Povestea de Crăciun

     Bună dragi urmăritori, cu întârziere vă doresc tuturor să aveți sărbători fericite și binecuvântate. Aceasta este una dintre poveștile de Crăciun pregătite pentru anul acesta. Până la sfârșitul anului 2021, am să mai postez o altă poveste de sărbători.

Primul Crăciun al lui Beniamin

 

       Era decembrie 1992 şi familia Dumitrescu se pregătea de sărbători în noua lor casă. Copilul femei ei avea să stea în Ajunul de Crăciun cu tatăl biologic şi avea să fie adus înapoi în ziua de Crăciun. Francis la cei cinci ani ai lui înţelegea că părinţii lui erau despărţiţi şi îl acceptase pe noul său tată. Ceea ce nu-i plăcea era să fie nevoit să petreacă sărbătorile când la mama când la tata. El, ca orice copil, ar fi preferat să fie cu ambi părinţi. I s-a explicat frumos că nu era posibil şi că trebuia să se gândească la partea bună şi anume că de Crăciun avea să primească mult mai multe cadouri, mai ales că şi ziua lui era tot în decembrie, pe douăzeci şi şapte.

În seara de 23 decembrie, Cara şi Paul au început să pregătească mâncarea pentru sărbători. Ea avea să facă diverse salate pentru seara de Ajun şi ziua de Crăciun iar pentru ziua de Crăciun o supă cu legume şi carne, cartofi cu legume la cuptor, o ruladă şi un cozonac. El avea să facă sarmalele şi ardeii umpluţi, să fie mâncăruri tradiţionale. Femeia îşi anunţă bărbatul că anul acela Billie avea să petreacă sărbătorile cu ei. El a rămas surprins.

”Ar fi ocazia ca Beni să petreacă cu noi primul lui Crăciun. Regina s-a certat mult cu regele pentru asta dar până la urmă el a zis că este într-adevăr bine pentru micul prinț să cunoască și tradițiile din lumea aceasta fără magie în primă persoană. O trupă de soldați vor fi oricum prin apropriere ca măsură de siguranță.”

”Desigur, îmi imaginez că nu-l pot lăsa așa fără protecție. Deci ei nu sărbătoresc Crăciunul? Credeam că sunt creştini.” 

”Nu, în lumea lor nu se sărbătoreşte Crăciunul, ei îşi fac cadouri când vine anul nou la ei în luna martie. Deja i-am luat câte ceva şi la pitic. Şi el are dreptul și apoi stai liniștit că nu ne vo deranja cu nimic soldații vor sta ascunși.”

”Da, sigur. Nici o problemă. Billie este un copilaş drăguţ şi cuminte. Nu creează probleme. Binenţeles că poate să petreacă sărbătorile cu noi dacă-l lasă părinții.” 

Francisc, sătul de joc, a intrat şi el în bucătărie să-şi ajute părinţii. Tatăl adoptiv l-a luat lângă el şi a început să-i explice ce făcea de mâncare şi l-a pus şi el să umple sarmalele şi ardeii umpluţi. Copilul era fericit să poată contribui la pregătitul mâncării. 

Părinţii l-au pus relativ devreme la culcare pe băieţel iar ei au mai continuat treaba lor în bucătărie, apoi s-au culcat şi ei.

        Mihai a venit după copil a doua zi de dimineaţă şi avea să-l aducă următoarea zi pe la amiază înapoi, astfel că practic Cara şi Paul îl vor avea numai pe micul prinţişor din seara de 24 până în 25.

Cei doi soţi au mers împreună să-l preia de la părinţii lui pe Billie Evan, după ce el şi-a terminat lucrul pe ziua respectivă. Mama a avertizat-o pe bonă că, copilaşul nu se simţea prea bine şi era ţâfnos, iar ea a liniştit-o că se descurca cu el. Domnul şi doamna Dumitrescu l-au dus pe copilaşul de doi ani acasă la ei, unde aveau să vină şi musafirii: părinţii ei, prietenii cuplului Adina şi Marcel cu Răzvan, Radu cu nevasta lui. La început, copilul de sânge regal a fost mai retras şi nu era confortabil cu atâtea persoane apoi încet s-a obişnuit. Toate lumea a rămas surprinsă cât de liniştit şi frumuşel era fiul de monarh, care în opinia tuturor era cu adevărat un mic îngeraş. Celălalt băieţel era mult mai neliniştit, nu stătea locului o secundă faţă de Beniamin care unde era pus acolo stătea. 

        Cei doi copii au mâncat bine şi s-au jucat destul de frumos împreună, fără prea mari plânsete şi ţipete. După un an de când a început să rostească primele cuvinte, Beniamin se exprima în două limbi. Spunea deocamdată fraze telegrafice dacă avea ceva important de spus de exemplu că-i era foame sau sete, frig sau cald, că voia să se joace cineva cu el sau voia o poveste ori altceva. Cât de mic era, el ştia deja că la cetatea Umbadast se vorbea engleză şi cu mama Cara şi tata Paul, cum le spunea el, şi restul familiei şi prietenilor acestora se vorbea româneşte. La familia Dumitrescu moştenitorul tronului putea să fie copil, fără să fie paralizat de frică ca acasă la el, aşa că în timp va ajunge să se atașeze și mai mult de babysitter-ul lui. 

Când a venit vremea ca musafirii să plece deoarece era târziu şi copii trebuiau să se culce, micul prinţişor a cerut insistent să stea cu ”mama Cara” şi femeia atunci l-a luat în braţe şi l-a dus în camera fiului ei. L-a pus pe cel mic în patul supraetajat pe care ea şi bărbatul ei l-au achiziţionat anul trecut când a început să petreacă şi nopţile la ei. Femeia a stat să-i citească o poveste şi a mai rămas până a adormit de tot, apoi s-a dus să pregătească cadourile sub brad.

         Ochii băieţelului au sclipit de bucurie când în dimineaţa de Crăciun a primit darurile. Având în vedere statutul său, băieţelul avea de toate şi totuşi a fost entuziasmat de hăinuţele noi pe care să le poarte şi jucăriile cu care să se joace când venea la ei. Băieţelul a mulţumit frumos, aşa cum a fost învăţat, şi şi-a îmbrăţişat părinţii adoptivi. Mama i-a dat o sărutare micuţului, care s-a cuibărit atunci în braţele ei şi a început să se joace cu noile jucării. Tatăl între timp a pregătit cafea pentru adulţi, ceai pentru copil şi micul dejun pentru toţi. 

Francisc avea să fie şi el la fel de încântat ca frăţiorul lui de toate cadourile lui, inclusiv cele de la bunicii lui şi prietenii de familie, şi avea să mulţumească şi el părinţilor. Mama a propus fiului să scrie o scrisoare de mulţumire bunicilor pentru a-şi arăta recunoştinţa iar el a făcut-o în timp ce frăţiorul era ocupat cu noile lui jucării de pluş. 

În seara zilei de 25 decembrie, după ce familia s-a întors de la plimbarea în parcul de joacă, mama a mai citit o poveste copiilor. Tatăl între timp punea lemne pe foc în soba care încălzea casa. După ce băieţii au adormit, mama şi tatăl au putut avea un moment doar pentru ei până când în cele din urmă s-au pus la culcare în dormitorul lor.