Povestea unui vis

   Sunt Yooray Warwick, fiul unui producător muzical din Statele Unite și o actriță și cântăreață de faimă internațională (mondială chiar). Cu siguranță veți crede că ascensiunea mea către succces a fost ușoară, având în vedere statutul părinților mei. Am avut chiar și eu multe neplăceri în drumul meu spre celebritate, în care mi-am făcut ”inamici” din cauza statului meu social și binențeles amici, cunoștiințe, fani. Am urmat același parcurs ca mulți alți artiști: antrenament intens și promovare online.

    Cu toate că de mic copil am început să cânt și să învăț câteva mișcări de dans, adevărata mea pregătire am început-o în primul an de liceu în Coreea de Sud, unde trăiam pe atunci cu familia. Destul de frecvent, părinții mei trebuiau să plece de acasă pentru muncă iar eu cu frații mei mai mici (Layla, cu cinci ani mai mică ca mine, și Jay Kyo, care pe atunci era încă un bebeluș) rămâneam cu sora noastră cea mai mare, Emma (fiica tatei din prima lui căsătorie). Ea, care avea atunci douăzeci și unu de ani, s-a mutat de la mama ei pentru a veni să stea cu noi și eventual să meargă la universitate. N-a fost acceptată la facultate, în ciuda notelor ei bune și a faptului că era fluentă în coreeană, dar a obținut un contract la o companie muzicală.

  Asemeni mamei mele, Emma era și ea o mare fană a trupei coreene BTS și a început să învețe cântecele, și coreografiile lor. În perioada acea, primele trei albume de la BTS și de la Stray Kids (care-mi plăceau mie) erau fundalul muzical preferat când practicam acasă.
Emma a început să lucreze la al primul ei album muzical, după ce în Statele Unite apăruse în diverse producții de pe Broadway. Împreună cu sora mea mai mare, după multe implorări și aproape pe la spatele părinților, am început să mă antrenez să devin cântăreț și dansator.

   În perioada liceului am cunoscut-o pe prima și cea mai mare admiratoare a mea, Brinna Young (care ca mine, este jumătate americancă și jumătate coreancă). Era o colegă de clasă dintr-o familie cu statut social asemănător cu a familiei mele (atât că părinții ei sunt în domeniul alimentar) foarte pedantă, organizată și atentă la detalii (o perfecționistă) dar și foarte bârfitoare. Ea visa să devină una din acei idoli mondiali și a profitat de șansa să dea audiție la compania unde lucra Emma pentru a-și îndeplini visul. M-a dus și pe mine iar eu am fost acceptat să mă antrenez cu un grup de băieți care se pregătea să debuteze. Brinna a fost și ea acceptată într-un grup de novice fete și am început să ne frecventăm înafara orelor.

   Nici acum nu înțeleg cum m-am îndrăgostit de o fată care nu-mi plăcea, decât poate la nivel pur fizic. În orice caz, am petrecut nouă ani de zile în diverse faze de despărțiri și împăcări din momentul în care am oficializat relația noastră. Emma, dar sincer nici mama, n-au plăcut-o de la început și ziceau că este un pic cu nasul pe sus și părea falsă. N-am făcut caz la ele, mai ales când ea m-a sprijinit mereu în realizarea visului nostru comun de faimă, și am cerut-o în căsătorie acum un an. Ne-am certat la scurt timp astfel că nunta au fost desigur anulată. Acum suntem într-o fază în care ne purtăm ca amici, cu toate că mai există o oarecare tensiune romantică. Poate aș fi încercat să fac să reziste relația dacă nu mi-ar fi atras privirea o altă domnișoară, dansatoare de balet, care venise să facă audiție pentru show-ul produs de tata.