A fost odată ca niciodată (partea a treia)

 

Povestea magicienei Reiha Milva

 

      Următoarea poveste începe în același tărâm magic de poveste în micul regat Wanderfall, condus de un tiran. Acesta-şi menţinea puterea stârnind frică în popor şi omorând pe oricine ar fi încercat să i se opună. Oamenii l-au numit Regele de Inimi fiindcă colecţiona inimi pe care le scotea din pieptul victimelor sale ori dacă nu le strângea până când persoana respectivă murea. Reiha Milva, protaginista acestei povestiri, era o fată simplă din părinţi modeşti: tatăl era miner iar mama gospodăreasă. Avea un păr brunet frumos ondulat, ochii albaştri sclipitori, gene lungi şi dese, faţa rotundă şi fruntea lată iar statura era medie. Era bună la orice lucru manual, o bucătărească desăvârşită şi extrem de curată şi ordonată datorită mamei ei, care o crescuse bine şi o iubea mai presus de orice. Tatăl o iubea şi el în felul lui. Era agreată de toţi vecinii fiind o fire amabilă şi prietenoasă, asemeni lui Lidia Chiş. Avea nouăsprezece ani când îl cunoscu pe Dilan, subinginer de mină transferat recent la minele de cărbune unde lucra tatăl ei. A fost dragoste la prima vedere între cei doi iar părinţii erau deacord cu relaţia lor. Iubirea însă a fost spulberată în scurt timp de Regele de Inimi. Dilan era complice într-o organizaţie de magicieni puternici care urmăreau să-l detroneze pe moharhul sângeros iar asta i-a adus moartea. A fost ucis cu Reiha de faţă iar ea n-a putut să-şi continue viaţa după acea. A devenit tristă şi disperată, fără nici o speranţă. Intenţiona să pună ea însăşi capăt terorii Regelui de Inimi intrând în aceaşi grupare din care făcuse iubitul ei parte. După ce l-a omorât pe Dilan, monarhul a venit şi după părinţii fetei când a aflat că făcea şi ea parte din organizaţia secretă de vrăjitori şi vrăjitoare care plănuiau împotriva lui. Fata de miner a început să înveţe să practice magia şi era o elevă promiţătoare. Cu talentul pe care-l avea, ar fi ajuns o magiciană de lumină desâvârşită şi ar fi putut să ajungă să facă parte din gruparea celor mai puternici dacă ar fi continuat pe drumul bun. Puterea ce o avea putea fi comparată numai cu acea a fetei care va rupe blestemul pe care-l va arunca. Reiha nu este nimeni alta decât aceaşi vrăjitoare care va trimite prin blestemul ei întreaga împărăţie a prinţesei magiciene în lumea noastră.
         Scopul bun al tinerei vrăjitoare a fost corupt de Malusio, pe care l-a cunoscut după patru ani de când s-a alăturat organizației magice. Acesta s-a prefăcut că este un magician de lumină și că voia să o ajute să-l înfrângă pe Regele de Inimi, când în fapt inima lui era la fel de rece şi întunecată precum a despotului pe care ea nu-l suporta. Acesta a învăţat-o magie neagră şi a convins-o că numai aşa ar fi putut lupta împotriva suveranului monstru care-i oprimea pe oameni şi i-a omorât părinţii şi bărbatul iubit. Acest șarlatan a dus-o într-un alt regat, Orwald, unde perechea de monarhi nu putea avea copii. Malusio le-ar fi îndeplinit regelui şi reginei dorința iar ea ar fi pus o vrajă asupra lui să-i obțină dragostea, toate averile și puterea. El avea scopuri personale necunoscute iar ea avea intenţia de a se folosi de influenţa ei ca regină pentru a duce armata în regatul ei originar să-l detroneze pe Regele de Inimi.
      Regele și regina din Orwald au avut prin magia lui Malusio două prințese frumoase, Carmina și Rosella, cu părul de aur și ochii de culoarea cerului senin. Tot răul a început pe când regina cade bolnavă la pat la scurt timp după nașterea gemenelor. Nici cel mai bun medic din regat nu reușește să-și dea seama ce pățise. Nu știa nimeni că boala soției regelui se datora magiei negre. Viaţa ei ar fi fost preţul ce trebuiau să-l plătească să le aibă pe cele două prinţese. Gemenele vor trăi fără mamă doi ani, până când tatăl lor ajunge să se însoare cu Reiha. Noua soție neglija copilele și datoriile sale. Nimeni nu știa despre modul cum ea împreună cu vrăjitorul Malusio au obținut controlul asupra regatului. Rămânea problema gemenelor, singurele care ar fi putut sta în calea lor. Exista o zână care lua în grija ei copii pe care nimeni nu-i voia. Cei doi complici malefici se gândeau să apeleze la ea doar că numai mort regele ar fi renunțat de bună voie la fetele lui, pe care le iubea cu atât mai mult după ce o pierduse pe mama lor. S-au gândit astfel să însceneze moartea lui pentru a pune mâna pe cele două prințese. S-ar fi întâmplat la o partidă de vânătoare. Tatăl Carminei și Rosellei era alături de cei mai buni cavaleri ai săi în ziua în care ar fi trebuit să moară. Grupa de vânătoare s-a aventurat prin dumbravă, unde ar fi găsit mai multe animale, și au ajunsese până la împărăția din prima poveste. Acolo la marginea Pădurii Fermecate, Virgiliu împreună alți cinci soldați stăteau de pază. Conform planului, vrăjitorul cel rău deghizat în soldat al regelui avea să-i tragă o săgeată calului pe care regele îl călărea în speranța că asta va ajunge să-l omoare. Nu s-a gândit că Virgiliu l-ar fi văzut și ar fi sărit în ajutorul său. Atât calul, cât și călărețul, au fost primiți vreme de câteva zile la palatul împărătesc al părinților lui Aurinda.
          Planul celor doi magicieni a eșuat din vina lui Virgiliu și Laila, care au avut grijă de rege până când acesta s-a întors și a putut să descopere adevăratele intenții ale noii sale neveste. A exilat-o imediat pe ea și pe complicele ei din regat. Din răzbunare, Malusio a convins-o pe Reiha să arunce un blestem întunecat asupra Pădurii Fermecate iar ea va face întocmai. Prințesele Carmina și Rosella cu tatăl lor, întreg regatul lor şi celelalte trei regate vecine au fost salvate de zânele bune. Acestea prin magia lor au făcut o vrajă puternică de protecţie în jurul celorlalte patru regate ca să nu ajungă la ele magia neagră. Toţi cei din cele patru regate, inclusiv magicienii răi, şi-au deci continuat liniştiţi vieţile lor în cei paisprezece ani cât cei din Pădurea Fermecată fuseseră blestemaţi. Carmina şi Rosella îl vor avea pe tatăl lor alături şi vor avea propriile lor aventuri în Orwald despre care voi povesti curând.

       După ce blestemul a fost rupt de sărutul iubirii adevărate, Reiha şi Malusio au găsit o cale de întoarcere în tărâmul original. Au putut face acest lucru folosind magia zânelor care au ajuns în lumea noastră. Acum că, datorită salvatoarei, magia a fost adusă în lumea fără magie îşi puteau folosi din nou puterile magice şi să creeze iar haos. Reiha însă nu mai voia acelaşi lucru ca şi asociatul ei. Nu-şi mai dorea să facă rele fiindcă era mamă a unui băieţel de unsprezece ani, Horia. În cei paisprezece ani cât fuseseră blestemaţi, ea se îndrăgostise de Aron, care dacă vă amintiţi era cavaler la împărăţia lui Aurinda şi Gregor, şi cei doi avuseseră împreună un copil. Magiciana nu voia ca blestemul să fie rupt pentru că s-a întâmplat inevitabilul: bărbatul ei iubit şi-a amintit cine era ea şi a abandonat-o, luând copilul de lângă ea. Încă odată a pierdut ce avea mai de preţ şi era dispusă să lucreze cu geniul din spatele răutăţilor fiindcă aşa credea că avea să recupereze. Era din nou la culmile disperării, suferind după bărbatul iubit şi după progenitura ei. Se schimbase de când devenise iubita lui Aron şi mama lui Horia, nu mai voia să provoace altă suferinţă. Şi-ar fi dorit să existe o cale să poată lăsa în urmă greşelile făcute şi să o ia de la capăt împreună cu familia ei.  Au început s-o copleşească regretele şi numai făcând lucrul corect ar fi putut să se revanşeze pentru răul cauzat unei lumi întregi. Ceea ce avea de făcut era nimic mai simplu decât să ajute la doborârea pentru totdeauna a vrăjitorului Malusio. Îi cunoştea deja punctele slabe şi cele puternice. Trebuia să ajute eroii să scape definitiv de ameninţarea care era acel magician rău. Cum anume va face ea asta cititorii o să afle în următorul capitol al acestei poveşti.