Povestea lui Thomas şi Olivia

         Bună, dragi urmăritori. M-a gândit, având în vedere că cineva mi-a cerut, că aş putea să continui cu seria de poveşti scurte.

Am să mai continui curând seria de povești cu familia Dumitrescu, în primul rând, acum însă m-am gândit să alternez cu o altă serie de povești tot de genul fantasy.

   Această săptămână, că tot a fost joi sărbătoarea americană Thanksgivingday, adică Ziua recunoştiinţei, m-am gândit să scriu o poveste cu ocazia asta. Din păcate din cauza timpului scurt o public numai acum.

   

        Era ziua de marţi din săptămâna Zilei recunoştiinţei în Manhattan, New York, anul 1986 şi peste tot erau deja aprinse luminiţe, în toate magazinele începeau reducerile de Black Friday şi lumea începea să intre în spiritul sărbătorilor. Olivia Dern, treizeci şi cinci de ani, se pregătea sufleteşte să petreacă vacanţa cu familia biologică, mama ei scenarista şi compozitoarea Marian Dern şi fratele ei Roger, şi familia adoptivă, tatăl vitreg scenaristul, producătorul şi regizorul de desene animate Charles Martin şi fiica lui din prima căsătorie Linda Clough. 

Mama ei s-a recăsătorit, aproape de bătrâneţe, şi oricât încerca să fie tânăra femeie bucuroasă pentru mama ei îi era destul de greu să se obişnuiască cu ideea. Şi tatăl ei biologic era recăsătorit şi avea altă familie, la care rar mergea în vizită. Ceea ce nu suporta era insistenţa familiei să se mărite şi să aibă copii. Femeia îşi dădea seama că timpul ei trecea, nu mai era la douăzeci de ani, şi totuşi după cât a suferit din iubire îi era pur şi simplu frică. Prietenele ei erau toate la casa lor, în timp ce ea trăia încă singură în apartamentul ei din cartierul Queens din New York. 

   Olivia a început ca fotomodel şi a devenit un designer de succes, fiind la apogeul carierei. A ales să lucreze în domeniul modei pentru a nu se simţi în umbra mamei sale, chiar dacă a cochetat mereu cu muzica şi dramaturgia. La liceu a făcut parte din corul şcolar, fiind chiar solista principală, şi a regizat împreună cu un alt coleg o piesă muzicală. A ales apoi să studieze design vestimentar deoarece îi plăcea mult moda şi astfel şi-a dat startul carierei, lucrând după absolvire pentru mai marile companii de modeling şi firme de îmbrăcăminte. Nu a scăpat de faima mamei sale, care i-a deschis automat multe uşi şi i-au lansat demersul profesional.

  Tânăra femeie stătea de una singură după lucru în localul ei preferat savurând cockteil-ul ei favorit când, cu coada ochiului, observă un bărbat care o privea. La prima vedere era atrăgător cu ochii lui de un albastru pur şi părul de o culoare neagră strălucitoare. Avea o faţă luminoasă, cu ten perfect, şi purta un zâmbet frumos. Femeia a mai păţit-o cu tipi chipeşi, care şi-au arătat curând adevărata faţă. Doi ani a trăit cu un bărbat, care o minţea şi o înşela iar ea nu şi-a dat seama decât când el a pus capăt relaţiei. Era deobicei foarte intuitivă, putea vedea omul de lângă ea, şi a acceptat să rămână în relaţia deorece se aştepta de la el să o ia de nevastă. L-a iubit şi nu a vrut să vadă semnele că nu era bun pentru ea. Se baza foarte mult pe intuiţia ei, care de altfel nu dădea greş. Şi de această dată avea să aibă dreptate. Era ceva special la el, chiar dacă pe atunci nu şi-a putut da seama, avea să afle pe parcurs.

   Tipul care o mângâia din privire pe tânăra fashionistă pe lângă că era un străin aflat numai în vizită în Statele Unite era şi mai tânăr cu opt ani decât ea. Ca şi în filme, privirele lui Thomas şi Olivia s-au încrucişat şi a fost atracţie instantă. Amândoi puteau simţii acel schimb de energie senzuală, coup de foudre cum ar zice francezul, care a avut loc în momentul în care s-au privit în ochi.

Bărbatul şi-a făcut în cele din urmă curaj şi s-a apropiat de femeie. Ea a tresărit pentru un moment de emoţie. El a început să vorbească direct, prezentându-se.

”Tu nu eşti de pe aici după accent.”

”Nu, sunt din Texas. Am venit în această vacanţă a companiei la care lucrez, Biotech. Sunt inginer chimist. Am fost în şedinţă cu şeful cel mare.”

”Texas? Mi se părea că ești sudist.”

”Nici tu nu pari de aici.”

”Ah, nu. Am venit cu mama mea din Melbourne de mică.”

”Oh, ești de la polul opus.”

”Şi cât vei sta în oraş, dragă? O sa faci Crăciunul şi Revelionul aici, nu?”

”Da, dar am să lucrez între Crăciun şi Revelion.”

”Aşa şi eu. Eu sunt designer vestimentar, fost model.”

”Wow, interesant ... Scuză-mă nu-ţi ştiu numele.”

”Olivia Dern, încântată de cunoştintă.”

”Asemenea.”

”Şi zii, Thomas, ai apucat să te plimbi prin oraş? Să cunoşti New York-ul?”

”Nu prea, mai mult am muncit. Sunt liber acum şi am ieşit puţin.”

”Oh, atunci vino cu mine şi te voi duce să explorezi oraşul.”

Bărbatul aprobă, astfel că cei doi au pornit împreună să viziteze până noaptea târziu principalele atracţii turistice din New York: statuia Libertăţii, Central Park, Broadway şi restul districtului teatrelor, Empire state building, Times Square, Fifth Avenue şi Wall street.

        La sfârşitul acelei nopţi magice, având în vedere că era deja târziu pentru ca el să mai ajungă cu metroul la apartamentul închiriat de firmă, ea l-a primit să doarmă în apartamentul ei. Cei doi, în decurs de câteva ore, şi-au povestit vieţile şi şi-au expus unul altuia sufletul.

   A doua zi aveau să meargă amândoi la locurile lor de muncă şi peste încă o zi era Ziua recunoştiinţei, care pentru americani este la fel de importantă ca şi Crăciunul. Ca să nu-l lase singur în zi de sărbătoare, americanca a decis să-l invite pe român la cină cu restul familiei ei. El a rămas surprins de invitaţia ei şi nu a ştiut ce să răspundă. A întrebat doar cum avea să reacţioneze familia ei dacă veneau ei doi împreună la care a răspuns râzând.

”Oh, tu nu-ţi fă probleme. Ei se vor bucura că aduc pe cineva. La noi prietenii sunt totdeauna bineveniţi, mai ales de sărbători.”

”Deci noi suntem prieteni?”

”Nu crezi şi tu, după ce zi am avut împreună? Am simţit o conexiune imediată cu tine, nu m-am mai deschis cu nimeni la fel de mult ca şi cu tine ....”

”Oh, e foarte drăguţ. Simt totuşi nevoia să fiu sincer cu tine şi să-ţi spun tot adevărul despre mine.”

”Te aşteaptă o iubită sau nevastă cu copii în Texas şi nu mi-ai spus?”

”Nu, nicidecum, nu e vorba despre asta. Nu am pe nimeni. E complicat. Hai să ne aşezăm şi-ţi povestesc tot.”

Primul lucru care a făcut tânărul bărbat a fost s-o întrebe pe noua lui prietenă dacă credea în existenţa supranaturalului şi fenomene paranormale. Ea intuit pe loc unde voia să ajungă el şi a răspuns că da credea în astfel de lucruri. 

Olivia a ajuns la un moment dat în terapie din cauza afirmaţiilor ei cum că magia era reală şi că putea să acceseze puteri mentale demult uitate de oameni. Părinţii ei considerau aceste vorbe ca deliraţii ale unei adolescente care se temea de lume şi că voia să se protejeze de ea prin asemenea pretexte. 

   Terapeutul la care a fost dusă, care practica şi hipnoză, a fost destul de surprins de fată şi i-a liniştit părinţii după câteva şedinţe de hipnoză că nu era nimic neobişnuit la ea. Ea era o adolescentă obişnuită, cu intuiţii şi vederi neobişnuite. Psihologul respectiv a discutat cu mai mulţi colegi de-ai lui, care toţi au fost de acord că experienţele pe care le avea Olivia se întâlneau la destul de multe persoane. Ea se considera specială fiindcă putea să vadă ceea ce mulţi nu puteau. Avea o sensibilitate aparte faţă de paranormal şi chiar dacă nu era foarte precisă în asta, ea chiar simţea oamenii. Ar fi putut să evite toate dezamăgirile dacă asculta de la început ceea ce-i spunea al şaselea simţ. 

   Pe Thomas l-a citit mai greu, tocmai de acea şi curiozitatea să-l cunoască mai bine. Şi el era ca ea, un suflet puternic intuitiv. A descoperit că era chiar mai mult. El i-a explicat că practica magie adevărată, se autodefinea ca fiind un vrăjitor. I-a mărturisit că avea şi puteri supranaturale: putea să se teleporteze, să se facă invizibil şi să se transforme în orice om sau animal.

 Femeia a stat nu mai mult de câteva secunde să proceseze noile informaţii înainte de a cere mai multe detalii. Ei i se părea absolut plauzibil existenţa, printre oameni comuni, unora înzestraţi cu un adevărat har divin. 

El a continuat să vorbească despre trecutul familiei lui, cum de acum cinci sute de ani copii purtau în ei gena magică şi erau antrenaţi să controleze abilităţile lor supraumane. Era singur la părinţi iar tatăl lui i-a transmis şi lui, la momentul potrivit, învăţăturile păstrate în familie. 

  A adăugat la sfârşit că strămoşul de la care s-a răspândit gena magică a servit unui rege dintr-o lume alternativă magică, Luluana. La aceste ultime dezvăluiri, femeia a rămas complet şocată.

”Există cu adevărat lumi alternative? Şi tu eşti cum spui un fel de Gardian al cetăţii Lupului din regatul Umbada?”

”Da, Luluana este lumea magică creată expres pentru magicienii şi creaturile magice de pe Pământ după ce lumea a încetat să mai creadă în magie, ba chiar să o condamne.”

”Înţeleg ce spui ... Şi cine a creat acea lume de care zici?”

”Cine altul dacă nu Dumnezeu, căruia ei îi spun Demiurgul. Bănuiesc că dacă eşti creştină tu crezi în Dumnezeu.”

”Da, normal că cred în el şi în Domnul Isus Hristos. Şi bănuiesc că tu circuli în acea lume, Luluana, sau cum faci?”

”Mă pot teleporta fizic acolo. Te pot duce şi pe tine, dacă ai vrea.”

”Ah, poate altădată. Dacă tot mai stai în oraş, este vreme. Deci cum rămânem pentru Ziua recunoştinţei? Haide să nu fii singur, familia mea te va plăcea. Eşti drăguţ, ai carismă ...”

”Da, ok. Am să vin cu tine de Ziua Recunoştiinţei.”

”Fantastic! Bun atunci hai că avem muncă mâine, nu am vrea să fim prea obosiţi. O să-ţi pregătesc să dormi aici pe canapea şi ne vedem dimineaţă.”

”Da, sigur, uite cât de de târziu.” 

Femeia s-a dus repede să aducă un cearceaf, pătură şi pernă musafirului şi i-a făcut patul pe canapeaua din sufragerie. Cei doi şi-au urat ”Noapte bună” şi s-au pus la culcare, nu înainte de a se privii câteva secunde în ochi. Tensiunea romantică dintre ei era palpabilă şi, ca şi cum era cel mai natural lucru, buzele lor s-au apropiat într-un sărut scurt pentru ca apoi să se depărteze din nou.

       A doua zi de dimineaţă cei doi nici nu au stat la cafea şi au fugit direct la muncă. Şi-au dat întâlnire la acelaşi local une s-au cunoscut la aceeaşi oră ca în ziua precedentă.

Profesionista în modă a trebuit să vină cu prietene de la servici, care au insistat să-l cunoască pe noul ”prieten” al ei. Ele au rămas toate fermecate de străinul întâlnit de amica lor şi au întrebat-o în privat care era relaţia lor. Ea a clarificat că erau doar amici la care prietenele au îndemnat-o să profite de acea prietenie cu el şi să-l facă chiar şi temporar amantul ei. Ea voia să ştie că era o relaţie serioasă înainte de a fii intimă cu vreun bărbat. Îşi dădea seama că el curând ar fi plecat înapoi şi nu l-ar mai fii revăzut. Şi totuşi ideea prietenelor ei nu era rea, mai ales că deja îl plăcea pe tip şi după sărutul din noaptea trecută era convinsă că şi el simţea la fel. Intenţiona să-l prezinte familiei ei ca partenerul ei, nu era sigură că el ar fi fost de acord. După ce femeile au plecat, Olivia a decis să pună întrebarea dificilă.

”Hey, Thom, mă întrebam ştii tu ...”

”Da? Te ascult.”

”Uite familia mea ar putea crede că eşti iubitul meu ...”

”Înţeleg ... Deci de aia eşti aşa de pornită să mă prezinţi lor... Am fost de acord cu asta ... Îmi placi, Olivia, foarte mult şi aş fi onorat şi numai să mă fac că sunt partenerul tău ...”

”Fantastic atunci. Dacă nu te deranjează e chiar minunat ... Dacă nu ai de gând să te întorci în Texas știi că poți sta aici oricât cu mine ...”

”Da, am un job aici acum. Nu plec nicăieri. Mulțumesc mult de găzduire. Poate data viitoare mergem împreună în Texas să-ţi prezint oraşul meu şi ce-i prin jur.”

”Ok, avem o înţelegere.”

   Sosi şi ziua de sărbătoare şi familia combinată s-a adunat pe la ora şase pentru cină la casa soţiilor Linda şi Jim. 

Toată lumea a fost intrigată de bărbatul cu care a venit însoţită junioara lui Marian, mai ales că era vorba despre un străin. Cu toţii l-au apreciat pe texan, care se vedea că era o persoană carismatică şi cu bune maniere. Întreaga familie s-a bucurat că Olivia a cunoscut aşa un on bun. 

Mama, şi sora vitregă, au vorbit între şase ochi cu ea şi i-au spus că dacă îl plăcea atât de mult putea să se mărite cu el dacă-l plăcea. Părea un bărbat foarte de treabă, că ar fi putut avea copii frumoşi împreună. 

Femeia a răspuns că se va mai gândii la asta, mai ales că avea vreme. Le-a remintit mamei şi surorii vitrege că abia l-a cunoscut şi nu ştia încă care ar fi fost evoluţia relaţiei lor. 

   Designerul vestimentar se bucura cel mai mult deoarece era primul bărbat pe care l-a prezentat familiei pe care să-l placă toţi. Dacă relaţia lor ar fi devenit serioasă ar fi trebuit să-l prezinte şi tatălui ei biologic, Michael Dern. Ştia că ar fi fost şi el mulţumit de Thomas aşa că nu-şi făcea probleme.