Întâlnirea norocoasă

     Mă simțeam epuizat și în același timp entuziasmat în ziua audiției noii grupe de dansatori de la show-ul produs de tata. Erau destul de mulți candidați și am stat cu tatăl meu să văd o parte dintre ei deoarece el zicea că trebuia să-mi fac o idee care mi-ar fii plăcut dintre ei să-i integrăm în grupul nostru ca dansatori.  La 14:30, m-am dus la studioul nostru să repetăm cu componenta vocală a grupului Guardians of Tomorrow: sora mea Emma, Bartolomeu și Lina. La un momentdat, făcând eu o pauză, am dat un ochi la sala unde încă făceau audiții producătorii. 

    Atunci am văzut cel mai frumos balet de până atunci, cu mișcări pline de o grație a parte, pe o muzică electronică modernă. În timp ce fata acea cu părul șaten deschis și ochii albaștri spre violet dansa, toți producătorii îi urmăreau  cu atenție fiecare mișcare. Se vedea că era puțin nervoasă, cu ici colo mișcări instabile, dar punea inima și sufletul în acea performanță. Am fost atât de încântat de ea, ca și când aș fi văzut un înger, că am urmărit-o până la final. Am auzit că fiecare dintre producători o felicita și-i punea câte o întrebare despre formația ei profesională. N-am stat să ascult mai departe, știam că trebuia să știu neapărat cine era acea dansatoare.

  Aveam să-i aflu numele acelei balerine de la tata, care vorbise despre ea cu restul producătorilor. Se numea Elena și era absolventă a Școlii de dans a Operei de la Paris și a New York Academy of Dramatic Arts. Asta mi se părea extraordinar deoarece eu nu am fost la facultate. Am luat cursuri de muzică, în particular compoziție muzicală și tehnici muzicale. Nu erau certificate asemeni unei facultăți, dar m-au ajutat să-mi dezvolt competențe în domeniu.

  Abia peste cinci zile aveam să o revăd pe acea balerină, care m-a vrăjit efectiv. Purta un tricou albastru și blugi negri din denim, cu o pereche de balerini. Era paremise a doua sau a treia zi de antrenament al noilor dansatori, de la care venisem să învețe câteva mișcări de dans clasic. Stilul meu preferat era hip-hop, însă dacă voiam să fiu un dansator bun trebuia să reușesc să învăț orice stil de dans. Am fost mulțumit să pot lucra alături de absolvenți de școli de dans atât de muncitori și de talentați. Acum era momentul ca eu să demonstrez lumii că, deși s-a născut într-un mediu bogat, încă mă mai pot îmbunătății constant ca persoană și ca artist.

    Am avut o pauză de zece minute și când ne-am întors, am făcut următorul anunț: ”Așadar, după cum probabil știți deja, după antrenamentul de bază veți începe să apăreți în emisiune. Cei mai buni dintre voi vor veni cu mine în Coreea de Sud pentru a filma cel mai recent videoclip al nostru. Ne întoarcem la sfârșitul lunii în SUA. Așa că pregătiți-vă pașapoartele, fiți concentrați și distrați-vă.”  

În acea zi înainte de a-i saluta de plecare pe restul, am reușit să vorbesc puțin în privat cu Elena. Mi-a recunoscut că era o fană de-a mea iar eu i-am mărturisit că, deși mi-am promis să păstrez distanța față de fani, ea părea de încredere. Eu unul știam să-mi exprim aprecierea față de cei mai loiali fani și să mă port cu inimă rece față de cei toxici. Am de asemenea răspunsuri sălbatice la hateri.