"viewport" content="width=device-width, initial-scale=1"> Atelierul Magic al Lindei

Translate

duminică, 24 martie 2024

Simplă poveste de iubire

    Înainte să-mi dau seama, trăiam visul oricărei fane kpop al anilor 2020 când am devenit apropiată cu cel mai atrăgător și iubit super-star de la BTS încoace. Amuzant este că părinții lui sunt de fapt în relații bune cu membrii trupei de băieți din Coreea de Sud. Mama lui Yooray, actrița și cântăreața Daeri Warwick, ar fi prietenă cu Kim Seokjin de la BTS de dinainte de debut, în timp ce tatăl său, producătorul Alexander Warwick, a cunoscut trupa la unul dintre concertele lor din SUA. Sora mai mare a lui Yooray, cântăreața și dansatoarea Emma Kawle, este rudă cu o altă celebritate kpop, Felix din Straykids, care este un unchi din partea mamei sale, cântăreața și actrița Kity Alexis.

   La început, eu și Yooray eram amici și mă simțeam în al nouălea cer și numai să pot să lucrez cu el. Când să plecăm împreună în Coreea de Sud pentru filmarea noului videoclip, în care eu și alți dansatori aveam să apărem, m-a luat la o parte într-o zi și m-a întrebat:
”Ai fost deja în Seul cu ceilalți dansatori?”
”Da, coregraful ne-a dus deja la centrul comercial, iar de mâncat am mâncat aici.”
”Deci nu v-ați dus la un restaurant coreean? Păi ce zici să vii cu mine azi? Doar tu și cu mine.”
”Stai, vrei să spui ca la o întâlnire?”
”Da, dragă.”
”Okay.”
”Bine, atunci hai să mergem.”
”Așteaptă doar puțin.”
”Sigur.”
   Eram atât de emoționată încât abia puteam vorbi, dar Yooray era adorabil. Acum puteam să înțeleg de ce fetele din toată lumea îl iubeau atât de mult. Zâmbetul și râsul lui te fac să te îndrăgostești, este jucăuș, amuzant, grijuliu, inocent, foarte muncitor și modest în ciuda succesului, are o carismă a parte și cel mai important știe ce vrea. Acest super-star atât de iubibil pentru un oarecare motiv m-a ales pe mine și nu puteam să nu mă simt norocoasă.
  Eram deja îndrăgostită de Yooray iar prima noastră întâlnire n-a făcut decât să-l iubesc și mai mult. Eram atât de fericită și în același timp puțin îngrijorată că totul s-ar putea termina într-o zi. Mă temeam că-l idealizam prea mult, ceea ce m-a convins a fost totuși faptul că era el însuși atât în fața camerelor cât și cu camerele închise.

    În timp ce am adormit în acea noapte, am visat pentru prima dată creatura ciudată care este zeul timpului și al spațiului, Schatzey Dansh. Părea atât de uman, dar în jurul lui era o lumină strălucitoare. Omul acela mi-a vorbit și mi-a spus despre destinul meu.
”Fii mereu fericit. Să știi că ești exact acolo unde ar trebui să fii și cu cine ar trebui să fii.”
”Vrei să spui că trebuia să fiu cu Yooray?”
”Ei bine, a trebuit să modific puțin cronologia în favoarea ta. Dar tu ești aleasa. Asemenea Salvatoarei, ai propria ta misiune pentru Lumea Nouă.”
”Ce este o Salvatore? Despre ce misiune vorbesti?”
”Salvatoare este cel care a luptat în Bătălia Finală, dar a făcut o mizerie din cronologia când a călătorit înapoi în timp. Tu, cealaltă clarvăzătoare și Salvatoare va trebui să rezolvați asta.”
”Dar cine sunt ei?”
”Vei afla.”

    Ultima noastră zi în Seul, Guardians of Tomorrow au ținut un concert pentru fanii coreeni și Yong a fost extraordinar. Vocea lui suavă, mișcările de dans și prezența generală pe scenă sunt de-a dreptul grozave. De fiecare dată când îl aud cântând și îl văd dansând, mă îndrăgostesc din nou.
Acea noapte a fost a doua noastră întâlnire la un alt restaurant destul de aproape de Turnul Namsan. A fost minunat să vezi aproape întregul oraș Seul noaptea, luna și stelele. Nici nu era atât de frig, așa că am stat puțin. Am simțit că sunt în vârful lumii. Nu-mi venea să cred că aveam deja tot ce îmi puteam dori în viața mea. Am întâlnit privirea iubitului meu și în acel moment, s-a apropiat de mine și m-a luat de mână.

   A fi iubita unui super-star mondial nu era atât de ușor pe cum părea din cauza anumitor fani. Încet-încet aveam și eu să-mi fac un nume pentru mine și să fiu apreciată pentru ceea ce eram și anume o dansatoare profesionistă. Nu am acordat niciodată atenție haterilor și am încercat doar să fiu fericită pentru tot ceea ce aveam, dând totdeauna maximul. Alături de un partener ca Yooray care te încurajează mereu și rămânea 
solar chiar și în momentele dificile, viața a deveni mai ușoară.

joi, 21 martie 2024

Întâlnirea norocoasă

     Mă simțeam epuizat și în același timp entuziasmat în ziua audiției noii grupe de dansatori de la show-ul produs de tata. Erau destul de mulți candidați și am stat cu tatăl meu să văd o parte dintre ei deoarece el zicea că trebuia să-mi fac o idee care mi-ar fii plăcut dintre ei să-i integrăm în grupul nostru ca dansatori.  La 14:30, m-am dus la studioul nostru să repetăm cu componenta vocală a grupului Guardians of Tomorrow: sora mea Emma, Bartolomeu și Lina. La un momentdat, făcând eu o pauză, am dat un ochi la sala unde încă făceau audiții producătorii. 

    Atunci am văzut cel mai frumos balet de până atunci, cu mișcări pline de o grație a parte, pe o muzică electronică modernă. În timp ce fata acea cu părul șaten deschis și ochii albaștri spre violet dansa, toți producătorii îi urmăreau  cu atenție fiecare mișcare. Se vedea că era puțin nervoasă, cu ici colo mișcări instabile, dar punea inima și sufletul în acea performanță. Am fost atât de încântat de ea, ca și când aș fi văzut un înger, că am urmărit-o până la final. Am auzit că fiecare dintre producători o felicita și-i punea câte o întrebare despre formația ei profesională. N-am stat să ascult mai departe, știam că trebuia să știu neapărat cine era acea dansatoare.

  Aveam să-i aflu numele acelei balerine de la tata, care vorbise despre ea cu restul producătorilor. Se numea Elena și era absolventă a Școlii de dans a Operei de la Paris și a New York Academy of Dramatic Arts. Asta mi se părea extraordinar deoarece eu nu am fost la facultate. Am luat cursuri de muzică, în particular compoziție muzicală și tehnici muzicale. Nu erau certificate asemeni unei facultăți, dar m-au ajutat să-mi dezvolt competențe în domeniu.

  Abia peste cinci zile aveam să o revăd pe acea balerină, care m-a vrăjit efectiv. Purta un tricou albastru și blugi negri din denim, cu o pereche de balerini. Era paremise a doua sau a treia zi de antrenament al noilor dansatori, de la care venisem să învețe câteva mișcări de dans clasic. Stilul meu preferat era hip-hop, însă dacă voiam să fiu un dansator bun trebuia să reușesc să învăț orice stil de dans. Am fost mulțumit să pot lucra alături de absolvenți de școli de dans atât de muncitori și de talentați. Acum era momentul ca eu să demonstrez lumii că, deși s-a născut într-un mediu bogat, încă mă mai pot îmbunătății constant ca persoană și ca artist.

    Am avut o pauză de zece minute și când ne-am întors, am făcut următorul anunț: ”Așadar, după cum probabil știți deja, după antrenamentul de bază veți începe să apăreți în emisiune. Cei mai buni dintre voi vor veni cu mine în Coreea de Sud pentru a filma cel mai recent videoclip al nostru. Ne întoarcem la sfârșitul lunii în SUA. Așa că pregătiți-vă pașapoartele, fiți concentrați și distrați-vă.”  
În acea zi înainte de a-i saluta de plecare pe restul, am reușit să vorbesc puțin în privat cu Elena. Mi-a recunoscut că era o fană de-a mea iar eu i-am mărturisit că, deși mi-am promis să păstrez distanța față de fani, ea părea de încredere. Eu unul știam să-mi exprim aprecierea față de cei mai loiali fani și să mă port cu inimă rece față de cei toxici. Am de asemenea răspunsuri sălbatice la hateri.

duminică, 17 martie 2024

Povestea unui vis

   Sunt Yooray Warwick, fiul unui producător muzical din Statele Unite și o actriță și cântăreață de faimă internațională (mondială chiar). Cu siguranță veți crede că ascensiunea mea către succces a fost ușoară, având în vedere statutul părinților mei. Am avut chiar și eu multe neplăceri în drumul meu spre celebritate, în care mi-am făcut ”inamici” din cauza statului meu social și binențeles amici, cunoștiințe, fani. Am urmat același parcurs ca mulți alți artiști: antrenament intens și promovare online.

    Cu toate că de mic copil am început să cânt și să învăț câteva mișcări de dans, adevărata mea pregătire am început-o în primul an de liceu în Coreea de Sud, unde trăiam pe atunci cu familia. Destul de frecvent, părinții mei trebuiau să plece de acasă pentru muncă iar eu cu frații mei mai mici (Layla, cu cinci ani mai mică ca mine, și Jay Kyo, care pe atunci era încă un bebeluș) rămâneam cu sora noastră cea mai mare, Emma (fiica tatei din prima lui căsătorie). Ea, care avea atunci douăzeci și unu de ani, s-a mutat de la mama ei pentru a veni să stea cu noi și eventual să meargă la universitate. N-a fost acceptată la facultate, în ciuda notelor ei bune și a faptului că era fluentă în coreeană, dar a obținut un contract la o companie muzicală.

  Asemeni mamei mele, Emma era și ea o mare fană a trupei coreene BTS și a început să învețe cântecele, și coreografiile lor. În perioada acea, primele trei albume de la BTS și de la Stray Kids (care-mi plăceau mie) erau fundalul muzical preferat când practicam acasă.
Emma a început să lucreze la al primul ei album muzical, după ce în Statele Unite apăruse în diverse producții de pe Broadway. Împreună cu sora mea mai mare, după multe implorări și aproape pe la spatele părinților, am început să mă antrenez să devin cântăreț și dansator.

   În perioada liceului am cunoscut-o pe prima și cea mai mare admiratoare a mea, Brinna Young (care ca mine, este jumătate americancă și jumătate coreancă). Era o colegă de clasă dintr-o familie cu statut social asemănător cu a familiei mele (atât că părinții ei sunt în domeniul alimentar) foarte pedantă, organizată și atentă la detalii (o perfecționistă) dar și foarte bârfitoare. Ea visa să devină una din acei idoli mondiali și a profitat de șansa să dea audiție la compania unde lucra Emma pentru a-și îndeplini visul. M-a dus și pe mine iar eu am fost acceptat să mă antrenez cu un grup de băieți care se pregătea să debuteze. Brinna a fost și ea acceptată într-un grup de novice fete și am început să ne frecventăm înafara orelor.

   Nici acum nu înțeleg cum m-am îndrăgostit de o fată care nu-mi plăcea, decât poate la nivel pur fizic. În orice caz, am petrecut nouă ani de zile în diverse faze de despărțiri și împăcări din momentul în care am oficializat relația noastră. Emma, dar sincer nici mama, n-au plăcut-o de la început și ziceau că este un pic cu nasul pe sus și părea falsă. N-am făcut caz la ele, mai ales când ea m-a sprijinit mereu în realizarea visului nostru comun de faimă, și am cerut-o în căsătorie acum un an. Ne-am certat la scurt timp astfel că nunta au fost desigur anulată. Acum suntem într-o fază în care ne purtăm ca amici, cu toate că mai există o oarecare tensiune romantică. Poate aș fi încercat să fac să reziste relația dacă nu mi-ar fi atras privirea o altă domnișoară, dansatoare de balet, care venise să facă audiție pentru show-ul produs de tata.

joi, 14 martie 2024

Povestea unei balerine

     Numele meu este Elena și asta este povestea mea, care unora dintre cunoscători o să vă pară o dramă coreeană în viața reală. M-am născut în Montreal, Canada. Mama mea este mexicană iar tatăl meu este canadian. Acasă vorbeam  franceză ori spaniolă iar engleză am învățat la școală. De când mă știu, mi-a plăcut dansul, muzica și basmele. Am avut dintotdeauna o imaginație bogată și prieteni imaginari. Parcă am știut întotdeauna că lumea noastră nu este unică și că există cu adevărat mii de alte dimensiuni, așa cum aveam să descopăr ulterior. La patru ani, mama m-a înscris la dans clasic la sfatul unei amice de-ale ei, o profesoară de dans, care a văzut potențialul meu.
Pot să zic că am avut o copilărie fericită până la zece ani când părinții mei au divorțat după ce mama mea, o actriță șomeră, și-a găsit un loc de muncă permanent la Opéra National de Paris. Eu cu mama, care a primit custodia și pensia alimentară, ne-am mutat în Franța.

    În Franța am reușit să intru la una dintre cele mai bune școli de dans clasic: L'école de Danse de L'opera de Paris. Cu toate că eram la școală aproape de elită, întrucât doar cei mai buni pot intra, am simțit totdeauna mare presiune din partea mamei. La sfârșitul primului an de liceu, la cincisprezece ani, aveam să iau decizia care avea să schimbe cursul vieții mele în altă direcție față de așteptările ei.
Acel an aveam să petrec o mare parte din vacanța de vară cu tatăl meu, care între timp se mutase în Boston, Statele Unite. Era prima mea oară în Statele Unite și prima dată că-l vedeam în realitate pe Yong, numele real Yooray Wen Woodwick, un cântăreț americano-coreean mai mare cu un an decât mine, născut în New York. A locuit cu familia zece ani în Coreea de Sud, unde și-a făcut și serviciul militar înainte de debutul cu Guardians of Tomorrow.
Tata știa cât de mult îmi plăcea Yooray și mi-a făcut o mare surpriză aducându-mă într-unul dintre localurile în care obișnuia să cânte. Deși nu era atât de faimos cum este acum, el cu sora lui mai mare, Emma, aveau canalul lor de Youtube, unde postau diverse cover-uri, practici de dans și vloguri.

   Mi-am promis cu ocazia aceea că voi munci din greu pentru a ajunge o bună dansatoare și în secret cultivam un alt vis: să ajung în Statele Unite și să-l revăd pe Yong. Numai cine admirat vreodată un artist sau un grup poate să-nțeleagă emoțiile care trec prin mintea fanilor la gândul să poată respira același aer ca și acea celebritate pe care o îndrăgești.
Totul la Yooray mă fascina și-l făcea băiatul meu ideal: fizicul (părul negru strălucitor, ochii migdalați și misterioși, figura feței ovală și tenul ca de porțelan) și vocea suavă dar mai ales mișcările de dans.
Nici n-am fost în stare să-i adresez vreun cuvânt acea prima oară că l-am văzut, cu toate că la final a schimbat câte o vorbă cu fanii lui iar eu m-am limitat să privesc. Tata mă întreba ”Nu vrei să-l saluți?” la care eu ”Nu, îmi ajunge să fiu în preajma lui”.
Nu am fost acceptată în compania Operei Naționale Paris, spre marea nemulțumire a mamei, dar am intrat la Academia de Arte Dramatice din New York.
După o dispută urâtă cu mama, care dorea să rămân în Franța și să încerc să mă alătur companiei anul următor, m-am mutat în Statele Unite. Tatăl meu m-a ajutat cu bani până mi-am găsit primul loc de muncă. 

   Am rămas la New York după ce am terminat facultatea, unde mi-am păstrat slujba de chelneriță. Căutam pe Internet oferte de muncă ca dansatoare, chiar și audiții pe Broadway, când una dintre prietenele mele și colega de cameră, Tabitha, a intrat în camera mea.
”Ești dansatoare de balet, nu-i așa?”
”Desigur. Am primit o pregătire formală de balet în Franța”
”Atunci asta te poate interesa. Se fac audiții pentru Shining Byeol. Este scris aici. Poți să te întâlnești cu producătorii și dacă le plac, ai putea fi în emisiune.”
”Nu-mi vine să cred! Staţi să văd! ... ``Crezi că ai ceea ce este nevoie pentru a fi o stea strălucitoare? Vrei să-ți arăți abilitățile de dans? Distribuția noastră are nevoie de un grup de dansatori de balet bine pregătiți pentru noul sezon al show-ului nostru de talente. Stabilește o întâlnire cu echipa noastră de producători și arată-le ce ai pentru a avea șansa de a dansa alături de Guardians of Tomorrow. ``  Incredibil! Este o oportunitate atât de mare …”
”Grăbește-te și fă rost de o audiție. Nu pot să cred că ai șansa să audiezi pentru show-ul nostru preferat și să cunoști cel mai popular grup din întreaga lume. Și poți să-l întâlnești pe Yooray... E atât de atrăgător!”
”Ai dreptate că este drăguț ... Ce să fac?”
”Păstrează-ți calmul și concentrează-te doar pe a fii cea mai bună.”
”Mulțumesc, dragă.”
”Nici o problemă, dragă. Vreau să te ajut astfel încât să am șansa de a-l întâlni pe noul bărbat frumos din întreaga lume.”
”Oh, apreciez sprijinul și entuziasmul tău. Da, și eu aș vrea să-l cunosc ...”
În aceeași zi am reușit să obțin o întâlnire cu producătorii show-ului de talente miercurea următoare la prânz. Între timp a trebuit să pregătesc una dintre cele mai bune coregrafii ale mele de dans clasic. Nu știam că Yooray avea să mă vadă dansând în ziua audiției. Visul meu de a fii apropiată de el s-ar fii împlinit în scurt timp.
 

duminică, 3 martie 2024

O cale de a ieși din propriul Infern

   ”Hellevator”- o piesă predebut al unei alte formații, Stray Kids, povestește despre dificultățile întâmpinat de grup înainte de faimă. Piesa alude la dificultățile și obstacolele care stau în calea realizării visurilor, în cazul acestui grup acela de a debuta ca artiști ai companiei JYP. Însuși titlul cântecului, combinație dintre cuvintele ”Hell” și ”elevator”, reprezintă idea de a te ridica din Infernul personal, într-un fel a găsi lumina de la capătul tunelului.

  Trupa a debutat în urma unei reality show cu același nume din 2017. Sunt un grup de nouă băieți inițial, ulterior un an de la debutul lor au rămas în opt: liderul Bang Chan, , Han Jisung, Seo Chan Bin, Lee Mihno, Kim Seungnim, Hwang Hyunjin, Felix Yongbok Lee și Yang Jeonjin. Grupul a înfruntat provocările directorului companiei JYP, inclusiv eliminarea a doi dintre membri, și într-un final visul lor de a debuta toți nouă împreună a fost încoronat.

  Hellevator are o semnificație particulară acum că am văzut și reality show-ul în care apar pentru prima oară la televiziune Stray Kids. Este semnificativ și pentru că melodia în sine are un ritm adictiv și în plus dacă studiezi versurile, este puternic motivațională. Muzica lor se bazează pe experiențe personale, cu care fiecare dintre noi se poate relaționa, în special cei mai tineri. 

  Aici mai jos  aveți link-urile către versiunea originală a cântecului și primul videoclip,comparativ cu versiunea din 2020 (când au rămas opt membri: Chan, Minho, Jisung, Chan Bin, Seungnim, Hyunjin, Felix și Yeonjin). Puteți să ascultați și să vă dați cu părerea.  Vă place mai mult versiunea originală cu nouă membri sau cea nouă cu opt membri?

duminică, 25 februarie 2024

Sărbătorește Iubirea și renașterea Primăverii

     Ultima mea postare, legată de iubirea în această societate lichidă, poate da impresia cititori mei că nu mai cred în dragostea adevărată. Nu, nicidecum, ci doar că am realizat că, cel mai important este să poți găsi în tine Iubirea și Fericirea, căci cu tine vei petrece toată viața ta. Revenim de ideea de a te iubi pe tine însuți. 
Mai cred desigur și în marea dragoste menită să dureze o viață, care poate să coexiste bineînțeles cu acea de sine. Aceasta coexistă deja cu iubirea de aproape, de familie, de prieteni și, pentru cine cunoaște, iubirea pentru faimă sau pentru celebrități. Nu poți vor putea înțelege, dar Iubirea are multe forme de manifestare, ca părți ale unui întreg. 
Aceeași viziune se poate avea și despre zeitățile din culturile politeiste, fiecare este parte al întegului. Chiar și în culturile monoteiste, unde D-zeu poate fii interpretat ca fiind în orice plantă, animal sau om (viziunea panteistă). 

   Înafară de sărbătoarea iubirii de cuplu cunoscută ca Valentines Day (cu origini păgâne) să nu uităm că noi românii avem Dragobete, care reprezintă simbolul dragostei, fiind uneori identificat cu zeul iubirii în mitologia greacă, Eros, și cu zeul dragostei în mitologia romană, Cupidon. 
În tradiția noastră populară, se spune că Dragobete era fiul lui baba Dochia și era reprezentat ca un tânăr chipeș, voinic și extrem de iubăreț care influența în bine viața tuturor celor pe care îi întâlnea. El ar fi fost perceput ca un fecior frumos și iubăreț foc, care le făcea pe fete să-și piardă mințile. 

    O altă legendă poulară românească legată de ziua iubirii spune că Dragobete s-ar fi numit inițial Dragomir, ce simboliza zeul iubirii. Cum nimeni nu știa cine este tatăl lui, se zvonea că ar fi fost zămislit de însuși Duhul Muntelui, în timpul împreunării cu Dochia, când acesta s-a transformat în ceață. 
Se povestește că la naștere, Dragobete a avut patru ursitoare generoase, care i-au oferit daruri din cele mai alese. Prima ursitoare, Primăvara, i-a oferit dragoste; a doua ursitoare, vara, i-a dăruit dulceața fructelor și căldura iubirii; a treia ursitoare, toamna, i-a oferit un fluier pentru a înveseli oamenii cu cântecele lui iar a patra ursitoare, iarna, i-a dăruit o îmbrăcăminte albă, imaculată, cu sclipiri de diamante conceput astfel încât creștea odată cu flăcăul, rămânând alb ca neaua, oricât l-ar fi purtat. 
Cu aceste daruri, Dragobete reușea să seducă fiecare fată care îi ieșea în cale, motiv pentru care a devenit un simbol al dragostei și al iubirii. 
Mai târziu, când s-a transformat într-un tânăr fecior, Dragobete a mers în munți unde a învățat totul despre plante și animale. Astfel, el a devenit și stăpânul păsărilor și al plantelor. 

     Se mai spune că după ce și-a îndeplinit sorocul, Dragobete a fost transformat de Baba Dochia într-o plantă numită Năvalnic, care renaște primăvara în toate poienile și care se folosește pentru descântece de dragoste și pentru tratarea rănilor. De aici vine și denumirea populară a sărbătorii de Dragobete  și anume  ”Năvalnicul”. Alte nume sub care mai este cunoscut Dragobetele, în funcție de regiune, sunt: ”Cap de primăvară”; ”Sântion de primăvară”; ”Ioan Dragobete”; ”Drăgostițele” sau ”Logodna”.

  Această sărbătoare românească a iubirii este marcată în funcție de zone pe 24 sau 28 Februarie, 1, 3 sau 25 Martie. Nu este doar o sărbătoarea a iubirii, ci și o sărbătoare a sosirii primăverii întrucât se credea că Dragobete este un deschizător al primăverii. Primăvara se simte deja în aer și nu pot decât să fiu încântată de revenirea anotimpului meu preferat. Este un prilej de a începe cu adevărat să fac curățenie. Cu toate că fiecare zi ar trebui să fie un nou început, ce este clar este că pe perioada iernii eu una cel puțin mă simt într-o stare de hibernare, asemeni animalelor.

miercuri, 14 februarie 2024

Societatea lichidă

    Renumitul sociolog Zygmund Bauman definește societatea capitalistă modernă folosind adjectivul lichid și descrie cum în societatea lichidă în care trăim, soliditatea lucrurilor dar și soliditatea relațiilor umane, tinde să fie o amenințare.  Societatea actuală, ca lichidele, nu are formă întrucât ea se modifică în funcţie de cirsumstanțe, care acționează ca recipiente. Exact așa este și lumea modernă: ritmul vieții a devenit tot mai accelerat odată cu industrializarea, relațiile sociale au devenit tot mai instabile și se desfac cu ușurință iar insecuritatea este la ordinea zilei în contextul schimbărilor politice și economice rapide.

  Lichefierea societății afectează, cum am menționat, și relaţiile interpersonale. Acestea devin similare cu modul în care indivizii consumă: dorinţa de a consuma obiecte sau servicii pentru satisfacția imediată poate fii asemănată cu modul în care mulți preferă ”partenerii ocazionali” sau sunt mereu căutarea a acelui mereu ”altceva” în relațiile lor amoroase. Imaturitatea personală sau frica de angajament ar putea fii motivele care ne împiedică să dezvoltăm relații afective solide.

   Pentru majoritatea, orice jurământ de credință și orice angajament pe termen lung (cum ar fi de exemplu căsătoria) îi obligă să investească într-un viitor plin de sacrificii și obligații care le poate limita libertatea de mișcare și reduce capacitatea de a accepta oportunitățile noi și încă necunoscute care se vor prezenta, pe lângă faptul că pare respingătoare și înspăimântătoare. Mulți preferă mai degrabă propria libertate decât să facă concesiuni.

  Nici cultura nu mai este o cultură a acumulării sau a eruditiei, ci a lipsei de apartenență, a discontinuității și a uitării, a seducției şi a consumului imediat. Statul nu mai este responsabil pentru educaţie, se asistă la o moarte a eticii unde esteticul se substituie eticului. Morala a devenit ambiguă, iar diviziunea şi fragmentarea sarcinilor creează o pulverizare a responsabilității individuale. Suntem încurajați să dezvoltăm individualitatea, dar paradoxal, trăim mai degrabă în societăți în care individualitatea se transformă defapt într-un conformism de masă, stimulat de ideea de îndepărtare de ceilalți.

   În aceste contexte schimbătoare, oamenii au totuși nevoia de relaţii puternice de prietenie și de încredere reciprocă. Înafară de prieteni, persoanele pe care trebuie să putem și trebuie să ne bazăm că ne pot sprijini atunci când ne aflăm într-o situație dificilă este binenînțeles familia noastră. Totul pornește oricum de la noi, atunci când ne iubim pe noi înșine și ne considerăm demni de afecțiunea celorlalți.

sâmbătă, 10 februarie 2024

Anul Lunar 2024

   După calendarul gregorian,  folosit în majoritatea statelor lumii, anul 2024 a început pe data de 1 ianuarie. După calendarul chinezesc, anul nou însă se sărbătorește mai târziu.  Începutul fiecărui An Nou Chinezesc este stabilit în baza pe fazelor Lunii și poate avea loc într-un interval mai larg, între sfârşitul lui ianuarie şi jumătatea lui februarie, în funcție de data primei zile cu Lună Plină, după intrarea Soarelui în constelaţia Vărsătorului. Anul Nou Chinezesc este sărbătorit și în multe țări din Asia de Sud-Est precum Vietnam, Thailanda, Cambodgia, Indonezia (unde a fost adoptat calendarul lunar chinezesc alături de cel oficial gregorian) și Coreea.

    Anul Nou Chinezesc 2024 începe astăzi și marchează trecerea de la Anul Iepurelui de Apă la Anul Dragonului de Lemn. Conform mitologiei chinezești, acesta este un an al oportunităților, iar cei care se nasc în Anul Dragonului sunt considerați a fii persoane carismatice și vizionare.

  Fiecare an chinezesc primește numele său de la zodiacul chinezesc. Ca și zodiacul occidental, zodiacul chinezesc este de asemenea împărțit în 12 secțiuni. Zodiile chinezești sunt caracterizate de un animal și durează un an lunar și nu o singură lună. Celelalte animale zodiacale, înafara Dragonului, sunt: Șobolanul, Boul, Tigrul, Cocoșul, Iepurele, Șarpele, Calul, Oaia, Maimuța, Câinele și Porcul.

    Prin urmare, fie că sărbătoriți sau nu Anul Nou Chinezesc, vă urez 새해 복 많이 받으세요 (care tradus însemnă ”Acest an nou să ai parte de mult noroc”). Este formula standard-formală de a ura ”An nou fericit!” în coreeană. Vă doresc deci în încheiere mult noroc în îndeplinirea tuturor obiectivelor voastre.