Directive și Primul contact

     Subiectul fierbinte în primul meu an de formare ca ofițer spațial au fost procedurile de urmat în interacțiunile cu ființe din alte lumi. Marile consilii luluaneze care se ocupă de stabilirea contactelor cu alte civilizații lua în considerare stabilirea unui prim contact cu restul civilizației umane. Am fost invitată, împreună cu restul familiei mele, la o întâlnire cu membrii acestui consiliu

”Știți deja pentru ce ați fost chemați aici, ați fost anunțați.” Început șeful consiliului, un elf.

”Da da, intervievați pământeni care sunt de mulți ani în contact cu civilizația voastră.”

”Exact, deci să trecem la subiect. Cunoscând dumneavoastră situația de pe Terra și reacția personală avută la primul contact cu civilizația noastră, sunt restul pământenilor pregătiți pentru aceasta? Laury, spune-ne tu prima impresia ta legată de această problemă.” Luă cuvântul al doi-lea consilier.

”Pe Terra sunt oameni care ar fi intrigați de acest contact, dar mulți ar profita pentru a crea haos. Nici chiar tuturor studenților Academiei Keith nu le este permisă o deplasare pe această planetă dacă nu sunt considerați a fii pregătiți. Studenții sunt învățați să păstreze secretul, dacă este cazul. Estimările zic că aproximativ 2.5% din populația de pe Pământ cunoaște la momentul actual existența altor lumi.”

”Ah, da, deci vi s-a zis deja la academia spațială asta. Bun, bun. Să auzim acum ce cred și frații tăi despre această chestiune. Înțeleg că unul dintre ei este constant în lumina reflectoarelor.”

  

”Eu sunt un cântăreț și dansator faimos în lumea noastră. Sunt urmărit, dar am reușit mereu să păstrez discreția, cu toate acestea se poate ca persoane atente să fii putut descoperi dubla mea viață. Cu toate acestea, nu au ce face cu aceste informații. Majoritatea oamenilor nu cred în magie sau existența altor lumi.”

 

”Deci sunteți de acord că un contact prea timpuriu ar crea haos?” 

 

”În situația actuală, cred și eu că da.”

Aveam să aflăm ulterior, printr-un comunicat al vice-decanului, rezultatul interviurilor. S-a hotărât, cum era de așteptat, amânarea până după ”încoronarea” Regelui Șaman începutul primul contact cu civilizația terestră. Primul pas în această direcție va fi realizată de elevii Academiei Keith, principalii care vor putea răspândi vestea existenței altor tărâmuri. Aveam să fim chiar și noi puși la curent legat de noile regulamente interne ale școlii care dădeau libertate elevilor. Clasele pentru elevi cu abilități supranaturale, deci practic șamani, mediumi și vrăjitori, aveau să fie integrate cu clasele pentru restul elevilor. Până și noi, ca ofițeri spațiali în formare, am primit un nou regulament legat de contactul cu tereștrii.

  

   Asistentul locotenent comandant Arsh, unul dintre profesorii noștrii și responsabilul de la sol al centrului spațial, ne-a ținut un seminar legat de contactul cu alte lumi. În momentul de față,  Luluana are legături mai mult sau mai puțin frecvente cu toate cele treisprezece planete ale galaxiei locale. Acestea se află pe o distanță între 500 de milioane de kilometri și 9 miliarde de kilometri și sunt, în ordine Some, Uma, Arlos, Ultron, Gultron, Pantharia, Galithea, Hastria, Tharmo, Kemalia, Nythos, Juthop și Laliria. Pe toate planetele cu populații umanoide, biosfera, vibrația energetică și cultura se asemănă, ceea ce i-a făcut pe mulți să ipotizeze că ar putea avea o origine comună. Astronomii și astrologii de pe Luluana care au studiat această ipoteză au numit planeta de origine Alfas și au localizat-o undeva pe la marginea galaxiei. Această planetă n-a fost găsită de echipele de explorare luluaneze și pare că nici misiunile spațiale de pe celelalte planete au găsit un spațiul gol acolo unde se presupune că ar trebui să fie planeta Alfas. Reziduurile găsite i-au făcut pe oamenii de știință să formeleze teoria cum că această planetă ar fi fost distrusă printr-o explozie două punct cinci miliarde de ani înainte de Big Bang-ul din care a fost originată galaxia locală a Pământului.

   

    Echivalentul Soarelui din Calea Lactee pentru galaxia Aghar este steaua roșie Lillu, care se află la aproximativ 200 de milioane de kilometri. Mișcarea de rotație a Luluanei fiind superioară celei a Pământului, cea dintâi ajunge să se încălzească mai uniform. Pe Luluana există două anotimpuri: unul cald, când Lillu este cel mai aproape și unul rece, când Lillu este cel mai departe. Pe Luluana calendarul se calculează în baza sistemului elf, adoptat și de coloniști umani veniți în perioada Evului Mediu, care măsoară timpul de la momentul stabilirii primei colonii de elfi, pitici, troli, gnomi, sirene și dragoni pe planetă. Se estimează că evenimentul acesta ar fi avut loc acum aproximativ 10 milioane de ani, deci tărâmul magic ar fii în anul stelar 9.954.999. 

 

  Comandantul Arsh ne relată plin de entuziasm că pe timpul misiunilor noastre, aveam să cunoaștem alte lumi pe măsură ce noi ca viitori ofițeri spațiali aveam să creem legături și cu planele de la marginea sistemului Aghar. Ne reaminti că misiunea ofițerilor spațiali consta în explorarea acestor tărâmuri necunoscute și că, oricât am fii suferit dorul de casă, trebuia să ne alinăm cu gândul că Cosmosul avea să ne fie de acum domiciliul și reședința noastră.

”N-am să vă mint, în sistemul nostru există tensiuni, mai ales cu dorința de expansiune a planetei Uma. Încercăm desigur să nu ne amestecăm în războiul altora, am încheiat totuși alianțe cu anumite planete și dacă ne cer asistență, noi o oferim. Menținem situația sub control, nu trebuie în orice caz să vă faceți griji. Totul va fi în regulă. Acum haideți în încheiere să ne amintim primele directive. Domnișoara Warwick ne poate aminti care sunt acestea?”

”Prima Directivă stabilește principiul de non-intervenție în dezvoltarea proprie a unei lumi noi.”

”Bun, și care sunt punctele din acest principiu în particular?”

”Punctul unu: un ofițer spațial nu va interveni în cultura unei alte forme de viață, atât timp cât prin neintervenție aceasta este pusă în pericol. Punctul doi: un ofițer spațial se va supune oricărei comenzi date de către superiorii lui, atât timp cât aceastea nu este în conflict cu punctul unu. Punctul trei: un ofițer spațial își va proteja interesele propriei culturi, atât timp cât aceasta nu va intra în contradicție cu punctul unu”.

”Foarte bine. Acum ca o temă rapidă pe mâine va trebui să-mi scrieți un eseu detaliat cum ați aplica concret prima directită într-un prim contact cu o nouă lume.”

După încheierea seminarului, mă pregăteam să merg direct la bibliotecă să mai învăț și să-mi termin eseurile, dar Eva m-a întâmpinat la ieșirea din clădirea unde aveam orele și m-a dus în regatul mătușii mele, la vreo oră distanță cu mașina. Nici una nu conduceam, aveam însă un șofer care ne putea duce unde voiam. Am ieșit să petrecem seara în pădure cu alte sirene. În timp ce prietena mea cu suratele ei făceau acrobații în apă, am profitat de locul unde ne aflam pentru a medita. Mintea mea era plină de noțiuni tehnico-științifice, paradigme și definiții învățate recent.

  

   La recomandarea profesorului care ținea seminarul de istorie și cultură, mi-am procurat în ziua următoare de la bibliotecă cronici moderne care expuneau faptele războiului din această galaxie. Eva când m-a văzut din nou cu cărți, s-a uitat curioasă la mine.

”Wow, deci voi umani aparținând rasei asiatice chiar învățați mai mult decât restul. Hihihi.”

”Haha, comentariul este ofensiv și dacă-mi ești cea mai bună prietenă. Știi că am de susținut o serie de examene din materii pe care practic nu le-am studiat pe Terra. Aceasta este parte din istoria recentă a planetei Luluana.”

”Oh, eu cât timp tu ai fost la cursurile tale am început să pregătim cu surorile mele festivalul ondinelor. O să avem o performanță în premieră în fața regelui și reginei Umbadei.”

”Mă bucur pentru voi. Vezi ți-am zis că mătușii îi va plăcea ceea ce faci.”

”Da, dar în lumea ta eu nu m-am putut face remarcată.”

”Nu-i nimic, vei fi o artistă pe planeta ta. Aștept să văd performanța voastră.”

Sufletul pur artistic al unei sirene ca Eva are de suferit într-o lume ca Pământul care doar urmează tendințe și ia în derâdere tot ce nu este conform. Văd în ea aceeași pasiune a frațiilor mei mai mari, care trăiesc pentru muzica și dansul lor. Pe lângă a fii o cântăreață și dansatoare excelentă, camarada mea are talent și pentru artele plastice.

Obstacolele din calea propriuliu vis

   După ce le-am garantat părinților că voi avea grijă de mine în spațiu și le-am promis că-i voi contacta zilnic, în toamnă în loc să merg la facultate aveam să încep programul de formare pentru cadeți spațiali la Academia Spațială Wolfchester. Timp de doi ani, aveam să am un program intens de antrenament fizic care să mă pregătească pentru condițiile din spațiul cosmic, seminare de nivel universitar de științe naturale (care reuneau împreună biologie, botanică, zoologie, genetică, epigenetică, geografie și geologie, chimie și fizică) cu științe inorganice (care reuneau practic chimie anorganică și robotică) și seminare tot de nivel universitar de matematică, astronomie, astrofizică, informatică și programare.

   Responsabilul pentru selecționarea candidaților m-a chemat în biroul lui după afișarea rezultatelor la jumătatea lui iulie.
”În mod normal, domnișoară Warwick, nu pot accepta aplicația unui candidat care n-are 100% punctaj și nici nu este rezident pe planeta unde cere participarea la programul spațial. Știind desigur că programul spațial al Pământului nu este de departe avansat ca al nostru și văzând interesul vostru manifestat la parteciparea la atelierele create de grupurile noastre, vă dau o singură șansă. Nu înțelegi greșit, va fii nevoie să depuneți 50% mai mult efort decât toți restul colegiilor. Va merita?”
”Da, domnule vice-decan, va merita. Am o minte destul de bună, voi munci din greu să țin pasul cu colegii mei dacă mă veți accepta în academia dumneavoastră.”
”Da, ai obținut un punctaj preliminar bun, semn că totuși ai obținut o pregătire generală științtifică bună. Unde zici că ai absolvit?”
”La Academia Keith, domnule.”
”Ah, da. Scrie în scrisoarea de intenție. Bine, numai pentru o absolventă a unei academii care urmează sistemul nostru putem face excepție. Oricum, ai face bine să te pregătești să înveți materia pe care nu o știi încă, altfel vei avea probleme în programul de formare al ofițerilor spațiali. Este un program dur, aproape militar.”
”Nu mi-este teamă, voi face față.”
”Bine. Bun venit la Academia Spațială Wolfchester. Începutul cursurilor este fixat anul acesta deodată cu cele de pe Terra. Ne revedem atunci.”
Întreaga vară n-am făcut decât să învăț din manualele pe care mi le împrumutase ofițerul junior Leehno materia pentru examenul de admitere, să lucrez ca ospătăriță la restaurant și desigur am ieșit cu prietenele mele de la aceeași școală. Toate au rămas șocate să afle că aveam să mă mut din toamnă definitiv pe altă planetă și aveam practic să și călătoresc în spațiu, dacă aveam să fiu primită pe o navă. Dragele de ele, sub comanda lui Eva, au organizat chiar și o petrecere de rămas bun cu o săptămână înainte de plecarea mea.

  Prietena mea Eva avea să mă însoțească pe lumea ei natală, unde noi amândouă aveam să fim cazate de mătușa mea la palatul regal. Eu aveam să am trasport asigurat cu un tren super-rapid la academia spațială iar amica mea avea să fie în corul Înălțimii ei. Când să încep eu programul de formare la academia spațială, cea mai bună prietenă a me-și lua rămas bun temporar de la iubitul ei, care pleca din nou în spațiu cu nava cosmică Enterprise al căpitanului Nerissia.
”Gata, gata, dragă. Peste doi ani ani voi fii din nou înapoi și apoi te iau cu mine. Sper că te voi vedea și pe tine la bordul lui Enterprise la întoarcere, Laury.”
”E o promisiune. Mi-ar face plăcere să fiu și eu la bordul navei conduse de căpitanul Nerissia. Deja o admir foarte mult.”
”Vom avea nevoie cu siguranță de noi recruți. Îți voi ține pumni să poți să urci și tu la bord cu amica ta. Dacă nu, ascultă la mine și acceptă să te duci pe orice altă astronavă. Pentru mine va fi prima mea muncă efectivă de teren, după ce am început cu munca de jos. Mult noroc în a obține în timp slujba dorită.”
”Mulțumesc. Ne revedem într-un an jumate. Energia kinth fie cu tine.”

”Energia kinth fie cu voi, domnișoarelor.” Energia kinth este același lucru cu energia furyoku sau mana pe care șamanii ori magicienii (așa cum sunt eu) o pot accesa. Este o formă de energie superioară energiei a naturii, care permite manipularea acesteia. Pentru a indica energia vitală pe Luluana se folosește termenul de suflul vital ori suflul spiritual (tradus cuvânt cu cuvânt din limbajul elfilor) care reprezintă echivalentul energiei ki sau prana. Sufixul ”nth” este din limbajul elfilor și se referă la ceva care întrece, care este la un nivel superior, care este deasupra.

   Programul de formare al ofițerilor spațial avea să fie doar primul dintre obstacolele pe care aveam să le întâmpin la ceea ce avea să fie începutul carierei mele. Am să fiu sinceră cu voi și am să vă mărturisesc că partea dificilă n-a fost nicidecum să asimilez cunoștințele teoretice necesare unui explorator spațial ori să deprind tehnici esențiale pentru supraviețuire, autoapărare ori pur și simplu în ce privește utilizarea dispozitivelor tehnologice. Oh nu, nici pe de parte. Partea cea mai grea aveau să fie primii mei ani pe astronavă și adaptarea la un alt stil de viață. Acel prim an jumate de pregătire profesională l-am înfruntat cu capul sus, ca o adevărată războinică. Profesorii, dar evident că și colegii, erau cu toții impresionați de rezistența mea fizică și reziliența psihică.

  Înafară absolvenți ori absolvente a Academiei Keith, nici un alt individ obișnuit nu s-ar fii putut transfera pe Luluana, fără o forță mentală și fizică extrem de bună. După cum ar trebui să știți deja, diferența vibrațională își spune cuvântul, atunci când nu primești tipul de antrenament pe care l-am primit la fosta mea școală. Ideea este că am făcut tot posibilul să fiu aproape de nivelul celorlalți studenți ai programului spațial, chiar și dacă a însemnat să mă antrenez și să învăț până târziu. Prietena mea cea mai bună era mereu acolo să mă încurajeze și într-un final până și toată familia mea îmi susțineau obiectivul, fiecare în felul lui. Frații mei înțelegeau cel mai bine pentru ce anume depuneam atât demult efort fiindcă ei înșiși aveau visurile lor. Fratele meu mai mare și-a realizat în parte aceste dorințe, pe când fratele meu mai mic încă descoperea ceea ce voia cu adevărat. Părinții mei au fost nevoiți să realizeze că trebuia să mă lase să zbor, să mă lase să-mi trăiesc viața pe care o voiam. Nu era ușor nici pentru mine să ies din zona de confort al familiei, era totuși momentul să ies în evidență prin ceea ce aveam să realizez.

  Concuram împotriva celor mai buni absolvenți de la Academia MG Allan din Umbada, care deja aveau mai multă pregătire teoretică și practică decât mine. Uneori mă simțeam pierdută, n-am uitat niciodată scopul final și am continuat să dau tot ce puteam. Cu cât puteam învățat mai multe despre ceea ce mă aștepta în spațiu, pe alte planete, cu atât mă simțeam mai pregătită să înfrunt necunoscutul. Ideea de vid nu mă speria, era ceva ce practic experimentam ori de câte ori treceam prin portalul interstelar (definiția tehnică) dintre planeta Pământ și Luluana. Să vă explic: lumea ”magică” nu se află defapt în vreo altă dimensiune (numai lumea spiritelor nu se află în Universul ”material”) ci într-un alt sistem galactic atât de îndepărtat că n-a fost încă explorat de oamenii de pe Pământ. Portalul pe care-l folosim pentru a ne deplase între sistemele galactice Calea Lactee și Aghar este un fel de tunel cosmic, considerat de astronomi și astrofizicieni ca un fel de scurtătură creată de ființele supranaturale.

Care este visul tău?

  La sfârșit de săptămână am avut o întâlnire cu întregul grup de Gardieni pe Luluana. Yoh, liderul Gardian și directorul unicului sediu al Academiei Keith din Argentina, și Ashleck, Gardianul consilier și directorul unicului sediu al Academiei Keith din Japonia, au condus această ședință. Cei doi și-au adus și fii, pe Ramand și Kenji, la această reuniune. Cu toții așteptau decizia consiliului constituit din silful Schatzhey Dansh, zâna Iubirii Daisha și cele cinci zâne protectoare ale Gardienilor legat de cine va fi Regele Șaman. Emma l-a adus și pe micul Raul, care stătea liniștit în căruciorul lui și urmărea curios tot ce se petrecea. 

   Părinții mei aveau să ni se alăture, după ce noi am discutat subiectele importante: situația Academiei Keith și viziunile primite de clarvăzătoare, Lina și Hélene, legate de repararea timpului. Tata lui Ashleck și Yoh, intrând în sala unde eram însoțit de soție, mama și tata, apoi regele și regina Umbadei cu fiul și nepotul lor, afirmă solemn că eram convocați. Nici nu termină bine de vorbit că ființele de Lumină care aveau să-l aleagă pe Regele Șaman apar de nicăieri sub formă umană în toată splendoarea lor.

”Salutările noastre de la Sursă, Gardieni și Înălțimile noastre. Pentru acest anunț, pe care știm cât l-ați așteptat, am decis să ne prezentăm cu toții în fața voastră.”

”Trimitem recunoștiință și iubire către Sursă, stăpăn al timpului și spațiului. Este vorba despre selectarea Regelui Șaman?”

”Întocmai, maestru șaman. A sosit momentul. Cum Yoh și Ashleck nu mai sunt la vârsta la care să primească o putere atât de imensă, rămâne de ales dintre Ramand și Kenji.”

”Și Raul ...” 

”Raul? Oh, nu ai înțeles. Momentul de a-l încorona oficial pe Regele Șaman se apropie. Am decis ca în loc să organizăm o competiție între mediumii de pe Terra, care sunt oricum inferiori, Ramand și Kenji se vor confrunta cu cei mai puternici șamani de pe Luluana de vârsta lor. Va fi ales unul dintre ei în baza performanțelor în această competiție amicală. Principali regi ai Luluanei au fost deja de acord să se organizeze pe planeta lor concursul.”

”Deci nu-i veți da și lui Raul posibilitatea de a-și exercita dreptul din naștere?”

”Dreptul din naștere? Știi prea bine că nașterea lui nu este decât o aberație temporală!”

”Draga mea, ce ți-am zis să nu mai enervezi ființe supranaturale? Este în regulă și așa. Cât timp va dura să înceapă competiția?”

”Abia peste doi ani. Regele Evan Young s-a oferit să găzduiască întrecerea. Veți anunțați cu câteva luni înainte.” Cu aceste ultime cuvinte, creaturile de Lumină au dispărut așa cum au apărut. Noi restul am mai rămas să discutăm alte chestiuni administrative.

”Să știi că ești așteptată să vii să predai la Academia Keith din Seul. Ai fii cu siguranță competentă. În momentul de față încă ne bazăm pe tutori din Luluana dar vrem să ne formăm proprii noștrii tutori pe Pământ. Pot să te pun pe listă pentru cursul de formare. Nu cerem diplomă de facultate pentru ca să poți preda deoarece nu credem în așa ceva” Mi se adresă mama lui Ashleck și Yoh.

”Oh, nu știu dacă vreau să predau.”

”Dar ce anume ai vrea să faci, dragă? Care este visul tău?” intervine tata.

”Abeoji, eomeoni, visul meu este de a merge în spațiu.”

”Iarăși ideea asta cu spațiul? Parcă am mai vorbit despre asta și am zis că nu suntem deacord.”

”Uri ddal, ești sigură că vrei asta? Vei fii departe de prietenii și familia ta ...”

”Yae, nepoata mea Nerissia este căpitan al flotei spațiale a Umbadei și este foarte rar cu familia ei. Cred că trebuie să vină zilele astea până pe Luluana, poate Laury se poate întâlni cu ea să povestească.”

”Pot?” cu o față nu prea convinsă, amândoi părinții au acceptat. 

La întâlnirea cu căpitanul Nerissia Dumitrescu, aceasta mi-a povestit că majoritatea din cei care-și făceau studiile la Academia Spațială renunță în scurt timp la viața de ofițer spațial, de teama să nu fie nevoiți să participe la războiul stelar din sector. Având în vedere numărul tot mai puțini studenți care-și completau efectiv cursurile la Academia Spațială și nevoia constantă de noi ofițeri juniori, s-a ales crearea unui nou program de formare. 

   În aceeași zi în care m-am întâlnit cu căpitanul Nerissia, înainte de începutul turei de lucru la Kingstone, m-am văzut pentru a lua prânzul cu Eva, care părea să aibă ceva urgent să-mi povestească. Știam că atunci când ea zicea ceva de genul, era important să-mi dedic timp s-o ascult, chiar dacă poate nu era atât de relevant ce voia să-mi relateze.

”Legat de motivul pentru care te-am chemat: cred că mi-am găsit jumătatea.”

”Oh. Deci crezi cu adevărat sau va fi ca și cu ultimul tău iubit ?”

”Ăla n-avea clasă, dar crede-mă că acesta are clasă.”

”E vreun alt prinț, Înălțimea ei prințesă a regatului Hariss din Luluana?”

”Nu, nu este. Este un ofițer.”

”Militar?”

”Într-un fel. Este un sublocotenent trasferat la Centru Spațial al Umbadei.” Știam că Umbada avea de vreun an propriul ei centru de cercetare spațială, dar funcționa cu ofițeri și studenți transferați din Oleandras. N-am putut să nu mă întreb dacă noua infatuația al prietenei mele nu era cumva elf, având în vedere că populația majoritară din regatul Oleandras era elfă.

   Aveam să-l cunosc pe acest nou iubit al amicei mele. Cum mă puteam aștepta, era un elf. L-am evaluat după cum se purta și-i transmiteam gândurile amicei mele. Ea părea chiar atrasă de el și puteam înțelege de ce. Era un specimen de elf relativ arătos: pielea crem, ochi și urechi ascuțite, părul roșcatiu, sprâncene negre și trăsături faciale masculine. Era una din rarele ocazii că puteam vorbi cu ofițeri spațiali, astfel că binențeles că majoritatea întrebărilor mele au fost legate despre munca lui. El mi-a răspuns cu entuziasm. I se citea în ochi pasiunea pentru munca sa.

”Leehno s-ar putea să pornească curând pe o navă spațială.”

”Da, având în vedere că mulți din ofițerii superiori sunt ocupați cu războiul, au avut loc o grămadă de promovări în ultimii doi ani. Cei care reușesc să absolve programul de formare de doi ani și care demonstrează că au cunoștiiințele, ar putea chiar să fie primiți imediat pe nave. Eu însumi am făcut doar trei ani de academie în loc de cinci și am fost acceptat să servesc pe o navă.”

”Wow, ce tare de tine.”

”Hey, ai putea să te înscrii și tu la cursul de formare. Dacă ai cunoștiințe bune de biologie, chimie, fizică, matematică,  astronomie dar și astrofizică, și ai o formă fizică excelentă, poți aplica.”

”Am vorbit cu un ofițer spațial, căpitanul Nerissia, despre programul acesta.”

”Oh, este căpitanul navei pe care voi lucra. Ideea este să treci examenul scris. Aș putea să-ți caut modelul de anul trecut. Nu știu cât de bine cunoști sistemele galactice din sectorul acesta ...”

”Sistemele Aghar, Kassia și Thearlos le cunosc cam la fel de bine ca sistemul local al Pământului.”

”Atunci este clar, poți să te înscrii la cursul de formare. Am putea să lucrăm pe aceeași navă, cine știe.” 

Visul meu, încă de mică, era acela de a explora spațiul iar așa o șansă pe care nu voiam să o pierd. Eva era la fel de încântată ca mine la gândul că aveam ocazia să-mi îndeplinesc dorința. Mai aveam numai să-mi conving părinții să mă lase să urmez această carieră de ofițer spațial. Aveam să le demonstrez că era cu adevărat ceea ce-mi doream.

Incipit

     Acțiunea acestei povești se petrece într-un viitor indeterminat sau mai degrabă o versiune alternativă a viitorului în care Forțele Întunecate au fost înlăturate din lumea pe care o cunoaștem. Trebuie să știți că, cu toate că teoretic Salvatoarea Pământului a învins provocare ultimă a Bătăliei Finale, întreaga linie temporală a fost alterată cu consecințe resimțite încă și acum. După spusele lui Schatzey Dansh, nici el ca zeu al timpului și spațiului nu poate știi cât de grave sunt schimbările liniei temporale. Viitorul este incert și totuși munca depusă de precesorii noștii n-a fost în van.

   Numele meu este Laury Castilla Espinosa, am nouăsprezece ani, m-am născut la New York și am locuit câțiva ani lângă Seul, Coreea de Sud. Sunt fluentă în engleză și coreeană iar pe lângă aceste limbi am învățat spaniolă și franceză la școală. Am abilitatea de a face vrăji ca fratele meu mai mare, superstarul mondial cunoscut ca și Lee Yong. Eu sunt cea care va primii Mantia protecției de la mama pe când Yoon Ray a primit Sabia distrugerii de la tata. Tocmai ce am absolvit liceul în Coreea de Sud și am venit înapoi în Statele Unite. Încă trebuia să mă decid ce voiam să fac mai departe. Între timp, să-mi ocup timpul m-am angajat la localul Kinstone unde lucra ocazional o prietenă de-a mea. 

   Era abia începutul sezonului şi deja din prima seară de spectacole live se vânduseră toate bileletele,  de zici că ar fi fost un concert al trupei Guardians of Tomorrow. Dis de dimineață ar fii început să vină primii clienți pentru micul dejun, așa că noi chelnerițele trebuia să pregătim totul să-i putem servi.

Mă simțeam norocoasă să pot lucra cu un grup de patru fete din anturajul prietenei mele cele mai bune, Eva, prințesă sirenă pe Luluana și o tânără aparent obișnuită pe Terra. Acestea erau practic sirene venite din regatul Evei. Aveau experiență în domeniul HoReCa, din moment ce profesia lor de însoțitoare a prințesei în lumea magică necesita aproximativ aceleași competențe. Izzy, Kayra, Hasma și Wenya au ales să se angajeze și să trăiască pe Terra pentru că voiau să schimbe peisajul şi să fie remarcate în acea lume nouă pentru ele.

   Nici nu vă puteți imagina rușinea când printre clienții care veniseră în acea primă noapte au fost părinții mei. Bineînțeles că întregul restaurant era ca înghețat la sosirea lor. Toți care i-au recunoscut, au căutat pretexte să se apropie de ei pentru a lua autografe sau să facă poze. A fost o nebunie ca eu și restul ospătărițelor să putem lucra. N-am rezistat și am folosit vraja de înghețare a timpului pentru cazuri de urgență. Practic, înafară de părinții mei și cele patru sirene din Luluana, restul erau înghețați. Când părinții mei au realizat ce făcusem, mama se uită dezaprobator și mă certă în coreeană zicându-mi că magia era numai pentru situații de urgență pe când tata doar se uită dojenitor în ochii mei. Le-am adresat următoarele alor mei:

”Oh, era o urgență. Ce faceți voi aici? În prima mea zi de lucru veniți să mă vedeți fără să anunțați întâi? Uitați că sunteți totuși foarte cunoscuți? ”

”Oh, scuză-mă n-am știut că trebuie să facem rezervare să ne vedem fiica. Noi am vrut să bem ceva rapid și apoi să mergem la restaurantul unde am rezervat.”

”Mulțumesc. Mult succes să ieșiți rapid de aici cu așa mulți fani. Ne vom vedea acasă.”

”Sigur, doar că nu înțeleg de ce ai vrut să faci munca asta. Pentru fiica unuia dintre cei mai mari producători muzicali, o muncă de ospătărit nu este cea mai bună opțiune.”

”Ah, las-o. Nu-l asculta pe taicăto, nici o muncă nu e mai prejos de o alta. Nu-ți face probleme, draga mea, vei găsi încet încet menirea ta.”

După scurta noastră conversație, cu aceeași vrajă am făcut să revină totul la normal. Mama cu tata s-au ținut de cuvânt și n-au stat decât pentru un cocktail și aperitiv. Lumea a început să mă recunoască și pe mine astfel că de multe ori în timpul acelei seri să încerc să evit în mod ingenios întrebările lor indiscrete.

   A fost o noapte lungă și obositoare, partea bună este că am fost alături de prietene și m-am simțit impulsionată de energia lor. Odată ajunsă acasă, am stat câteva minute să povestesc cu mama, care mă aștepta trează, pentru ca apoi să mă culc. Am adormit relativ rapid la cât eram epuizată după opt ore de muncă. Noaptea respetivă am început să mă gândesc la ceea ce voiam să fac în viitor. Nu mi-am dorit faimă deoarece am primit atenții nedorite din partea publicului. M-am orientat spre științe de când eram copil. Deja în clasele primare, învățătoarea trebuia să-mi dea exerciții suplimentare la matematică deoarece cele din clasă le făceam rapid și mă plictiseam. În școala gimnazială, la matematică și fizică învățam materia care în mod normal se preda în liceu. Când am început liceul, studiam matematică și fizică la nivel universitar. M-am interesat de astronomie, astrofizică și robotică mai ales după contactul cu cultura luluaneză. Spațiul, ca ultima frontieră de cucerit, m-a pasionat dintotdeauna. Pe Luluana, am putut datorită mătușii mele, regina Elysea a regatului Umbada, să vizitez centrul lor spațial (un fel de NASA) și să particip la ateliere. Acolo am început să învăț despre galaxii care pe Pământ sunt necunoscute. Doar făcând o tură în centrele lor de cercetare științifică îți poți da seama de nivelul tehnologic superior deoarece orașele par relativ simpliste unui necunoscător. Eram convinsă că visul meu era să fiu astrofiziciană, nu eram sigură dacă voiam să fac asta pe Terra sau pe Luluana. Cu media pe care o aveam, puteam intra la Academia Spațială Oleandras și să particip la programele spațiale de acolo. Mama își dorea să-mi iau timpul necesar să-mi aleg profesia, pe când tata afirma că studiile nu erau așa de importante ca și munca grea.