Umbra

O poezie simbolică despre întunericul care există în fiecare din noi. Lupta cu sinele este cea mai dificilă.

Şi mai aud câteodată şoapte
În miez de noapte,
Când nu pot dormi
Umbra mea va domni;
Ea vrea să mă ducă undeva
Să cunosc pe cineva:
Nu mai văd nici un erou
Ci doar propriul meu ecou

Ascult Sinele meu Superior
Pentru calmul interior
Şi cu umbra mea am decis
Să discut mai concis:
Orice eveniment ordinar,
Chiar dacă este doar unul temporar,
Nu e niciodată accidental
Şi poate deveni unul fundamental

Universul mă pune la test
Iar eu nu-l mai contest
Am să-i rezolv dilema
Să pot obţine diadema;
Nu suntem la fel
Şi lumea ne tratează altfel
Unii visează la a doua şansă
Altora nici că le pasă.

Zi de primăvară

    Ah, primăvara este aici din nou!  A fost din totdeauna anotimpul meu preferat, motiv pentru care am fost cel mai motivată și inspirată în această perioadă. Vremea este ideală, nici prea cald și nici prea rece, iar natura renaște. Iată o scurtă poezie pentru a celebra zilele însorite.

Zi senină

Nu se mai vede nici un nor în zare,

Copacii  încep unul câte unul să-nflorească

Și floriile răspândesc a lor mireasmă

Când doamna Primăverii iese la plimbare;

Păsările întreaga zi vesele ciripesc,

Soarele pare că numai mie-mi surâde,

Vântul mă gâdilă cu adierile lui blânde

Iar veverițele între ele povestesc.