Ultima mea postare, legată de iubirea în această societate lichidă, poate da impresia cititori mei că nu mai cred în dragostea adevărată. Nu, nicidecum, ci doar că am realizat că, cel mai important este să poți găsi în tine Iubirea și Fericirea, căci cu tine vei petrece toată viața ta. Revenim de ideea de a te iubi pe tine însuți.
Mai cred desigur și în marea dragoste menită să dureze o viață, care poate să coexiste bineînțeles cu acea de sine. Aceasta coexistă deja cu iubirea de aproape, de familie, de prieteni și, pentru cine cunoaște, iubirea pentru faimă sau pentru celebrități. Nu poți vor putea înțelege, dar Iubirea are multe forme de manifestare, ca părți ale unui întreg.
Aceeași viziune se poate avea și despre zeitățile din culturile politeiste, fiecare este parte al întegului. Chiar și în culturile monoteiste, unde D-zeu poate fii interpretat ca fiind în orice plantă, animal sau om (viziunea panteistă).
Înafară de sărbătoarea iubirii de cuplu cunoscută ca Valentines Day (cu origini păgâne) să nu uităm că noi românii avem Dragobete, care reprezintă simbolul dragostei, fiind uneori identificat cu zeul iubirii în mitologia greacă, Eros, și cu zeul dragostei în mitologia romană, Cupidon.
În tradiția noastră populară, se spune că Dragobete era fiul lui baba Dochia și era reprezentat ca un tânăr chipeș, voinic și extrem de iubăreț care influența în bine viața tuturor celor pe care îi întâlnea. El ar fi fost perceput ca un fecior frumos și iubăreț foc, care le făcea pe fete să-și piardă mințile.
O altă legendă poulară românească legată de ziua iubirii spune că Dragobete s-ar fi numit inițial Dragomir, ce simboliza zeul iubirii. Cum nimeni nu știa cine este tatăl lui, se zvonea că ar fi fost zămislit de însuși Duhul Muntelui, în timpul împreunării cu Dochia, când acesta s-a transformat în ceață.
Se povestește că la naștere, Dragobete a avut patru ursitoare generoase, care i-au oferit daruri din cele mai alese. Prima ursitoare, Primăvara, i-a oferit dragoste; a doua ursitoare, vara, i-a dăruit dulceața fructelor și căldura iubirii; a treia ursitoare, toamna, i-a oferit un fluier pentru a înveseli oamenii cu cântecele lui iar a patra ursitoare, iarna, i-a dăruit o îmbrăcăminte albă, imaculată, cu sclipiri de diamante conceput astfel încât creștea odată cu flăcăul, rămânând alb ca neaua, oricât l-ar fi purtat.
Cu aceste daruri, Dragobete reușea să seducă fiecare fată care îi ieșea în cale, motiv pentru care a devenit un simbol al dragostei și al iubirii.
Mai târziu, când s-a transformat într-un tânăr fecior, Dragobete a mers în munți unde a învățat totul despre plante și animale. Astfel, el a devenit și stăpânul păsărilor și al plantelor.
Se mai spune că după ce și-a îndeplinit sorocul, Dragobete a fost transformat de Baba Dochia într-o plantă numită Năvalnic, care renaște primăvara în toate poienile și care se folosește pentru descântece de dragoste și pentru tratarea rănilor. De aici vine și denumirea populară a sărbătorii de Dragobete și anume ”Năvalnicul”. Alte nume sub care mai este cunoscut Dragobetele, în funcție de regiune, sunt: ”Cap de primăvară”; ”Sântion de primăvară”; ”Ioan Dragobete”; ”Drăgostițele” sau ”Logodna”.
Această sărbătoare românească a iubirii este marcată în funcție de zone pe 24 sau 28 Februarie, 1, 3 sau 25 Martie. Nu este doar o sărbătoarea a iubirii, ci și o sărbătoare a sosirii primăverii întrucât se credea că Dragobete este un deschizător al primăverii. Primăvara se simte deja în aer și nu pot decât să fiu încântată de revenirea anotimpului meu preferat. Este un prilej de a începe cu adevărat să fac curățenie. Cu toate că fiecare zi ar trebui să fie un nou început, ce este clar este că pe perioada iernii eu una cel puțin mă simt într-o stare de hibernare, asemeni animalelor.
