Sărbătorește Iubirea și renașterea Primăverii

     Ultima mea postare, legată de iubirea în această societate lichidă, poate da impresia cititori mei că nu mai cred în dragostea adevărată. Nu, nicidecum, ci doar că am realizat că, cel mai important este să poți găsi în tine Iubirea și Fericirea, căci cu tine vei petrece toată viața ta. Revenim de ideea de a te iubi pe tine însuți. 

Mai cred desigur și în marea dragoste menită să dureze o viață, care poate să coexiste bineînțeles cu acea de sine. Aceasta coexistă deja cu iubirea de aproape, de familie, de prieteni și, pentru cine cunoaște, iubirea pentru faimă sau pentru celebrități. Nu poți vor putea înțelege, dar Iubirea are multe forme de manifestare, ca părți ale unui întreg. 

Aceeași viziune se poate avea și despre zeitățile din culturile politeiste, fiecare este parte al întegului. Chiar și în culturile monoteiste, unde D-zeu poate fii interpretat ca fiind în orice plantă, animal sau om (viziunea panteistă). 

   Înafară de sărbătoarea iubirii de cuplu cunoscută ca Valentines Day (cu origini păgâne) să nu uităm că noi românii avem Dragobete, care reprezintă simbolul dragostei, fiind uneori identificat cu zeul iubirii în mitologia greacă, Eros, și cu zeul dragostei în mitologia romană, Cupidon. 

În tradiția noastră populară, se spune că Dragobete era fiul lui baba Dochia și era reprezentat ca un tânăr chipeș, voinic și extrem de iubăreț care influența în bine viața tuturor celor pe care îi întâlnea. El ar fi fost perceput ca un fecior frumos și iubăreț foc, care le făcea pe fete să-și piardă mințile. 

    O altă legendă poulară românească legată de ziua iubirii spune că Dragobete s-ar fi numit inițial Dragomir, ce simboliza zeul iubirii. Cum nimeni nu știa cine este tatăl lui, se zvonea că ar fi fost zămislit de însuși Duhul Muntelui, în timpul împreunării cu Dochia, când acesta s-a transformat în ceață. 

Se povestește că la naștere, Dragobete a avut patru ursitoare generoase, care i-au oferit daruri din cele mai alese. Prima ursitoare, Primăvara, i-a oferit dragoste; a doua ursitoare, vara, i-a dăruit dulceața fructelor și căldura iubirii; a treia ursitoare, toamna, i-a oferit un fluier pentru a înveseli oamenii cu cântecele lui iar a patra ursitoare, iarna, i-a dăruit o îmbrăcăminte albă, imaculată, cu sclipiri de diamante conceput astfel încât creștea odată cu flăcăul, rămânând alb ca neaua, oricât l-ar fi purtat. 

Cu aceste daruri, Dragobete reușea să seducă fiecare fată care îi ieșea în cale, motiv pentru care a devenit un simbol al dragostei și al iubirii. 

Mai târziu, când s-a transformat într-un tânăr fecior, Dragobete a mers în munți unde a învățat totul despre plante și animale. Astfel, el a devenit și stăpânul păsărilor și al plantelor. 

     Se mai spune că după ce și-a îndeplinit sorocul, Dragobete a fost transformat de Baba Dochia într-o plantă numită Năvalnic, care renaște primăvara în toate poienile și care se folosește pentru descântece de dragoste și pentru tratarea rănilor. De aici vine și denumirea populară a sărbătorii de Dragobete  și anume  ”Năvalnicul”. Alte nume sub care mai este cunoscut Dragobetele, în funcție de regiune, sunt: ”Cap de primăvară”; ”Sântion de primăvară”; ”Ioan Dragobete”; ”Drăgostițele” sau ”Logodna”.

  Această sărbătoare românească a iubirii este marcată în funcție de zone pe 24 sau 28 Februarie, 1, 3 sau 25 Martie. Nu este doar o sărbătoarea a iubirii, ci și o sărbătoare a sosirii primăverii întrucât se credea că Dragobete este un deschizător al primăverii. Primăvara se simte deja în aer și nu pot decât să fiu încântată de revenirea anotimpului meu preferat. Este un prilej de a începe cu adevărat să fac curățenie. Cu toate că fiecare zi ar trebui să fie un nou început, ce este clar este că pe perioada iernii eu una cel puțin mă simt într-o stare de hibernare, asemeni animalelor.

Societatea lichidă

    Renumitul sociolog Zygmund Bauman definește societatea capitalistă modernă folosind adjectivul lichid și descrie cum în societatea lichidă în care trăim, soliditatea lucrurilor dar și soliditatea relațiilor umane, tinde să fie o amenințare.  Societatea actuală, ca lichidele, nu are formă întrucât ea se modifică în funcţie de cirsumstanțe, care acționează ca recipiente. Exact așa este și lumea modernă: ritmul vieții a devenit tot mai accelerat odată cu industrializarea, relațiile sociale au devenit tot mai instabile și se desfac cu ușurință iar insecuritatea este la ordinea zilei în contextul schimbărilor politice și economice rapide.

  Lichefierea societății afectează, cum am menționat, și relaţiile interpersonale. Acestea devin similare cu modul în care indivizii consumă: dorinţa de a consuma obiecte sau servicii pentru satisfacția imediată poate fii asemănată cu modul în care mulți preferă ”partenerii ocazionali” sau sunt mereu căutarea a acelui mereu ”altceva” în relațiile lor amoroase. Imaturitatea personală sau frica de angajament ar putea fii motivele care ne împiedică să dezvoltăm relații afective solide.

   Pentru majoritatea, orice jurământ de credință și orice angajament pe termen lung (cum ar fi de exemplu căsătoria) îi obligă să investească într-un viitor plin de sacrificii și obligații care le poate limita libertatea de mișcare și reduce capacitatea de a accepta oportunitățile noi și încă necunoscute care se vor prezenta, pe lângă faptul că pare respingătoare și înspăimântătoare. Mulți preferă mai degrabă propria libertate decât să facă concesiuni.

  Nici cultura nu mai este o cultură a acumulării sau a eruditiei, ci a lipsei de apartenență, a discontinuității și a uitării, a seducției şi a consumului imediat. Statul nu mai este responsabil pentru educaţie, se asistă la o moarte a eticii unde esteticul se substituie eticului. Morala a devenit ambiguă, iar diviziunea şi fragmentarea sarcinilor creează o pulverizare a responsabilității individuale. Suntem încurajați să dezvoltăm individualitatea, dar paradoxal, trăim mai degrabă în societăți în care individualitatea se transformă defapt într-un conformism de masă, stimulat de ideea de îndepărtare de ceilalți.

   În aceste contexte schimbătoare, oamenii au totuși nevoia de relaţii puternice de prietenie și de încredere reciprocă. Înafară de prieteni, persoanele pe care trebuie să putem și trebuie să ne bazăm că ne pot sprijini atunci când ne aflăm într-o situație dificilă este binenînțeles familia noastră. Totul pornește oricum de la noi, atunci când ne iubim pe noi înșine și ne considerăm demni de afecțiunea celorlalți.

Anul Lunar 2024

   După calendarul gregorian,  folosit în majoritatea statelor lumii, anul 2024 a început pe data de 1 ianuarie. După calendarul chinezesc, anul nou însă se sărbătorește mai târziu.  Începutul fiecărui An Nou Chinezesc este stabilit în baza pe fazelor Lunii și poate avea loc într-un interval mai larg, între sfârşitul lui ianuarie şi jumătatea lui februarie, în funcție de data primei zile cu Lună Plină, după intrarea Soarelui în constelaţia Vărsătorului. Anul Nou Chinezesc este sărbătorit și în multe țări din Asia de Sud-Est precum Vietnam, Thailanda, Cambodgia, Indonezia (unde a fost adoptat calendarul lunar chinezesc alături de cel oficial gregorian) și Coreea.

    Anul Nou Chinezesc 2024 începe astăzi și marchează trecerea de la Anul Iepurelui de Apă la Anul Dragonului de Lemn. Conform mitologiei chinezești, acesta este un an al oportunităților, iar cei care se nasc în Anul Dragonului sunt considerați a fii persoane carismatice și vizionare.

  Fiecare an chinezesc primește numele său de la zodiacul chinezesc. Ca și zodiacul occidental, zodiacul chinezesc este de asemenea împărțit în 12 secțiuni. Zodiile chinezești sunt caracterizate de un animal și durează un an lunar și nu o singură lună. Celelalte animale zodiacale, înafara Dragonului, sunt: Șobolanul, Boul, Tigrul, Cocoșul, Iepurele, Șarpele, Calul, Oaia, Maimuța, Câinele și Porcul.

    Prin urmare, fie că sărbătoriți sau nu Anul Nou Chinezesc, vă urez 새해 복 많이 받으세요 (care tradus însemnă ”Acest an nou să ai parte de mult noroc”). Este formula standard-formală de a ura ”An nou fericit!” în coreeană. Vă doresc deci în încheiere mult noroc în îndeplinirea tuturor obiectivelor voastre.

Anul 2023 în retrospectivă

    A fost 2023 un an bun? La această întrebare fiecare, evident, va răspunde într-un mod subiectiv.  Pentru mine personal, a fost cu siguranță anul unor schimbări majore care au venit cu mutarea mea. 

A însemnat pentru mine ieșirea treptată din zona de confort. Se zice că pași mărunți dar siguri sunt mai buni decât a sta pe loc astfel că sunt mulțumită de proces, fără a-mi face mari probleme despre unde voi ajunge și mai ales când voi ajunge acolo. 

  Am început pe un ton pozitiv chiar și 2024, începând să lucrez la realizarea unor obiective realizabile care să-mi întărească motivația și voința de a continua în același ritm. Chiar dacă sunt departe încă de unde vreau să ajung, resimt chiar dacă una minimă o schimbare în starea mea generală.

Cel mai mult cred că mă va ajuta să urmez principiile Legii atracției (Law of attraction), pe care aș dori să le rezum aici:

1. Relaxează-ți mintea

2. Fii sigur(ă) legat de ceea ce vrei să faci

3. Cere Universului, închipuind că ceea ce-ți dorești este deja al tău

4. Scrieți dorința la prezent, ca și cum a fost deja îndeplinită

5. Simte dorința, la nivel fizic și psihic

6. Fii recunoscător(recunoscătoare) pentru ceea ce ai deja

7. Ai încredere în Univers

   Sper ca aceste principii să vă ajute și pe voi să începe cu dreptul acest an și să vă puteți realiza toate dorințele. Nu există nimic imposibil, doar mentalitatea vă limitează să credeți că nu puteți. 

Așteptând primăvara

     În credințele populare de origine țărănească, ziua de azi în multe țări coincide cu sfârșitul iernii și începutul primăverii. Practic, strămoșii noștrii se bazau pe prognoza meteo din 2 februarie pentru a determina condițiile meteo din săptămânile următoare, pozitive sau negative pentru recolte. 

  Din punct de vedere religios, astăzi se sărbătorește Întâmpinarea Domnului. Aceasta a apărut în creştinism drept ziua în care credincioşii merg cu lumânări la biserică pentru binecuvântare, pe care apoi le duc acasă pentru a le proteja locuinţa în restul iernii. Întâmpinarea Domnului este prăznuita la 40 de zile de la nasterea lui Hristos, când acesta este dus la Templu de către părinții săi, Fecioara Maria și Iosif,  pentru împlinirea unui vechi ritual evreu care prevedea ca orice întâi nascut de parte bărbătească să fie prezentat lui Dumnezeu în a 40 a zi de la naștere și să se facă curățirea mamei. În Templu, sunt întâmpinați de dreptul Simeon și prorocița Ana.

   La români, ziua de azi este cunoascută sub numele de Ziua Ursului. Pe vremuri, copiii erau unși cu grăsime de urs fiindcă se credea că puterea acestui animal era transferată asupra lor prin îndeplinirea a diferite obiceiuri şi practici magice. Bolnavii de ”sperietoare” erau tratați în această zi prin afumare cu păr de urs.

Ursul are un rol esenţial în conservarea biodiversităţii şi a creat în jurul său numeroase legende şi tradiţii încă din antichitate.

  La vechii greci, ursul era asociat cu zeiţa Artemis, divinitate a lunii şi vegetaţiei, iar vestalele ei erau îmbrăcate cu blană de urs. Zeița Hera a transformat pe nimfa Calisto şi fiul ei în constelaţiile ursului, Ursa Mare şi Ursa Mică. La celţi, ursul era simbolul şi emblema clasei războinicilor. Se consideră că numele zeului Zalmoxis (considerat zeul suprem din panteonul geto-dacic) ar deriva din cuvântul Zalmos, ''piele de urs'', deoarece când s-a născut a fost învelit cu blana acestui animal.

   În tradiția popolară românească, se zice că dacă în aceasta zi este soare iar ursul iese din bârlog și, văzându-și umbra, se sperie și se retrage, este un semn al prelungirii iernii cu încă 6 săptămâni. Dacă dimpotrivă în această zi cerul este înnorat,  astfel că ursul nu-și poate vedea umbra și rămâne afară, este un semn care prevestește slăbirea frigului și apropierea primăverii.

    În Italia, ziua de azi poartă numele de Candelora (de la candela, care înseamnă lumânare) își are rădăcinile în diverse rituri păgâne care se sărbătoreau în această zi și care aveau ca protagonist principal lumina. 

Aceste ritualure rurale de odinioară au generat o serie de proverbe și zicale populare care, din regiune în regiune, leagă această zi de sosirea primăverii. Una dintre cele mai cunoscute și cunoscute zice: ”Dacă este soare de Lumânărie, suntem în afara iernii. Dar dacă plouă sau bate vânt, suntem în iarnă”.

   În Statele Unite și Canada, în această zi este sărbătorită Ziua Marmotei. Aceasta este făcută celebră prin filmul de cult din anii '80 ”Groundhog Day” cu Bill Murray în rolul principal.  Personajul interpretat de Bill Murray (un jurnalist de televiziune care întâmplător se numește Phil și a fost acolo pentru a raporta isprăvile meteorologului animal) retrăiește mereu aceeași zi: un 2 februarie repetat la nesfârşit care are ca refren zilnic, pe lângă reluarea aceleiaşi zile, alarma setată la 6 dimineaţa care sună regulat cu anunţul la radio: ”Campers and bell ringers on your feet”. 

Această tradiție a început în orașul Punxsutawney (Pennsylvania) în urmă cu peste 100 de ani, la 2 februarie 1887. Se crede că se bazează pe o rimă scoțiană: ”Dacă Lumânărie este strălucitoare și senină, vor fi două ierni în an” sau ”Dacă de Lumânărie cerul este luminos și senin, vor fi două ierni într-un an”. 

Tradiția spune că dacă marmota se uită la propria sa umbră, iarna va fi scurtă, dacă în schimbse uită spre cer senin va mai dura încă șase săptămâni.