Obstacolele din calea propriuliu vis

   După ce le-am garantat părinților că voi avea grijă de mine în spațiu și le-am promis că-i voi contacta zilnic, în toamnă în loc să merg la facultate aveam să încep programul de formare pentru cadeți spațiali la Academia Spațială Wolfchester. Timp de doi ani, aveam să am un program intens de antrenament fizic care să mă pregătească pentru condițiile din spațiul cosmic, seminare de nivel universitar de științe naturale (care reuneau împreună biologie, botanică, zoologie, genetică, epigenetică, geografie și geologie, chimie și fizică) cu științe inorganice (care reuneau practic chimie anorganică și robotică) și seminare tot de nivel universitar de matematică, astronomie, astrofizică, informatică și programare.

   Responsabilul pentru selecționarea candidaților m-a chemat în biroul lui după afișarea rezultatelor la jumătatea lui iulie.
”În mod normal, domnișoară Warwick, nu pot accepta aplicația unui candidat care n-are 100% punctaj și nici nu este rezident pe planeta unde cere participarea la programul spațial. Știind desigur că programul spațial al Pământului nu este de departe avansat ca al nostru și văzând interesul vostru manifestat la parteciparea la atelierele create de grupurile noastre, vă dau o singură șansă. Nu înțelegi greșit, va fii nevoie să depuneți 50% mai mult efort decât toți restul colegiilor. Va merita?”
”Da, domnule vice-decan, va merita. Am o minte destul de bună, voi munci din greu să țin pasul cu colegii mei dacă mă veți accepta în academia dumneavoastră.”
”Da, ai obținut un punctaj preliminar bun, semn că totuși ai obținut o pregătire generală științtifică bună. Unde zici că ai absolvit?”
”La Academia Keith, domnule.”
”Ah, da. Scrie în scrisoarea de intenție. Bine, numai pentru o absolventă a unei academii care urmează sistemul nostru putem face excepție. Oricum, ai face bine să te pregătești să înveți materia pe care nu o știi încă, altfel vei avea probleme în programul de formare al ofițerilor spațiali. Este un program dur, aproape militar.”
”Nu mi-este teamă, voi face față.”
”Bine. Bun venit la Academia Spațială Wolfchester. Începutul cursurilor este fixat anul acesta deodată cu cele de pe Terra. Ne revedem atunci.”
Întreaga vară n-am făcut decât să învăț din manualele pe care mi le împrumutase ofițerul junior Leehno materia pentru examenul de admitere, să lucrez ca ospătăriță la restaurant și desigur am ieșit cu prietenele mele de la aceeași școală. Toate au rămas șocate să afle că aveam să mă mut din toamnă definitiv pe altă planetă și aveam practic să și călătoresc în spațiu, dacă aveam să fiu primită pe o navă. Dragele de ele, sub comanda lui Eva, au organizat chiar și o petrecere de rămas bun cu o săptămână înainte de plecarea mea.

  Prietena mea Eva avea să mă însoțească pe lumea ei natală, unde noi amândouă aveam să fim cazate de mătușa mea la palatul regal. Eu aveam să am trasport asigurat cu un tren super-rapid la academia spațială iar amica mea avea să fie în corul Înălțimii ei. Când să încep eu programul de formare la academia spațială, cea mai bună prietenă a me-și lua rămas bun temporar de la iubitul ei, care pleca din nou în spațiu cu nava cosmică Enterprise al căpitanului Nerissia.
”Gata, gata, dragă. Peste doi ani ani voi fii din nou înapoi și apoi te iau cu mine. Sper că te voi vedea și pe tine la bordul lui Enterprise la întoarcere, Laury.”
”E o promisiune. Mi-ar face plăcere să fiu și eu la bordul navei conduse de căpitanul Nerissia. Deja o admir foarte mult.”
”Vom avea nevoie cu siguranță de noi recruți. Îți voi ține pumni să poți să urci și tu la bord cu amica ta. Dacă nu, ascultă la mine și acceptă să te duci pe orice altă astronavă. Pentru mine va fi prima mea muncă efectivă de teren, după ce am început cu munca de jos. Mult noroc în a obține în timp slujba dorită.”
”Mulțumesc. Ne revedem într-un an jumate. Energia kinth fie cu tine.”

”Energia kinth fie cu voi, domnișoarelor.” Energia kinth este același lucru cu energia furyoku sau mana pe care șamanii ori magicienii (așa cum sunt eu) o pot accesa. Este o formă de energie superioară energiei a naturii, care permite manipularea acesteia. Pentru a indica energia vitală pe Luluana se folosește termenul de suflul vital ori suflul spiritual (tradus cuvânt cu cuvânt din limbajul elfilor) care reprezintă echivalentul energiei ki sau prana. Sufixul ”nth” este din limbajul elfilor și se referă la ceva care întrece, care este la un nivel superior, care este deasupra.

   Programul de formare al ofițerilor spațial avea să fie doar primul dintre obstacolele pe care aveam să le întâmpin la ceea ce avea să fie începutul carierei mele. Am să fiu sinceră cu voi și am să vă mărturisesc că partea dificilă n-a fost nicidecum să asimilez cunoștințele teoretice necesare unui explorator spațial ori să deprind tehnici esențiale pentru supraviețuire, autoapărare ori pur și simplu în ce privește utilizarea dispozitivelor tehnologice. Oh nu, nici pe de parte. Partea cea mai grea aveau să fie primii mei ani pe astronavă și adaptarea la un alt stil de viață. Acel prim an jumate de pregătire profesională l-am înfruntat cu capul sus, ca o adevărată războinică. Profesorii, dar evident că și colegii, erau cu toții impresionați de rezistența mea fizică și reziliența psihică.

  Înafară absolvenți ori absolvente a Academiei Keith, nici un alt individ obișnuit nu s-ar fii putut transfera pe Luluana, fără o forță mentală și fizică extrem de bună. După cum ar trebui să știți deja, diferența vibrațională își spune cuvântul, atunci când nu primești tipul de antrenament pe care l-am primit la fosta mea școală. Ideea este că am făcut tot posibilul să fiu aproape de nivelul celorlalți studenți ai programului spațial, chiar și dacă a însemnat să mă antrenez și să învăț până târziu. Prietena mea cea mai bună era mereu acolo să mă încurajeze și într-un final până și toată familia mea îmi susțineau obiectivul, fiecare în felul lui. Frații mei înțelegeau cel mai bine pentru ce anume depuneam atât demult efort fiindcă ei înșiși aveau visurile lor. Fratele meu mai mare și-a realizat în parte aceste dorințe, pe când fratele meu mai mic încă descoperea ceea ce voia cu adevărat. Părinții mei au fost nevoiți să realizeze că trebuia să mă lase să zbor, să mă lase să-mi trăiesc viața pe care o voiam. Nu era ușor nici pentru mine să ies din zona de confort al familiei, era totuși momentul să ies în evidență prin ceea ce aveam să realizez.

  Concuram împotriva celor mai buni absolvenți de la Academia MG Allan din Umbada, care deja aveau mai multă pregătire teoretică și practică decât mine. Uneori mă simțeam pierdută, n-am uitat niciodată scopul final și am continuat să dau tot ce puteam. Cu cât puteam învățat mai multe despre ceea ce mă aștepta în spațiu, pe alte planete, cu atât mă simțeam mai pregătită să înfrunt necunoscutul. Ideea de vid nu mă speria, era ceva ce practic experimentam ori de câte ori treceam prin portalul interstelar (definiția tehnică) dintre planeta Pământ și Luluana. Să vă explic: lumea ”magică” nu se află defapt în vreo altă dimensiune (numai lumea spiritelor nu se află în Universul ”material”) ci într-un alt sistem galactic atât de îndepărtat că n-a fost încă explorat de oamenii de pe Pământ. Portalul pe care-l folosim pentru a ne deplase între sistemele galactice Calea Lactee și Aghar este un fel de tunel cosmic, considerat de astronomi și astrofizicieni ca un fel de scurtătură creată de ființele supranaturale.