În ultima vreme m-am interesat mult să citesc și să aflu mai multe despre cum percep persoanele faimoase ieșirea din anonimat și mai ales cum se raportează aceștia la succesul lor. Există idea stereotipică a artiștilor care încep să bea și să se drogheze din cauza presiunii. În multe cazuri, persoanele ajung efectiv să-și distrugă viața din cauza adicțiilor când ar putea avea tot ce și-ar fii dorit.
Când mă gândesc la astfel de cazuri, să le zicem oarecum fără speranță, primii care-mi vin în minte sunt noii idoli globali (aici nu mă refer doar la cântăreți, ci și actori). Cum nu sunt eu însămi faimoasă, n-am efectiv de unde să înțeleg prin ceea ce trebuie să treacă celebritățile. Principiul empatiei nu prea funcționează aici din moment ce toate trăirile noastre sunt diferite.
Adevărul care l-am dedus este că, ca orice altceva, faima are un preț. Părerea mea este că nu poți cu adevărat cunoaște consecințele până când nu ești efectiv în situația respectivă. Acum dacă este ceva de dorit sau nu, asta numai tu însuți poți știi. Trebuie să te poți confrunta cu tot ceea ce compoartă această glorie și să fii suficient de puternic mental pentru a nu claca.
Cred că atunci când dragostea pentru faimă este mai puternică decât iubirea de sine este la fel de toxic ca atunci când trăiești mereu doar pentru a-i satisface pe ceilalți și nu ții cont de nevoile tale. Voi ce părere aveți? Voi ce ați alege? O viață trăită în anonimat sau faima?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu