Umbra (2)

Asemeni cafelei ori dușului rece

Problemele mă trezesc la nedreapta realitate 

Am învățat că totul în viață trece

Poate că și demonii revin la normalitate;

În conflictul meu cu propria umbră 

Îi țin o vreme companie

Cât timp nu strânge precum o cobră

Conversația merge de minune

  

Demonii mai dansează

Uneori cu îngerii

Așa că mai contează

Încă o serie de mizerii? 

Hai că mă simt gata de ceartă

Dacă apare vreo umbră

Nu este nici o artă

Care să n-aibă vreo curbă 

 

 

Călătorie

Viaţa e frumoasă şi aşa
În timp ce urci muntele într-o şa
Când nu contează destinaţia
Călătoria îşi preschimbă semnificaţia;
Aş pleca de aici fără să mai revin
Dacă aş şti de unde provin
Îmi ajunge că am sufletul pur şi liber
Care îşi  alege propriul său lider

În fiecare zi ceva de experimentat

Drumul încă nu s-a terminat 

Iar când întunericul apare

Mintea logică nu mai tresare;

Pentru orice există un răspuns

Oricât ar fi de nepătruns

Iar de fiecare dată e diferit 

Când în ochi demonii i-am privit

Critică raţiunii pure

Mintea ne doboară în profund

Precum o furtună scufundă corăbii

Dacă gândurile ni se întrepătrund

Ca şi valurile învolburate ale mării.

Raţiunea s-a făcut capricioasă

Şi, oricât ar putea fi de arătoasă,

Nu se poate avea încredere

Dacă orizontul nu este la vedere

Ori de câte ori nu mă simt în apele mele

Prefer să mă bazez pe inima mea,

Războinica care mă proiectează la stele,

Fiindcă logica este fragilă ca un fulg de nea.

Cu toate că biografia mea n-are prefaţă

Împotriva adversităţilor din faţă

Am să navighez în larg tot mai departe

Fără să fiu azvârlită deoparte

Inima vrea numai ceea ce vrea

Şi mintea va intra în conflict cu ea:

Unde mai poţi vorbi de echilibru

Când ele n-au acelaşi calibru?

Cum rămâne cu sănătatea mentală

Când sufletul a rămas ignorat?

Întreaga lume transcendentală

Este încă toată de explorat.

Pe litoral

Chk chk chk boom şi Bang bang bang
Este ritmul vacanţei de pe litoral
După care am râvnit tot anul,

Atât de simplu îmi era planul:

Când stau într-un cadru atemporal

De necazuri I don't give a dang

O nouă vară nu doar fierbiente 

Ci şi oarecum romantică

Oh, a trecut ceva timp de atunci:

Eram inundată de sentimente

Şi, fără să devin fluşturatică,

M-am scufundat în mări adânci

Dacă ar fi să nu am pe nimeni

Aş profita să mă regăsesc:

Marea şi luna îmi vor ţine companie,

Soarele faţa mi-o va rumeni

Şi de viaţă am să mă reîndrăgostesc

Cu o altfel de armonie.