Bună dragi urmăritori, cu întârziere vă doresc tuturor să aveți sărbători fericite și binecuvântate. Aceasta este una dintre poveștile de Crăciun pregătite pentru anul acesta. Până la sfârșitul anului 2021, am să mai postez o altă poveste de sărbători.
Primul Crăciun al lui
Beniamin
Era decembrie 1992 şi familia Dumitrescu
se pregătea de sărbători în noua lor casă. Copilul femei ei avea să stea în
Ajunul de Crăciun cu tatăl biologic şi avea să fie adus înapoi în ziua de
Crăciun. Francis la cei cinci ani ai lui înţelegea că părinţii lui erau
despărţiţi şi îl acceptase pe noul său tată. Ceea ce nu-i plăcea era să fie
nevoit să petreacă sărbătorile când la mama când la tata. El, ca orice copil,
ar fi preferat să fie cu ambi părinţi. I s-a explicat frumos că nu era posibil
şi că trebuia să se gândească la partea bună şi anume că de Crăciun avea să
primească mult mai multe cadouri, mai ales că şi ziua lui era tot în decembrie,
pe douăzeci şi şapte.
În
seara de 23 decembrie, Cara şi Paul au început să pregătească mâncarea pentru
sărbători. Ea avea să facă diverse salate pentru seara de Ajun şi ziua de
Crăciun iar pentru ziua de Crăciun o supă cu legume şi carne, cartofi cu legume
la cuptor, o ruladă şi un cozonac. El avea să facă sarmalele şi ardeii umpluţi,
să fie mâncăruri tradiţionale. Femeia îşi anunţă bărbatul că anul acela Billie
avea să petreacă sărbătorile cu ei. El a rămas surprins.
”Ar
fi ocazia ca Beni să petreacă cu noi primul lui Crăciun. Regina s-a certat mult
cu regele pentru asta dar până la urmă el a zis că este într-adevăr bine pentru
micul prinț să cunoască și tradițiile din lumea aceasta fără magie în primă
persoană. O trupă de soldați vor fi oricum prin apropriere ca măsură de siguranță.”
”Desigur,
îmi imaginez că nu-l pot lăsa așa fără protecție. Deci ei nu sărbătoresc
Crăciunul? Credeam că sunt creştini.”
”Nu,
în lumea lor nu se sărbătoreşte Crăciunul, ei îşi fac cadouri când vine anul
nou la ei în luna martie. Deja i-am luat câte ceva şi la pitic. Şi el are
dreptul și apoi stai liniștit că nu ne vo deranja cu nimic soldații vor sta
ascunși.”
”Da,
sigur. Nici o problemă. Billie este un copilaş drăguţ şi cuminte. Nu creează
probleme. Binenţeles că poate să petreacă sărbătorile cu noi dacă-l lasă
părinții.”
Francisc,
sătul de joc, a intrat şi el în bucătărie să-şi ajute părinţii. Tatăl adoptiv
l-a luat lângă el şi a început să-i explice ce făcea de mâncare şi l-a pus şi
el să umple sarmalele şi ardeii umpluţi. Copilul era fericit să poată contribui
la pregătitul mâncării.
Părinţii
l-au pus relativ devreme la culcare pe băieţel iar ei au mai continuat treaba
lor în bucătărie, apoi s-au culcat şi ei.
Mihai a venit după copil a doua zi de
dimineaţă şi avea să-l aducă următoarea zi pe la amiază înapoi, astfel că
practic Cara şi Paul îl vor avea numai pe micul prinţişor din seara de 24 până
în 25.
Cei
doi soţi au mers împreună să-l preia de la părinţii lui pe Billie Evan, după ce
el şi-a terminat lucrul pe ziua respectivă. Mama a avertizat-o pe bonă că,
copilaşul nu se simţea prea bine şi era ţâfnos, iar ea a liniştit-o că se
descurca cu el. Domnul şi doamna Dumitrescu l-au dus pe copilaşul de doi ani
acasă la ei, unde aveau să vină şi musafirii: părinţii ei, prietenii cuplului
Adina şi Marcel cu Răzvan, Radu cu nevasta lui. La început, copilul de sânge
regal a fost mai retras şi nu era confortabil cu atâtea persoane apoi încet s-a
obişnuit. Toate lumea a rămas surprinsă cât de liniştit şi frumuşel era fiul de
monarh, care în opinia tuturor era cu adevărat un mic îngeraş. Celălalt băieţel
era mult mai neliniştit, nu stătea locului o secundă faţă de Beniamin care unde
era pus acolo stătea.
Cei doi copii au mâncat bine şi s-au
jucat destul de frumos împreună, fără prea mari plânsete şi ţipete. După un an
de când a început să rostească primele cuvinte, Beniamin se exprima în două
limbi. Spunea deocamdată fraze telegrafice dacă avea ceva important de spus de
exemplu că-i era foame sau sete, frig sau cald, că voia să se joace cineva cu
el sau voia o poveste ori altceva. Cât de mic era, el ştia deja că la cetatea
Umbadast se vorbea engleză şi cu mama Cara şi tata Paul, cum le spunea el, şi
restul familiei şi prietenilor acestora se vorbea româneşte. La familia
Dumitrescu moştenitorul tronului putea să fie copil, fără să fie paralizat de
frică ca acasă la el, aşa că în timp va ajunge să se atașeze și mai mult de
babysitter-ul lui.
Când
a venit vremea ca musafirii să plece deoarece era târziu şi copii trebuiau să
se culce, micul prinţişor a cerut insistent să stea cu ”mama Cara” şi femeia
atunci l-a luat în braţe şi l-a dus în camera fiului ei. L-a pus pe cel mic în
patul supraetajat pe care ea şi bărbatul ei l-au achiziţionat anul trecut când
a început să petreacă şi nopţile la ei. Femeia a stat să-i citească o poveste
şi a mai rămas până a adormit de tot, apoi s-a dus să pregătească cadourile sub
brad.
Ochii băieţelului au sclipit de
bucurie când în dimineaţa de Crăciun a primit darurile. Având în vedere
statutul său, băieţelul avea de toate şi totuşi a fost entuziasmat de hăinuţele
noi pe care să le poarte şi jucăriile cu care să se joace când venea la ei.
Băieţelul a mulţumit frumos, aşa cum a fost învăţat, şi şi-a îmbrăţişat
părinţii adoptivi. Mama i-a dat o sărutare micuţului, care s-a cuibărit atunci
în braţele ei şi a început să se joace cu noile jucării. Tatăl între timp a
pregătit cafea pentru adulţi, ceai pentru copil şi micul dejun pentru toţi.
Francisc
avea să fie şi el la fel de încântat ca frăţiorul lui de toate cadourile lui,
inclusiv cele de la bunicii lui şi prietenii de familie, şi avea să mulţumească
şi el părinţilor. Mama a propus fiului să scrie o scrisoare de mulţumire
bunicilor pentru a-şi arăta recunoştinţa iar el a făcut-o în timp ce frăţiorul
era ocupat cu noile lui jucării de pluş.
În
seara zilei de 25 decembrie, după ce familia s-a întors de la plimbarea în parcul
de joacă, mama a mai citit o poveste copiilor. Tatăl între timp punea lemne pe
foc în soba care încălzea casa. După ce băieţii au adormit, mama şi tatăl au
putut avea un moment doar pentru ei până când în cele din urmă s-au pus la
culcare în dormitorul lor.
