Mintea ne doboară în profund
Precum o furtună scufundă corăbii
Dacă gândurile ni se întrepătrund
Ca şi valurile învolburate ale mării.
Raţiunea s-a făcut capricioasă
Şi, oricât ar putea fi de arătoasă,
Nu se poate avea încredere
Dacă orizontul nu este la vedere
Ori de câte ori nu mă simt în apele mele
Prefer să mă bazez pe inima mea,
Războinica care mă proiectează la stele,
Fiindcă logica este fragilă ca un fulg de nea.
Cu toate că biografia mea n-are prefaţă
Împotriva adversităţilor din faţă
Am să navighez în larg tot mai departe
Fără să fiu azvârlită deoparte
Inima vrea numai ceea ce vrea
Şi mintea va intra în conflict cu ea:
Unde mai poţi vorbi de echilibru
Când ele n-au acelaşi calibru?
Cum rămâne cu sănătatea mentală
Când sufletul a rămas ignorat?
Întreaga lume transcendentală
Este încă toată de explorat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu