Capitolul
7
Eu
şi restul Gardienilor, că tot ne aflam într-o lume magică cu acces direct către
orice parte a lumii, ne-am decis să ne alegem o destinaţie de pe Pământ unde să
mergem două sau trei zile. Am ales în unanimitate să petrecem trei zile și două
nopţi la hotelul din Londra al tovarăşului nostru. De ceva vreme ne invitase pe
toți acolo şi noi invocam mereu câte o scuză pentru care nu puteam să mergem. Daeri
fusese deja cu el în UK și în US iar acum era cazul să vizităm și noi
ceilalţi.Nu puteam să nu profităm de portalul care era practic mereu deschis
astfel că exista un flux constant de oameni între regatul Lupului și Anglia,
care puteau fii din orice parte a lumii și aduceau cu ei câte ceva din propria
cultură. Împărăția magică a fost de la început multiculturală și multietnică,
ceea ce a făcut ca să prospere în pace alături de restul populaţiilor
luluaneze.
Amicul nostru a reușit să ne convingă să ne ducem în capitala Angliei și
pe când am ajuns acolo prin portal, camerele erau deja pregătite. Era deja
seară, deoarece am hotărât să mergem la finalul programul de muncă, aşa că eram
cu toţii obosiţi după o zi plină, chiar şi pentru mine. Fusesem cu tata la
cumpărături, cu cățelul la veterinar pentru un control de rutină, am avut de
făcut curăţenie şi am pregătit de mâncare cu tata şi desigur m-am pus să mai învăţ.
Eu cu coreeanca aveam să împărţim o cameră cu amicul nostru comun (a cerut să
fie cu trei paturi) iar soții indieni aveau propria lor cameră.
Prietenul nostru avea un plan de
vizită pentru noi să putem vedea până plecăm cel puţin unele din principalele
atracţii turistice. Ne-am fi dus în prima zi pe jos la London Eye de unde
puteam face un tur panoramic al oraşului de sus, apoi către piaţa Trafalgar,
catedrala Westminster Abbey, faimosul turn al Londrei şi palatul Buckingham.
Am savurat seara aceea un ceai
englezesc şi o mâncare specific britanică (fish and chips) alături de cei mai
buni prieteni. Viața nu-mi părea mai perfectă decât în acele momente pe când
eram tânără și fără preocupări.
Cu ajutorul lui Manajith aveam să reuşesc să-mi aduc aminte detalii
semnificative din viziunile mele pe care le-am trecut cu vederea. Mi-am dat
atunci seama cât de mult demonul manipulase tot ce simţeam.
Hipnotizatorul m-a pus într-o stare
de transă profundă şi, cât am fost în starea aceea, am ajuns în lumea zânelor
şi silfilor. Eu puteam să-l aud în continuare pe amicul meu și să-i povestesc
tot ce percepeam.
Mi-a fost confirmat de la însăși
zâna mea păzitoare Imana că puterea mea era suficientă să înfrângă Răul cu care
lumea mea avea să se confrunte. Mi s-a mai zis să accesez puterea obiectului
meu mistic de la zâna de Lumină Imana. Ceea ce mi s-a părut ciudat este că
nu-mi puteam recunoaște trupul. Eram în formă de sirenă, plutind în ceea ce
părea a fii aer pentru ca apoi să aflu că era defapt eter, şi totuşi nu păream
eu. Aveam părul negru scurt ca tăciunele, aceiași ochi turcoaz şi eram mai
înaltă şi mai musculoasă. Şi faţa mi-o simţeam diferită când mi-o atingeam. Nu
era la fel de catifelată la atingere iar nuanţa era mai albă. Nu înţelegeam şi
eram confuză de ce nu mă puteam recunoaşte. Silfii şi zânele pe care i-am
întâlnit acolo, pe care le-am văzut în formă de umbre incandescente, mă tot
chemau Semayla. A trebuit să le spun că numele meu era Elysea. Am pomenit
șamanului asta iar el mi-a sugerat să mă duc în timp la momentul în care mă
numeam aşa. Am fost sceptică inițial, am fost încurajată să urmez sugestiile.
M-am trezit într-o altă perioadă, tot în lumea magică. Credeam că am
revenit înapoi. Ceea ce mi s-a întâmplat este că, prin sugestiile amicului meu,
am regresat în timp în altă viață. După modul cum eram îmbrăcată, am dedus că
era prin perioada corespunzătoare Evului Mediu. Eram tot o prințesă sirenă în
regiunea Vallandya iar tatăl meu era un tiran şi conducea războiul împotriva
oamenilor de pe Terra care începeau să sosească. Se simţea amărăciune peste
tot, până şi Cerul era negru. Fugeam şi mă ascundeam de tatăl meu să mă pot
întâlni cu un uman. Era vorba despre prinţul, fiul primului guvernator al
fortăreţei umane. Îl chema Biron de Wolfglou şi am simţit că-l iubeam. L-am
privit bine şi m-am şocat când am realizat că avea exact aceeași ochi ca şi prinţul actual. Ne-am
văzut pe ascuns şi ne-am sărutat. Am fost atât de şocată când mi-am dat seama
de asta că am cerut să mă întorc. Hipnotizatorul m-a ghidat atunci pas cu pas
să mă trezesc din acea transă.
Încă de când l-am
întrebat pe camaradul meu șaman despre senzația de deja-vu care am avut-o la vederea
Majestății sale, mi-a zis că poate l-am mai cunoscut într-o viață anterioară şi
de aceea sufletul meu îl recunoștea. Manajith a practicat pe el însuși și Krina
terapia prin regresii în viețile trecute și s-au convins amândoi de
veridicitatea teoriei reîncarnării după ce au încercat hipnoza regresivă. Aveam
să am și eu confirmarea că reîncarnarea este reală.
După experienţa mea de regresie, am început să mă documentez meticulos
prin biblioteci din diversele volumele de cronici, scrise de mai mulți autori
independenţi ce aveau sarcina de a consemna toate marile evenimente, care toate
păreau să ducă la o anumită Bătălie Finală dintre Bine şi Rău. Schatzhey Dansh
cunoştea viitorul şi când l-am întrebat ulterior, a confirmat realitatea acelei
bătălii, pe care o anumită Salvatoare va trebui să o dea pentru salvarea
tuturor lumiilor. M-am gândit dacă nu cumva eram eu Salvatoarea la care făcea
referire profeţia, silful călător în timp a negat asta. A zis că acea avea să
fie Salvatoarea Pământului, nu al Luluanei. A mai adăugat că bătălia noastră
n-avea să aibă nimic de a face cu Pământul.
Am cerut mamei mele acces la arhivele noastre şi am aflat că a existat
şi o prinţesă sirenă Semayla Arquas, fiică a tiranului Askeer frate cu regele
triton Huron El Rah, care a trăit între anii 1493 şi 1513. M-am uitat bine la
toate la tablourile în care apărea ea și m-a șocat să realizez că ochii îi erau
identici cu ai mei. Ea arăta în rest așa cum m-am văzut în viziunea avută în
transă.
Am fost surprinsă să descopăr, studiind
arhivele regale de la Umbada cu permisiunea suveranilor, că într-adevăr pe fiul
primului rege al fortăreţei l-a chemat Biron de Wolfglou și a trăit între anii
1491 şi 1573. Avea ochii lui Evan Young și arătat la fel cum l-am văzut în
hipnoza mea regresivă.
Prințul Biron şi prințesa sirenă
Semayla au fost protagoniştii unei poveşti de iubire în genul lui Romeo şi
Julieta. Legenda zice că s-au cunoscut
pe frontul războiului dintre popoarele lor. S-au îndrăgostit și și-au înfruntat
părinții iar iubirea lor i-a inspirat pe mulți să se răzvrătească împotriva
conflictului. Există şi o poveste în versuri despre ei, Legenda lui Semayla şi
Biron, în cronicele Luluanei. Consiliile i-au ajutat să aducă pacea între
popoare într-un final, după un an intens de lupte. Ea a fost omorâtă de un
asasin plătit de propriul ei tată astfel că n-a apucat încoronarea ei ca regină
a Fortăreței Lupului. În locul ei, a fost aleasă o anume ducesă de Greenfield.
Discutam cu amicii mei despre retrăirea vieţilor trecute şi cum ne putea
afecta viaţa curentă, în timp ce ne plimbam liniştiţi pe malul Tamisei, când am
dat din întâmplare de moştenitorul regatului Umbada. Acesta ne-a auzit vorbind
şi mi-a cerut detalii, adresându-mi-se ca şi cum eram doar eu. Eu i-am răspuns
politicos ceea ce ne relataseră soţii Kawle despre propriile lor experiențe de
regresie.
Prințul luluanez n-a experimentat
regresia în altă viață fiindcă nu era o tehnică pe care maestrul său o
utilizeze așa că l-a rugat pe aliatul meu Gardian să-l ghideze. Manajith a fost
de acord să facă o sesiune cu el şi l-am invitat a doua zi să ia ceaiul de la
ora cinci și cina împreună cu noi. A rămas şi el la fel de şocat când a
realizat că într-adevăr părea că ne cunoaştem dintr-o altă viaţă. Cu toate că
nu a spus nimic, se vedea pe faţa lui uimirea.
Nu puteam să nu-mi pun întrebări legat de natura relaţiei mele cu
prinţul din tărâmul magic. Oare visele mele implicau că eram destinată să fiu
iubita lui şi chiar nevasta lui? Mă aştepta un destin tragic? Mă gândeam la cum
ne-ar fi influențat viața noastră actuală faptul că ne-am cunoscut şi chiar
iubit într-o viață trecută. Povestea strămoșilor noştrii s-a terminat în
tragedie şi mă îngrijora ca viitorul nostru să nu fie marcat de dramă. Eram
sigură că avea şi el aceleaşi preocupări, fără să-mi dau seama ce simţea defapt
pentru mine. Avea ca un fel de zid în jurul minţii lui și aproape nici un fel
de telepat n-ar fii putut să-i citească mintea. Eu una nu reușeam, și nici
prietena mea japoneză. Suspectam că mi-ar fii fost relativ greu să-mi folosesc
împotriva lui abilitatea. Pentru un simplu medium, era foarte puternic după
nivelul ridicat de mana pe care-l emana, egalat numai de aerul lui de
superioritate. Încerca să fie amabil cu noi, cu toate astea nu-și controla
anumite comentarii ironice faţă de Alexander şi Manajith. Îi trata de sus, ceea
ce rănea ego-ul primului și lăsa rece pe cel de-al doilea. Eu sau coreeanca
interveneam să aplanăm situația.
Camarazii mei magicieni s-au documentat între timp din cărțile de vrăji
din biblioteca cea mai mare a palatului regal și au început să selecteze mai multe incantații care le-ar fii putut
folosi împotriva adversarilor. De asemenea, găsiseră și o serie de poțiuni pentru
energizare. Amici noștrii citiseră și despre liderii lor, silfi sau zâne
trecuţi de partea Întunericului care-i puteau controla din umbră. În mod normal
aceştia nu pot ajunge pe Luluana deoarece frecvenţa este prea mare. Pot doar
sta un timp scurt, atât cât să poată avea copii. Aceştia ar fi putut să
procreeze împreună cu zâne sau silfi, puri sa hibrizi, sau cu umani. Trebuia să
fim pregătiți să ne confruntăm cu ei, mai ales cu cei mai puternici care erau
capabili să intre în mințile noastre.
Trebuie să ştiți că planeta Luluana este în cinci dimensiuni, astfel că
acolo ceea ce puteai vedea, auzi, gusta, mirosi sau atinge nu este ceea ce
pare. Aceasta o puteam folosi în avantajul nostru, având în vedere că monştrii
cu care ne confruntam intrau în confuzie dacă le păcăleam simțurile. Practic eu
una cu abilitatea mea specială puteam face exact asta, prietenii mei trebuiau
să improvizeze. Aveam să descopăr că nu întâmplător fusesem binecuvântată cu
puterea mea. Restul Gardienilor deja atunci ziceau că era o coincidenţă
fericită că puteam altera percepţiile. Nu ştiam încă cum avea să funcționeze
asta pe demoni, amicii mei erau de părere că avea să fie la fel ca pentru
oameni.
Neiniţiaţii care ajung din tărâmuri cu vibrații mai joase nu de multe
ori sunt victimele propriilor senzaţii. Eu m-am născut în tărâmul magic şi n-am
resimţit efectul deoarece simţurile mele s-au obişnuit atât cu frecvența cât şi
cu stimulii dimensiunii magice. Ca să înțelegeți, tonalitățile de culori ori
sunete, gusturile şi mirosurile sunt fie mult prea intense pentru organele de
simț (ceea ce poate crea disconfort) ori pot fii percepute cu greu sau deloc
(ceea ce iară este neplăcut). Chiar prietenii mei nu de puține ori simțeam că
au halucinații, că nu vedeau ori nu auzeau bine, pentru ca în timp să se
obișnuiască și ei cu stimularea din Luluana.
