lui Schatzey Dansh, nici el ca zeu al timpului și spațiului nu poate știi cât de grave sunt schimbările liniei temporale. Viitorul este incert și totuși munca depusă de precesorii noștii n-a fost în van.

   Numele meu este Laury Castilla Espinosa, am nouăsprezece ani, m-am născut la New York și am locuit câțiva ani lângă Seul, Coreea de Sud. Sunt fluentă în engleză și coreeană iar pe lângă aceste limbi am învățat spaniolă și franceză la școală. Am abilitatea de a face vrăji ca fratele meu mai mare, superstarul mondial cunoscut ca și Lee Yong. Eu sunt cea care va primii Mantia protecției de la mama pe când Yoon Ray a primit Sabia distrugerii de la tata. Tocmai ce am absolvit liceul în Coreea de Sud și am venit înapoi în Statele Unite. Încă trebuia să mă decid ce voiam să fac mai departe. Între timp, să-mi ocup timpul m-am angajat la localul Kinstone unde lucra ocazional o prietenă de-a mea. 

   Era abia începutul sezonului şi deja din prima seară de spectacole live se vânduseră toate bileletele,  de zici că ar fi fost un concert al trupei Guardians of Tomorrow. Dis de dimineață ar fii început să vină primii clienți pentru micul dejun, așa că noi chelnerițele trebuia să pregătim totul să-i putem servi.

Mă simțeam norocoasă să pot lucra cu un grup de patru fete din anturajul prietenei mele cele mai bune, Eva, prințesă sirenă pe Luluana și o tânără aparent obișnuită pe Terra. Acestea erau practic sirene venite din regatul Evei. Aveau experiență în domeniul HoReCa, din moment ce profesia lor de însoțitoare a prințesei în lumea magică necesita aproximativ aceleași competențe. Izzy, Kayra, Hasma și Wenya au ales să se angajeze și să trăiască pe Terra pentru că voiau să schimbe peisajul şi să fie remarcate în acea lume nouă pentru ele.

   Nici nu vă puteți imagina rușinea când printre clienții care veniseră în acea primă noapte au fost părinții mei. Bineînțeles că întregul restaurant era ca înghețat la sosirea lor. Toți care i-au recunoscut, au căutat pretexte să se apropie de ei pentru a lua autografe sau să facă poze. A fost o nebunie ca eu și restul ospătărițelor să putem lucra. N-am rezistat și am folosit vraja de înghețare a timpului pentru cazuri de urgență. Practic, înafară de părinții mei și cele patru sirene din Luluana, restul erau înghețați. Când părinții mei au realizat ce făcusem, mama se uită dezaprobator și mă certă în coreeană zicându-mi că magia era numai pentru situații de urgență pe când tata doar se uită dojenitor în ochii mei. Le-am adresat următoarele alor mei:

”Oh, era o urgență. Ce faceți voi aici? În prima mea zi de lucru veniți să mă vedeți fără să anunțați întâi? Uitați că sunteți totuși foarte cunoscuți? ”

”Oh, scuză-mă n-am știut că trebuie să facem rezervare să ne vedem fiica. Noi am vrut să bem ceva rapid și apoi să mergem la restaurantul unde am rezervat.”

”Mulțumesc. Mult succes să ieșiți rapid de aici cu așa mulți fani. Ne vom vedea acasă.”

”Sigur, doar că nu înțeleg de ce ai vrut să faci munca asta. Pentru fiica unuia dintre cei mai mari producători muzicali, o muncă de ospătărit nu este cea mai bună opțiune.”

”Ah, las-o. Nu-l asculta pe taicăto, nici o muncă nu e mai prejos de o alta. Nu-ți face probleme, draga mea, vei găsi încet încet menirea ta.”

După scurta noastră conversație, cu aceeași vrajă am făcut să revină totul la normal. Mama cu tata s-au ținut de cuvânt și n-au stat decât pentru un cocktail și aperitiv. Lumea a început să mă recunoască și pe mine astfel că de multe ori în timpul acelei seri să încerc să evit în mod ingenios întrebările lor indiscrete.

   A fost o noapte lungă și obositoare, partea bună este că am fost alături de prietene și m-am simțit impulsionată de energia lor. Odată ajunsă acasă, am stat câteva minute să povestesc cu mama, care mă aștepta trează, pentru ca apoi să mă culc. Am adormit relativ rapid la cât eram epuizată după opt ore de muncă. Noaptea respetivă am început să mă gândesc la ceea ce voiam să fac în viitor. Nu mi-am dorit faimă deoarece am primit atenții nedorite din partea publicului. M-am orientat spre științe de când eram copil. Deja în clasele primare, învățătoarea trebuia să-mi dea exerciții suplimentare la matematică deoarece cele din clasă le făceam rapid și mă plictiseam. În școala gimnazială, la matematică și fizică învățam materia care în mod normal se preda în liceu. Când am început liceul, studiam matematică și fizică la nivel universitar. M-am interesat de astronomie, astrofizică și robotică mai ales după contactul cu cultura luluaneză. Spațiul, ca ultima frontieră de cucerit, m-a pasionat dintotdeauna. Pe Luluana, am putut datorită mătușii mele, regina Elysea a regatului Umbada, să vizitez centrul lor spațial (un fel de NASA) și să particip la ateliere. Acolo am început să învăț despre galaxii care pe Pământ sunt necunoscute. Doar făcând o tură în centrele lor de cercetare științifică îți poți da seama de nivelul tehnologic superior deoarece orașele par relativ simpliste unui necunoscător. Eram convinsă că visul meu era să fiu astrofiziciană, nu eram sigură dacă voiam să fac asta pe Terra sau pe Luluana. Cu media pe care o aveam, puteam intra la Academia Spațială Oleandras și să particip la programele spațiale de acolo. Mama își dorea să-mi iau timpul necesar să-mi aleg profesia, pe când tata afirma că studiile nu erau așa de importante ca și munca grea.